Partaj succesoral. Daca în contractul de vânzare cumpărare prin care a fost dobândit imobilul supus partajului, se menţionează cotele părţilor asupra acestuia, nu poate cere ca instanța să stabilească alte cote decât cele din contract.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamantul T.O, în calitate de unic moştenitor al defunctei T.E a chemat în judecată civilă pe pârâtul R.E, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se partajeze în cote de 1/2  pentru fiecare următoarele bunuri imobile: un apartament, format din două camere şi dependinţe şi un garaj.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este unicul moştenitor al defunctei T.E., decedată la data de 06.02.2012, urmare a loviturilor de cuţit aplicate de pârât. S-a mai arătat că T.E. a avut o relaţie de concubinaj cu pârâtul pe o perioadă de aproximativ 18 ani, timp în care au dobândit împreună şi în cote egale de 1/2 fiecare bunurile descrise în petitul acţiunii, că după decesul  numitei T.E. s-a încercat efectuarea unui partaj voluntar însă acesta nu s-a realizat. Reclamantul a arătat că solicită atribuirea ambelor imobile.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită să se constate că în cauză contribuţia surorii  reclamantului la dobândirea apartamentului nu  este de 1/2, el având un aport mai mare, că garajul este bunul său propriu, că el a efectuat îmbunătăţiri la apartament, din fonduri proprii, în valoare de 53 500,00 lei, din care numai pentru izolaţie a cheltuit suma de 34.700,00 lei. A mai arătat pârâtul că aceste îmbunătăţiri le-a efectuat din banii proveniţi din vânzarea în 2007 a unui apartament, bun propriu, precum şi din pensia încasată între anii 2006 - 2009, în valoare de 198 000 lei. Pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională prin care solicită să se constate că el are o cotă de 75% din apartament, că garajul este bunul lui propriu si să se constate că el a efectuat îmbunătăţiri la apartament în sumă de 88.200 lei, conform contractului încheiat cu executantul, însă nu poate depune documente în acest sens, deoarece după arestare nu a mai avut acces la apartament. A solicitat atribuirea apartamentului.

Prin sentinţa civilă, Judecătoria Tecuci a admis acţiunea principală formulată de reclamantul T.O, împotriva paratului R.E. si a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de paratul-reclamant R.E. împotriva reclamantului-parat T.O. A dispus ieşirea din indiviziune şi ca efect al partajului a atribuit reclamantului-pârât următoarele bunuri: imobilul constând într-un apartament cu două camere şi dependinţe şi imobilul constând dintr-un garaj construit din bolţari, pe o fundaţie din beton, acoperit cu tablă, cu menţiunea că terenul aferent este proprietatea Municipiului Tecuci; total valoare bunuri atribuite: 129 500 lei, conform raportului de expertiză  întocmit de expert la 04.10.2013. A obligat pe reclamantul-pârât să plătească pârâtului-reclamant suma de 64.750,00 lei cu titlul de cotă parte valorică din valoarea bunurilor supuse partajării. A compensat cheltuielile de judecată şi în consecinţă a obligat pe pârâtul reclamant să plătească reclamantului pârât suma de 2.629,30 lei cu titlul de cotă parte cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri şi a încheierii de admitere in principiu, a formulat recurs, recalificat apel, paratul-reclamant R.E., arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut cote egale pentru cele două parți în ceea ce privește imobilul apartament şi de asemenea, în mod greșit a atribuit reclamantului acest apartament.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată următoarele:

In ceea ce privește cotele celor doua parți asupra apartamentului, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2006, pârâtul şi sora reclamantului au dobândit acest imobil în indiviziune şi în cote egale, astfel încât paratul nu poate cere ca instanța să stabilească alte cote decât cele din acest contract de vânzare-cumpărare. Paratul şi sora reclamantului nu au fost căsătoriţi, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, potrivit contribuției fiecăruia dintre soți. Dacă paratul ar fi contribuit cu o sumă mai mare la dobândirea acestui apartament, ar fi trebuit ca acest fapt să se reflecte în contractul de vânzare-cumpărare prin stabilirea unor cote diferite.

In ceea ce privește atribuirea apartamentului, tribunalul constată că de la data de 07.02.2012, data arestării paratului, cel care a avut grija de apartament a fost reclamantul. Mai mult instanța de fond a reținut în mod corect că paratul este obligat la plata unor sume considerabile prin hotărârile penale şi nu a făcut dovada că ar avea posibilitatea să achite o sulta de 64.750,00 lei. De asemenea, pârâtul a fost condamnat la o pedeapsa de 9 ani si 6 luni închisoare, pedeapsă începuta la data de 07.02.2012, ceea ce înseamnă că aceasta pedeapsă se va încheia la data de 07.08.2021, timp în care imobilul se va degrada. Toate aceste argumente au fost avute în vedere de către instanța de fond la momentul în care a atribuit apartamentul reclamantului, acesta fiind singurul dintre cei doi, care poate plăti sulta şi care poate întreține apartamentul.

In ceea ce privește cererea pârâtului de partajare şi a unui autoturism şi a sumei de bani din contul defunctei T.E., tribunalul constată, pe de o parte că pârâtul nu a indicat aceste bunuri în cererea sa reconvenționala, aceasta fiind o cerere nouă care nu se poate face direct în apel, iar pe de alta parte, aşa cum s-a arătat mai sus, pârâtul şi sora reclamantului nu au fost căsătoriţi, astfel încât nu se prezumă existenţa comuniunii de bunuri.

Faţă de aceste considerente, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală şi temeinică şi pe cale de consecința urmează să respingă apelul ca nefondat şi în baza disp. art. 274 C. p. civ., să oblige apelantul, la plata către intimat a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Domenii speta

Spete similare