Pensie - contestatie executare silita

Dosar nr. XXXX/40/2013  contestaţie la executare

R O M Â NI A

TRIBUNALUL BOTOŞANI  - SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Asistenţi judiciari -

Asistenţi judiciari –

Grefier –

Sentinţa civilă nr. XXX

La ordine judecarea litigiului de asigurări sociale dintre reclamantul A. V., domiciliat în loc. Darabani,str. X nr. Y, bloc Z, ap.T, jud. Botoşani, şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, cu sediul în Botoşani, Calea Naţională nr.85, jud. Botoşani,

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a pricinii,  se prezintă reclamantul, lipsind reprezentantul pârâtei.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face  referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii, arătând că au sosit relaţiile solicitate şi concluzii scrise de la CJP Botoşani

Instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.

Reclamantul A. V. solicită admiterea  acţiunii aşa cum a fost formulată,respectiv anularea somaţiei din xx 2013, a procesului verbal din xx 2013 şi a adresei de înfiinţare a popririi din xx 2014.

Totodată, arată că în situaţia sa este vorba despre termenul de prescripţie de 3 ani şi nu poate fi avut în vedere termenul de prescripţie de 5 ani pentru creanţele fiscale.

 T R I B U N A L U L,

Asupra litigiului de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, reclamantul A. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, contestaţie la executare împotriva somaţiei de plată nr. XXXXX din xx.xx.xxxx şi a procesului verbal nr. XXXXX din xx.xx.xxxx emise de pârâtă, solicitând anularea actelor de executare silită şi a executării însăşi.

În fapt, reclamantul a susţinut că dreptul de a cerere executarea silită s-a prescris, termenul începând să curgă de la data emiterii titlului executoriu, care în cauza de faţă este Decizia de debit nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx, acest drept fiind guvernat de legea în vigoare la acel moment, respectiv art.187 din Legea 19/2000, potrivit căruia sumele încasate necuvenit se recuperează de le beneficiarii plăţii în termenul de prescripţie de 3 ani.

Potrivit prevederilor art. 134 Cod de procedură fiscală, organul de executare silită, constatând împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cerere executarea silită, va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi scăderea din evidenţă a creanţelor.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 Cod procedură  civilă, art. 187 Legea 19/2000 şi art. 134 Cod procedură fiscală.

În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.

Prin cererea depusă la data de xx.xx.xxxx( f.11-13), reclamantul A. V. a formulat contestaţie la executare şi împotriva adresei de înfiinţare a popririi nr. XXX/xx.xx.xxxx, precum şi a titlului executoriu - decizia nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, solicitând instanţei de judecată ca, după constatarea împlinirii termenului de prescripţie, să admită contestaţia ca fiind temeinică şi legală şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată  şi la întoarcerea sumelor de bani reţinute din pensie prin poprire, după împlinirea termenului de prescripţie.

În motivare, reclamantul a arătat că, deşi executarea silita este in desfăşurare, poprirea fiind înfiinţata din data de xx.xx.xxxx si in prezent, adresa de înfiinţare a popririi nr. XXX/xx.xx.xxxx i-a fost comunicata după 3 ani doua luni si 4 zile, organul de executare propriu al CNPP aplicând prevederile art. 149 alin. 5 si 6 din OG 92/2003 cu privire la comunicare si după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, potrivit art. 187 si 188(3) din Legea nr. 19/2000.

În mod similar a procedat pirita si cu privire la titlul executoriu -decizia nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, care i-a fost comunicata prima data după 2 luni si 20 zile de la emitere si după înfiinţarea popririi, respective pe data de xx.xx.xxxx, fiind lipsit de dreptul de a contesta, in termenul legal, titlul executoriu si executarea silita prin poprire, prin încălcarea art. 44 alin. 2 din OG 92/2003.

 Reclamantul a menţionat şi că în decizia nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx se invocă de către pârâta CJP Botoşani temeiul legal al deciziei de debit ca fiind art. 187 din Legea nr. 19/2000, conform căruia suma se recuperează de la beneficiarul plaţii in termenul de prescripţie de 3 ani.

Având in vedere ca potrivit art. 90 alin. 1 din acelaşi act normativ, plata pensiei se face lunar, dreptul la executare silita cu privire la fiecare plată lunară se stinge printr-o prescripţie distinctă în termenul de prescripţie de 3 ani stabilit de lege, conform art. 1 si art. 12 din Decretul 167/1958 – aşa încât prima pensie pretins necuvenita plătită in xx 2009 s-a prescris in xx 2012 si pentru ultima pensie din iulie 2010 s-a împlinit termenul de prescripţie la data de xx.xx.xxxx.

Astfel, sunt incidente disp. art. 134 din Codul de procedura fiscala , conform cărora organul de executare are obligaţia legală de a înceta executarea silită la împlinirea termenului de prescripţie ,urmând a proceda la încetarea masurilor de realizare si la scăderea acestora din evidenta analitica pe plătitori . Or  pârâta CJP Botoşani nu si-a îndeplinit aceasta obligaţie din oficiu si cu bună-credinţă si din acest motiv este întemeiată cererea de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Deşi în adresa de înfiinţare a popririi nr. XXX/xx.xx.xxxx se invocă art. 181 alin.2 din Legea nr. 263/2010 cu trimitere la art. 131 din OG 92/2003 - dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naştere acest drept – în acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 1 din OG 92/2003, sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala priveşte administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, in măsura in care prin lege nu se prevede altfel.

În cauză, având in vedere ca debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se fac venit la bugetul asigurărilor sociale, prevalează Legea bugetului asigurărilor sociale de stat si Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, in vigoare la data când a luat naştere dreptul de a stabilirii debitul sau a cere executarea silita, respectiv art. 187 şi 188 alin. (3) din Legea nr. 19/2000.

 Reclamantul a apreciat şi că prin invocarea drept temei legal a diverse articole din Legea nr. 263/16/12/2010, intrata in vigoare la data de 01.01.2012,pârâta a încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii consacrat expres prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României.

In drept, au fost invocate dispoziţiile din : Legea 19/200 art. 90, art.187, art.188 (3); OG nr. 92/2003, art. 44 (2), art. 134, art.149,. art.172, 173, Legea nr. 263/2010 art. 153, art. 157, art. 179 şi Cod procedură civilă art. 399, art. 705 şi art.706.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, reprezentată prin Ec. B. M. C. - director executiv, a depus întâmpinare( f.20-23),prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

În apărare, pârâta a invocat excepţia tardivităţii contestării Deciziei de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, în raport cu termenul de 45 zile prevăzut de art.172-173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu dispoziţiile art. 187 din Legea nr.19/2000,care a început să curgă la data de xx.xx.xxxx, conform confirmării de primire a deciziei semnată de reclamant. 

Pe fond, pârâta a arătat că reclamantul, beneficiar al unei pensii de invaliditate gradul 2, a încasat necuvenit suma de 2.094 lei, cu titlu de pensie de invaliditate în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, cu nerespectarea dispoziţiilor art.94 din Legea nr. 19/2000, iar în intervalul 0xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx suma de 4.672 lei, cu nerespectarea dispoziţiilor art.92 alin.(l) lit. g din Legea nr.19/2000.

Prin Decizia de debit nr.XXXXXX/xx.xx.xxxx s-a anulat Decizia de debit nr.XXXXXX/xx.xx.xxxx vizând suma de 4.672 lei, pentru intervalul xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, întrucât în cuprinsul deciziei anulate era precizat doar textul de lege nu şi actul normativ din care acesta face parte, însă valoarea debitului s-a păstrat ( 4.672 lei) prin această decizie de modificare, care a rămas la rându-i definitivă prin necontestare.

Prin somaţia nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, s-a adus la cunoştinţa debitorului în baza art. 141 alin (l)-(2) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 - Cod de procedură fiscală  coroborat cu art.179 alin.1 din Legea nr.263/2010 că la data de xx.xx.xxxx figura în evidenţa Casei Judeţene de Pensii Botoşani cu o sumă rămasă de plată în valoare de 3316 lei, dintr-un debit total de 6766 lei ( 4.672 lei + 2.094 lei), stabilit prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx emisă de C.J.P. Botoşani, pentru care a fost începută procedura privind executarea silită.

Prin petiţia nr.XXXXX/xx.xx.xxxx, reclamantul a contestat existenţa acestui debit, invocând termenul general de prescripţie de 3 ani.

La data de xx.xx.xxxx Serviciul Evidenţă Contribuabili din cadrul C.J.P. Botoşani a adus la cunoştinţa reclamantului că:

,, Termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut la art.187 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la data emiterii Deciziei de debit nr.XXXXXX1/xx.xx.xxxx, se referă la intervalul pentru care organul fiscal are dreptul să stabilească obligaţii de plată, sens în care este şi jurisprudenţa în domeniu.

Potrivit prevederilor art.181 alin.(l) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai Casei Naţionale de Pensii Publice şi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat. Alin.(2) al aceluiaşi articol, statuează că la recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.

Astfel, potrivit art.131 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 5 ani, de la data de 01 xx a anului următor ceha în care a luat naştere acest drept. "

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile Legii nr.263/2010, H.G. nr.257/2011 şi Codului de procedură civilă.

La data de xx.xx.xxxx, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare şi completări la acţiune( f.46-48), prin care a precizat următoarele:

Cu privire la tardivitatea contestării Deciziei de debit nr.

XXXXXX/xx.xx.xxxx, reclamantul a arătat că această decizie a fost analizată în  dosarul nr.XXXX/40/2010 al Tribunalului Botoşani prin sentinţa civila nr. XXXX  din xx.xx.xxxx , irevocabilă prin  decizia nr. XXX din xx.xx.xxxx a Curţii de Apel Suceava.

De asemenea , a susţinut neîndeplinirea cerinţelor legale privind comunicarea,notificarea debitorului si încălcarea dreptului la contestaţie.

Astfel,executarea silita se aduce la îndeplinire in cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligaţia sa, art. 371 C.proc.civila. Pentru a-şi îndeplini obligaţia de plata, pârâta trebuia să-i comunice prin posta cu confirmare de primire deciziile de debit, art. 44(2) Cod proc. fiscala , înainte de începerea executării silite prin poprire, pentru care de asemeni trebuia să-i comunice înştiinţarea de înfiinţare a popririi art. 149 C.proc.fiscala.

În aceste condiţii a lipsei deciziilor de debit, a fost in imposibilitatea de a lua la cunoştinţă de obligaţia stabilită in sarcina sa, de a verifica şi eventual de a contesta sumele pretinse, de a achita de buna voie debitul.

 Reclamantul a formulat apărări şi pe fond cu privire la deciziile de debit, iar în ceea ce priveşte actele de executare contestate, a solicitat a se constata falsul temei legal prin invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 181 din Legea nr. 263/2010, prin care se face trimitere la art. 131 Cod procedura fiscala potrivit căruia dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 5 ani, de la data de 01 xx a anului următor celui in care a luat naştere acest drept.

La data constatării efectuării plaţii nedatorate si emiterii deciziei de debit XXXXXX/xx.xx.xxxx, in vigoare era Legea nr. 19/2000 aşa cum se precizează si in decizia contestata, alin. 2 - in baza art. 187 din Legea nr. 19/2000, suma se recuperează de la beneficiarul plaţii in termenul de prescripţie de 3 ani.

Faţă de cele arătate in precedent, reclamantul a solicitat admiterea  contestaţiei in sensul anularii:

- titlului executoriu-decizia de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx,

- deciziei de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx,

- somaţiei nr. XXXXX din xx.xx.xxxx,

- procesului - verbal nr. XXXXX din xx.xx.xxxx,

- adresei de înfiinţare a popririi nr. XXX din xx.xx.xxxx si a executării însăşi, urmare a stingerii forţei executorii a titlului prin prescripţia dreptului de a cere executarea silita de 3 ani, întrucât numai atunci când este vorba de stat datoriile se prescriu in termen de 5 ani, potrivit Codului de procedura fiscala.

Având in vedere calitatea creditorului - sistemul de pensii si asigurări sociale care funcţionează potrivit principiului autonomiei cu lege si buget propriu iar încasările din prestaţii sociale plătite eronat se fac venit la bugetul asigurărilor sociale, prescripţia este de 3 ani, potrivit dreptului comun.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul A. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, contestaţie la executare împotriva somaţiei de plată nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, a procesului verbal nr. XXXXX din xx.xx.xxxx, a  adresei de înfiinţare a popririi nr. XXX/xx.xx.xxxx, a deciziei de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx şi a deciziei de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx, solicitând anularea actelor de executare silită şi a executării însăşi.

În temeiul art. 248 alin.1 NCPC, a fost soluţionată cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţelor civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx şi nr. XXXX/xx.xx.xxxx ale Tribunalului Botoşani, în sensul admiterii excepţiei pentru capătul de cerere având ca obiect anularea deciziilor de debit nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx şi din xx.xx.xxxx – pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx – aşa încât acest capăt de cerere va fi respins pentru autoritate de lucru judecat.

Întrucât reclamantul a solicitat anularea actelor de executare contestate şi a executării însăşi motivat de împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 187 din Legea 19/2000, va fi soluţionată cu prioritate excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită, în sensul respingerii excepţiei, din considerentele ce urmează.

Potrivit actelor de executare contestate de reclamant – respectiv somaţia nr. XXXXX din xx.xx.xxxx (f.4) şi adresa de înfiinţare a popririi nr. XXX din xx.xx.xxxx (f.14) – titlurile executorii în baza cărora a început executarea silită a acestuia sunt reprezentate de deciziile de debit nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx (f.5, 6) emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani pentru sumele de 2.094 lei (aferentă perioadei xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx) şi de 4.672 lei (aferentă perioadei xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx).

Iar aceste decizii – ca şi decizia de debit nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx – au fost emise într-adevăr în baza art. 187 din Legea 19/2000, conform cărora:

„(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripţie de 3 ani.

 (2) În cazul prestaţiilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata drepturilor de asigurări sociale.

 (3) Casele teritoriale de pensii recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitorii prevăzuţi la alin. (2).

(4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu. Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc.”

Însă, contrar  susţinerii reclamantului, termenul de prescripţie de  3 ani prevăzut de aceste dispoziţii normative reprezintă perioada cu privire la care pârâta era îndreptăţită a emite titlul executoriu, respectiv decizia pentru recuperarea sumelor necuvenite, şi nu perioada de timp în care aceasta avea dreptul să procedeze la executarea silită a acestor sume.

Iar această interpretare rezultă atât din analiza sistematică  a art. 187 din Legea 19/2000 cât şi din coroborarea acestui text de lege cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală aplicabil la recuperarea debitelor, întrucât :

- conform art. 188 alin.3 din Legea 19/2000:

„Debitele provenite din drepturi de asigurări sociale se recuperează prin executorii proprii ai CNPAS şi constituie venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.”,

- conform art. 21 alin.1 şi 2 lit. a din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

„(1) Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.

(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;”

- iar potrivit art. 3 pct.2 din Legea 69/2010:

„ bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013 pentru a forma un întreg’’.

Oricum, în prezent art. 181 alin.2 din Legea 263/2010 stabileşte în mod expres că ,, La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.” – text de lege care nu se aplică retroactiv la executările silite începute sub imperiul Legii 19/2000 însă asigură aplicarea aceloraşi dispoziţii normative la executarea silită a creanţelor fiscale.

Aşadar, se va observa că OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede două categorii de termene de prescripţie, respectiv:

- un termen pentru dreptul de stabilire a obligaţiilor fiscale, cf. art. 91 alin.1 din OG 92/2003:

„Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.’’,

Iar acest text de lege se coroborează cu cel al art. 187 alin.1 din Legea 19/2000, întrucât permite stabilirea sub acest aspect a unui termen de prescripţie redus, respectiv cel de 3 ani.

 - un alt termen pentru  dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, potrivit art. 131 alin.1 din OG 92/2003:

„Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 xx a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.”

Şi, după cum se poate observa din formularea textului, din acest punct de vedere nu este posibilă stabilirea unui alt termen de prescripţie decât cel impus de 5 ani.

Această interpretare cu privire la natura termenului prevăzut de art. 187 alin.1 din Legea 19/2000 rezultă şi din decizia nr. 1464/8.11.2011 a Curţii Constituţionale care, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 187 din Legea 19/2000, a reţinut:

,, Cât priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că aceste dispoziţii prevăd recuperarea sumelor încasate necuvenit într-o perioadă de maximum 3 ani anterioară datei constatării greşelilor în calcularea cuantumului sau în plata pensiei. Aceste greşeli se raportează la dispoziţiile legale în vigoare la data calculării cuantumului sau în perioada plăţii pensiei. Prin urmare, dispoziţiile legale nu au caracter retroactiv, deoarece obligaţia recuperării acestor sume izvorăşte din caracterul nejustificat al dobândirii acestora într-o perioadă anterioară, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în acea perioadă.’’

 Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale incidente în cauză, termenul de prescripţie a dreptului  pârâtei de a cere executarea silită este de 5 ani şi a început să curgă la data de 1.01.2011, aşa încât nu era împlinit la data emiterii actelor de executare contestate, ceea ce este de natură să determine atât respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de reclamant cât şi respingerea cererii acestuia de anulare a executării însăşi pe acest temei.

În schimb, tribunalul apreciază că actele de executare contestate în cauză sunt lovite de nulitate întrucât doar decizia de debit nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx cu privire la suma de 2094 lei constituie titlu executoriu – fiind contestată în termen legal şi menţinută prin sentinţa irevocabilă nr. XXXX/2011 a Tribunalului Botoşani - în timp ce decizia de debit din xx.xx.xxxx cu privire la suma de 4672 lei a fost anulată de chiar emitentul acesteia prin decizia de debit din xx.xx.xxxx – aşa încât nu poate reprezenta titlu executoriu valabil pentru executarea silită a reclamantului.

Contrar aprecierii pârâtei, pentru suma  de 4.672 lei doar decizia de  debit din xx.xx.xxxx poate reprezenta titlu executoriu, neputându-se reţine că nu ar fi vorba despre două decizii de debit diferite şi independente, această situaţie de fapt rezultând şi din împrejurarea că cele două decizii pentru suma de 4672 lei au fost cercetate în mod distinct prin două hotărâri judecătoreşti diferite –sentinţele civile nr. XXXX/2011 şi nr. XXXX/2011 ale Tribunalului Botoşani.

Întrucât reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, acest capăt de cerere este nefondat.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A Ş T E

Respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere având ca obiect anularea deciziilor de debit nr. XXXXXX/xx.xx.xxxx şi XXXXXX/xx.xx.xxxx emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.

Admite în parte contestaţia formulată de reclamantul  A. V., domiciliat în loc. Darabani,str. X nr. Y, bloc Z, ap.T, jud. Botoşani, împotriva somaţiei nr. XXXXX/xx.xx.xxxx , procesului verbal nr. XXXXX/xx.xx.xxxx  şi adresei de înfiinţare a popririi nr. XXX/xx.xx.xxxx emise de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani cu sediul în Botoşani, Calea Naţională nr.85, jud. Botoşani şi, pe cale de consecinţă, anulează aceste acte de executare.

Respinge excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Executorie de drept.

Prezenta hotărâre poate fi  atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel urmând a fi depuse sub sancţiunea nulităţii la Tribunalul Botoşani.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Asistenţi Judiciari, Grefier,

Cu opinie în acelaşi sens

Domenii speta

Spete similare