Tabelul de creanţe. Dovada creanţelor

Faliment

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 18.11.2013. Tabelul de creanţe. Dovada creanţelor

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de … şi înregistrată sub nr. Q contestatoarea A a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ X, în ceea ce priveşte creanţele creditorilor B şi C.

În motivare, contestatoarea a arătat că deţine o creanţă garantată real în cuantum de 260.000 lei şi o creanţă chirografară în sumă de 108.017,50 lei împotriva averii debitoarei S.C. Y S.R.L.

Contestatoarea a susţinut că creanţele creditorilor B şi C au fost înscrise în mod nelegal în tabelul creditorilor, având în vedere că sumele solicitate prin cererile de creanţă nu sunt dovedite prin documente justificative în conformitate cu prevederile art. 65 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate, instanţa constată următoarele:

Conform prevederilor articolului 3 alineatul 1 punctul 7 din Legea cu numărul 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi.

Ca atare, pentru a fi inclus în tabelul de creanţe, creditorul trebuie să facă dovada creanţei sale. Dovada unei creanţe trebuie făcută, potrivit regulilor teoriei generale a obligaţiilor, prin relevarea existenţei sale. În situaţia în care creditorul probează existenţa creanţei, rămâne părţii potrivnice – pârâtului, în exemplul clasic, să dovedească fie nevalabilitatea creanţei, fie plata anterioară ori ulterioară cererii creditorului.

Aplicând aceste reguli din materia răspunderii civile contractuale, în materia insolvenţei, în ceea ce priveşte existenţa creanţei, instanţa constată că în această cauză nu s-a făcut dovada existenţei creanţei.

Dreptul de creanţă este acel drept generat de existenţa unei obligaţii între două persoane, una dintre ele având calitatea de creditor, iar cealaltă de debitor, în conţinutul dreptului de creanţă fiind incluse toate drepturile corelative ale acestor două persoane.

Astfel, conform prevederilor articolului 1164 din NCC, „obligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure o prestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată”.

Ca atare, creditorul din acest raport obligaţional, trebuie să probeze existenţa acestei creanţe, rămânând sarcina ulterioară a debitorului să dovedească nevalabilitatea creanţei sau plata sa. Creanţa poate fi una bănească, sau poate consta şi în prestaţii de altă natură – de a preda un bun, de ex.

Aplicând aceste reguli în cauza de faţă, instanţa constată că din punctul de vedere al cadrului procesual şi al investirii sale, conform prevederilor articolului 9 alineatul 2 din NCPC, contestatoarea din prezentul dosar a invocat nevalabilitatea dreptului de creanţă al pârâtei creditoare, sens în care instanţa va efectua verificările necesare sub acest aspect.

Astfel, după cum se poate observa din înscrisurile depuse în dosarul cu numărul Q pentru dovada creanţei sale – filele 351, 352 şi 353, titlul de creanţă nu este reprezentat de un contract, nici de un act juridic unilateral şi nici de un fapt juridic constat într-un mod legal.

Titlul de creanţă invocat de pârâtă, şi inclus în tabelul preliminar de creanţe, este reprezentat de un tabel cu mai multe rubrici, întocmit de societatea debitoare, în care se menţionează anumite sume pretins a fi plătite din fondurile proprii de către pârâtă pentru debitoare şi care ar valora în drept „creditarea” societăţii, aşa cum se susţine în cererea de creanţă.

De altfel, din observarea acestor menţiuni din rubricile tabelului, nu se poate reţine existenţa unor împrumuturi cu sume provenind de la contestatoare.

În acest tabel, există rubrici în privinţa capitalului subscris şi vărsat, a rezervelor din reevaluare, a rezervelor legale, etc. , a unor credite provenind de la bănci – Banca Intesa, Banca Carpatica, şi a altor împrumuturi.

Chiar dacă ar avea vreo valoare probatorie, aceste menţiuni ale rubricilor tabelului depus la filele de mai sus, nu cuprind menţiuni asupra sumelor de bani primite de societate de la creditoarea C.

După cum s-a menţionat, chiar dacă ar cuprinde asemenea menţiuni, ele nu pot avea valoare probatorie prin sine însăşi, ci trebuie să fie cuprinse în contracte de împrumut semnate de părţi, cel puţin sub semnătură privată – caz în care administratorul judiciar şi apoi instanţa verificau caracterul lor de titlu executoriu.

În temeiul articolului 280 din NCPC, înscrisurile depuse mai sus nu vor fi valorificate de instanţă din punct de vedere probator, deoarece între societatea debitoare şi persoana care se pretinde titulara dreptului de creanţă există o legătură strânsă, această persoană fiind administratorul societăţii.

A interpreta altfel valoarea probatorie a acestor înscrisuri înseamnă a da posibilitatea preconstituirii unor probe, iar în al doilea rând, a reţine ca dovedit un drept de creanţă pentru care nu s-a întocmit convenţiile cerute de lege.

Astfel regulile articolului 1241 din NCC sunt în sensul că înscrisul care constată încheierea contractului de împrumut poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forţa probantă prevăzută de lege.

Ori, pârâta creditoare invocă tocmai împrumutarea persoanei juridice – „creditarea” acesteia, situaţie în care trebuie să facă şi dovada celor susţinute.

De asemenea, conform acestei interpretări propuse de către administratorul judiciar, ar trebui ca şi celelalte sume despre care se face menţiune ca fiind primite de la anumite bănci, să fie menţionate în tabelul preliminar, fără alte verificări, reducând astfel, ori mărind, sfera creditorilor, în funcţie de tabelele prezentate de către debitoarea insolvabilă, întocmit de administratorii săi.

.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei

.

Domenii speta

Spete similare