Procedura insolvenţei

Este nefondată susţinerea potrivit căreia lichidatorul, în considerarea retribuţiei primite pentru activitatea depusă, are datoria să recupereze toate creanţele debitoarei, doar în acest caz scopul legii fiind realizat, în condiţiile în care, dacă nu există fonduri pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, Legea insolvenţei prevede în mod expres în art. 131 închiderea procedurii.

Decizia de a se plăti onorariul lichidatorului din Fondul de lichidare nu aparţine creditorilor, ci judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut soluţia închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 tocmai pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condiţiile în care creditorii, persoane direct interesate în continuarea procedurii, nu îşi asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli, iar în averea debitorului nu există fonduri pentru continuarea acesteia sau bunuri de valorificat.

Prin decizia civilă nr. 89/R/17.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, în dosarul nr. 6639/108/2010* a respins recursul declarat de creditoarea D.G.R.F.P. Timişoara - AJFP Arad împotriva sentinţei civile nr. 3160/18.11.2013, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6639/108/2010*.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 3160/18.11.2013, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6639/108/2010*, judecătorul sindic a anulat ca insuficient timbrată declaraţia de creanţă formulată de SC D SRL; a respins opoziţia la propunerea administratorului judiciar pentru închiderea procedurii formulată de Primăria mun. Arad prin Direcţia Venituri; a admis cererea administratorului judiciar C.I. Rava IPURL şi în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC T SRL şi radierea acestuia din registrul comerţului; descărcarea administratorului judiciar  de orice îndatoriri şi responsabilităţi; plata onorariului administratorului judiciar în sumă de 3260,29 lei (cu TVA inclus), din fondul de lichidare şi plata onorariului lichidatorului în cuantum de 459,1 lei (cu TVA inclus) din averea debitoarei, precum şi plata cheltuielilor de procedură avansate de către lichidator în cuantum de 541,66 lei; notificarea sentinţei debitorului, creditorilor, AJFP Arad, ORC de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Totodată, judecătorul sindic a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 1709/20 mai 2013 pronunţată în dosarul nr. 6639/108/2010*/a1 al Tribunalului Arad de către executorii judecătoreşti, respectiv de către executorii bugetari, după caz.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat, în esenţă, referitor la închiderea procedurii, că la data de 21 februarie 2011, prin sentinţa comercială nr. 337 a fost deschisă procedura generală prevăzută de legea insolvenţei faţă de debitoarea SC T SRL, fiind desemnat administratorul judiciar C.I. Rava SPRL, iar la 03 octombrie 2011, prin sentinţa nr. 691, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC T SRL, fiind desemnat ca lichidator C.I. Rava SPRL; că administratorul societăţii a predat doar documentele societăţii şi nu a predat toate bunurile şi nici documentele privind aceste bunuri nepredate; că pe baza documentelor primite, administratorul judiciar a întocmit raportul de cauze şi împrejurări care au dus societatea debitoare în starea de insolvenţă (filele 137-141 dosar fond), prin acestea nereţinând motive care să atragă incidenţa art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar creditorii nu au formulat obiecţiuni la acest raport.

În urma demersurilor efectuate, lichidatorul a identificat în evidenţele Primăriei mun. Arad mijloace de transport şi două maşini de marcat electronic fiscal marca MICRO SIF (fila 263) şi ţinând cont de faptul că bunurile mobile ale debitoarei nu au fost predate lichidatorului, raportat la prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, acesta a procedat la completarea raportului de cauze şi la formularea unei acţiuni de atragere a răspunderii împotriva organelor de conducere ale debitoarei. Lichidatorul a valorificat autoturismele marca M. şi marca D.L. Cererea de atragere a răspunderii a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1709 pronunţată de Tribunalul Arad – Secţia civilă la data de 20 mai 2013 în dosarul nr. 6639/108/2010*/a1, în sensul admiterii în parte a cererii, pârâta D.M.D. fiind obligată să suporte din averea personală suma de 48.456,84 lei, iar pârâtul S.G. a fost obligat să suporte din averea personală suma de 73.668,36 lei, reprezentând prejudiciul adus societăţii debitoare, respingându-se restul pretenţiilor. Împotriva acestei hotărâri nu a fost formulat recurs.

Judecătorul sindic a mai reţinut că debitoarea nu mai desfăşoară activitate, că nu au fost identificate faptic bunurile (autoturisme) evidenţiate de Primăria mun. Arad în adresa nr. 145362/07.04.2011, că nu există sume de bani necesare continuării activităţii, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, lichidatorul a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.

La data de 07 iunie 2013, creditoarea Primăria mun. Arad prin Direcţia Venituri a înregistrat la dosar opoziţie la propunerea de închidere a procedurii a lichidatorului, menţionând că, potrivit matricolei detaliate, debitoarea figurează înregistrată în evidenţa fiscală a instituţiei cu cinci autovehicule marca: O, M. şi trei D., iar potrivit art. 133 lit. b din Legea nr. 85/2006, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului debitoarei.

Faţă de această cerere, judecătorul sindic a reţinut că opoziţia formulată de Primăria mun. Arad prin Direcţia Venituri este neîntemeiată deoarece debitoarea nu mai deţine în patrimoniu nici un autoturism; că opoziţia a fost formulată deşi lichidatorul a înştiinţat creditoarea cu privire la vânzările efectuate, astfel cum rezultă din rapoartele sale, în plus, chiar pentru lipsa autoturismelor şi refuzul fostelor organe de conducere de predare a autoturismelor către lichidator a fost formulată acţiunea de atragere de răspundere; că din anexa adresei nr. 145362/07.04.2011 (filele 220-221 dosar fond), emisă de Primăria mun. Arad prin Direcţia Venituri rezultă că societatea debitoare a avut un număr de 6 autoturisme, mijloace de transport auto, în prezent nemaiexistând nici unul dintre acestea în averea debitoarei; că din înscrisurile de la filele 353-354 dosar fond, a facturilor încheiate ca urmare a vânzărilor, rezultă că lichidatorul a valorificat autoturismele marca M. şi marca D.L., iar din cuprinsul sentinţei civile nr. 1709/20.05.2013 rezultă care autoturisme nu au mai fost găsite şi pentru care s-a şi atras răspunderea.

De asemenea, rezultă că două autoturisme D. nu erau proprietatea falitei, ci au fost restituite adevăratului proprietar – finanţatorul în leasing (poziţiile 15 şi 16 ale anexei la declaraţia de creanţă a Municipiului Arad), fiind vina finanţatorului că nu s-a preocupat de radierea acestora şi din evidenţele Direcţiei Fiscale a Primăriei Arad.

Astfel, judecătorul sindic a respins opoziţia la propunerea lichidatorului pentru închiderea proceduri formulată de Primăria mun. Arad prin Direcţia Venituri.

Constatând că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din lege, că din probele de la dosar rezultă că societatea nu mai deţine bunuri valorificabile, iar acţiunea de atragere a răspunderii fostelor organe de conducere ale societăţii debitoare formulată de către lichidator a fost admisă, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului, luând în consideraţie acordul creditorilor debitoarei privind închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. Timişoara - AJFP Arad, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul celor arătate.

În motivarea recursului creditoarea recurentă recurenta susţine, în esenţă, că nu este posibil să se dispună închiderea procedurii cât timp nu s-au identificat persoanele vinovate de starea de insolvenţă şi nu au fost analizate actele contabile ale debitoarei; că potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar trebuia să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor şi trebuia să elucideze situaţia patrimoniului debitoarei şi să ia măsurile ce se impun, constând în acţiuni civile sau plângeri penale dacă se conturează elementele unor infracţiuni; că în aceste condiţii se putea uza de fondul de lichidare pentru continuarea procedurii, apreciind că în aceste condiţii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006; că se impunea ca lichidatorul judiciar în considerarea retribuţiei, să recupereze toate creanţele debitoarei, doar în acest caz, scopul legii fiind realizat.

În drept, recurenta a indicat dispoziţiile art. 2, 4, 5, 154 ind. 2 din Legea nr. 85/2006, art. 73 alin. 1 lit. e), art. 73, art. 272 din Legea nr. 31/1990, art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.proc.civ.

Analizând recursul de faţă, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu probele de la dosar.

Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat”.

Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunţării sentinţei recurate, fapt care rezultă şi din motivarea judecătorului sindic. Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de către judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile şi că creditorii debitoarei nu şi-au manifestat intenţia de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvenţă.

În aceste condiţii, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiţionată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenţei, nepunându-se astfel problema desemnării administratorului special sau a aplicării prevederilor art. 129, 138 sau 147 din Legea insolvenţei.

În ceea ce priveşte cererea creditoarei de a fi, eventual, angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reţine că recurenta este în eroare, deoarece lichidatorul judiciar a formulat o acţiune de atragere a răspunderii împotriva organelor de conducere ale debitoarei, cerere ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1709 pronunţată de Tribunalul Arad – Secţia civilă la data de 20 mai 2013 în dosarul nr. 6639/108/2010*/a1, în sensul admiterii în parte a cererii, pârâta DMD fiind obligată să suporte din averea personală suma de 48.456,84 lei, iar pârâtul SG a fost obligat să suporte din averea personală suma de 73.668,36 lei, reprezentând prejudiciul adus societăţii debitoare, respingându-se restul pretenţiilor. Împotriva acestei hotărâri nu a fost formulat recurs, astfel că a rămas irevocabilă.

Nici susţinerea creditoarei privind utilitatea, eventuală, a formulării unei plângeri penale întemeiată pe dispoziţiile art. 147 din aceeaşi lege nu poate fi reţinută de instanţă. Recurenta, deşi avea posibilitatea depunerii unei plângeri penale in temeiul art. 221 Cod procedura penala, nu a făcut-o, deşi are calitatea de parte interesata, astfel că aceasta pasivitate a sa nu justifică invocarea ca si motiv de recurs a neformulării de către alte persoane a plângerii penale împotriva administratorului societar al debitoarei falite.

Ca urmare, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 147 şi 138 din lege sunt nefondate, având în vedere şi temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condiţiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.

Totodată, se constată că în speţă au fost predate actele contabile ale societăţii debitoare, în baza acestora fiind întocmită o completare a Raportului privind cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolvenţă a debitoarei.

În ceea ce priveşte eventualitatea formulării unor acţiuni oblice, nemotivată, în speţă, Curtea apreciază că aceasta nu este de natură a duce la pronunţarea altei soluţii, cu atât mai mult cu cât, recurenta, fiind creditoare în procedură, putea face o astfel de solicitare către practician şi nu direct în calea de atac.

Având în vedere prevederile art. 4 alin. 4 din legea insolvenţei, invocate de către recurentă, faţă de faptul că în speţă, debitoarea nu mai are bunuri de valorificat, creanţe de recuperat sau disponibil bănesc, decizia de a se plăti onorariul lichidatorului din Fondul de lichidare nu aparţine creditorilor, ci judecătorului sindic, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut soluţia închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 tocmai pentru a evita, efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condiţiile în care creditorii, persoane direct interesate în continuarea procedurii, nu îşi asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli, iar în averea debitorului nu există fonduri pentru continuarea acesteia sau bunuri de valorificat.

Pe de altă parte, chiar legea insolvenţei prevede că practicianul în insolvenţă va fi retribuit, pentru activitatea depusă, ca şi regulă din averea debitorului şi cu titlu de excepţie din fondul de lichidare, astfel că susţinerile recurentei în acest sens sunt nefondate.

În speţă, lichidatorul a valorificat autoturismele marca M şi marca DL şi sumele au fost distribuite.

De asemenea, susţinerea recurentei AFP Arad că lichidatorul, în considerarea retribuţiei primită pentru activitatea depusă, are datoria să recupereze toate creanţele debitoarei, doar în acest caz scopul legii fiind realizat, este nefondată, în condiţiile în care, dacă nu există fonduri pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, Legea insolvenţei prevede în mod expres în art. 131 închiderea procedurii.

Domenii speta

Spete similare