Uzucapiune.

Uzucapiune. Acordarea unui drept de folosinţă gratuit asupra unui imobil, nu echivalează cu pasivitatea proprietarului, care să poată fi sancţionată prin constatarea uzucapiunii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., reclamanta Ş. M. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Consiliul Local C. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să constate că a dobândit prin prescripţie achizitivă, dreptul de proprietate asupra imobilului evidenţiat în C.F…C., cu nr. top… ”Loc de casă cu curte şi grădină în intravilan cu casa nr. .., în suprafaţă de 324 m.p.; solicită intabularea acesteia în CF. Reclamanta a arătat că foloseşte terenul de circa 50 ani, prin joncţiunea posesiei sale cu cea a antecesorilor săi, iar posesia sa a fost paşnică, netulburată, continuă şi sub de proprietar şi a achitat toate taxele şi impozitele către stat. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1846, art. 1847 Cod civil. Prin Sentinţa civilă nr.331/10.02.2012, pronunţată de Judecătoria C., instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că, potrivit extrasului de C.F., proprietar asupra imobilului din cauză este Oraşul C., iar coproprietari asupra casei cu nr. 3, situată pe acest teren, figurează reclamanta, în cotă de ½, şi numitul B. I., în cotă de ½. S-a constat că reclamanta şi antecesorii acesteia au folosit terenul din cauză de peste 30 de ani, în mod continuu, paşnic şi public, însă, s-a reţinut că posesia exercitată de către reclamantă nu este utilă, neavând aptitudinea de a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece reclamanta şi numitul B. I. sunt titularii unui drept de folosinţă veşnică asupra terenului, ceea ce înseamnă că aceştia sunt detentori precari iar nu posesori. S-a concluzionat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile D.-Lege nr. 115/1938, dat fiind faptul că proprietarul tabular al imobilului ce face obiectul cauzei este unitatea administrativ teritorială, neputându-se deci aplica prevederile privind uzucapiunea extratabulară, devenind aplicabile prevederile art.1846 cod civil), în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, potrivit disp. art.847, art.1853 cod civil, reclamanta nefăcând dovada vreunui caz de intervertire a detenţiei precare în posesie utilă, dintre cele prevăzute de art. 1858 cod civil. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamanta Ş. M., criticând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, atunci când aceasta a apreciat  că nu sunt întrunite condiţiile  legale pentru a uzucapa, neţinând cont că uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea neîntreruptă a acestuia în termenul şi condiţiile prevăzute de lege şi ca cerinţă esenţială a uzucapiunii  este existenţa unei posesii.

Tribunalul, examinând recursul prin prisma motivelor invocate a respins recursul, reţinând că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că reclamanta este  un simplu detentor precar, având un drept de  folosinţă  asupra imobilului în litigiu, care nu poate să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. S-a motivat, arătându-se că, faptul că pârâtul a acordat  reclamantei un drept de folosinţă gratuit imobilului în litigiu, nu echivalează cu pasivitatea sa, care să poată fi sancţionată prin constatarea uzucapiunii, iar reclamanta foloseşte acest imobil în temeiul unui titlu acordat de pârât. Posesia  este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri  şi stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosinţă, de conservare, dar este esenţial ca aceste activităţi să fi fost exercitate de cel ce invocă uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului.

Domenii speta

Spete similare