Drept de superficie

Aplicabilitatea tezei finale a dispoziţiilor art. 492 Cod civil, ca  normă incidentă în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea 71/2011, conduce la admisibilitatea ipotezei potrivit căreia dobândind un drept de proprietate asupra construcţiei, în patrimoniul deţinătorului acestuia se naşte  ,,ope legis,, un drept de superficie, constând în dreptul de proprietate asupra construcţiei şi de folosinţă asupra terenului.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul J.R reclamanta SLI în contradictoriu cu pârâta Municipiul R, prin Primar, a solicitat constatarea că imobilul construcţie cunoscut sub denumirea de „Pavilionul 2”, proprietatea pârâtei, folosit de aceasta ca imobil de apartamente cu destinaţia de locuinţe sociale, este amplasat în întregime pe terenul său, evidenţiat în CF 13898/R M, nr.top 587/d/52/d/1/a/1/b/2/2/1/d/2/1, în suprafaţă de 520 mp; să oblige pârâta să plătească lunar o sumă de bani (minim 2 euro/mp) cu titlu de chirie-despăgubire, corespunzătoare pentru lipsirea de folosinţă a acestui teren-începând cu data de 25.07.2007, dată la care reclamanta a devenit proprietara terenului. Instanţa a dispus disjungerea cererii pârâtei formulată, prin întâmpinare, privind recunoaşterea dreptului de superficie pe terenul în cauză, pentru construcţia cunoscută sub denumirea de Pavilionul nr.2, deoarece această construcţie are destinaţia de locuinţe sociale, nu aduce venit la bugetul local, pârâta nepermiţându-şi să plătească chirie afectând bugetul local.

Prin Sentinţa civilă nr. 2702/2011, irevocabilă, a fost admisă acţiunea reclamantei SLI, constatându-se că imobilul construcţie cunoscut sub denumirea de „Pavilionul 2”, proprietatea pârâtei, folosit de aceasta ca imobil de apartamente, cu destinaţia de locuinţe sociale, este amplasat în întregime pe terenul reclamantei, evidenţiat în CF 13898/RM, nr.top 587/d/52/d/1/a/1/b/2/2/1/d/2/1, în suprafaţă de 520 mp.; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei  contravaloarea în lei a 2,11 euro/mp/lună, cu titlu de despăgubiri, pentru lipsirea reclamantei de dreptul de folosinţă asupra acestui teren, pe durata existenţei construcţiei, începând cu data comunicării prezentei hotărâri.

Totodată, cererea pârâtului Municipiul R, prin Primar privind constatarea dreptului de superficie, disjunsă prin sentinţa civilă mai sus menţionată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei R. cu nr. 916/290/2012, iar prin Sentinţa civilă nr. 3499/21.11/2012, instanţa a respins acţiunea formulată de Municipiul R, prin Primar.  S-a reţinut, în acest sens, că dreptul de superficie este un drept real, dezmembrământ al dreptului de proprietate, ce nu a fost reglementat direct şi expres de Codul civil anterior, dar este reglementat de Codul civil în vigoare la data investirii Judecătoriei cu această acţiune, invocându-se dispoziţiile art.693 Cod civil, constatându-se că nu s-a îndeplinit cerinţa consacrată de aceste dispoziţii legale, necesară dobândirii unui drept de superficie în beneficiul reclamantului. Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel, iar instanţa de control judiciar, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de motivele invocate, a constatat întemeiat apelul, reţinându-se că Sentinţa civilă nr. 2702/21.09.1011 pronunţată de Judecătoria R. prin care s-a constatat că imobilul "Pavilionul 2" este proprietatea reclamantului şi că este edificat pe terenul proprietatea  pârâtei SL. a intrat sub puterea autorităţii de lucru judecat, instanţa în prezenta cauză, fiind ţinută de dispoziţia din acestei sentinţe referitoare la existenţa obligaţiei de plată a sumei de 2,11 euro/mp/lună, reprezentând despăgubire pentru lipsa de folosinţă a terenului, instanţa ne putând analiza existenţa unui drept de superficie cu titlu gratuit ci doar a unuia cu titlu oneros, pentru care despăgubirea este deja stabilită. Instanţa de control a mai reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 2702/2011, s-a constatat că imobilul construcţie "Pavilionul 2" este proprietatea reclamantului Municipiul R. Plecând de la existenţa acestui drept în patrimoniul reclamantului, instanţa a apreciat că, chiar dacă între proprietarul construcţiei şi cel al terenului nu a intervenit o convenţie, prin care cel din urmă să consimtă la grevarea terenului său cu anumite sarcini, situaţie care se regăseşte şi în cauză, se admite pe baza interpretării raţionale a tezei finale a art. 492 Cod civil (norma incidentă în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 68 din Legea 71/2011) că, dobândind un drept de proprietate asupra construcţiei, în patrimoniul deţinătorului acestuia se naşte  ,,ope legis,, un drept de superficie, constând în dreptul de proprietate asupra construcţiei şi de folosinţa asupra terenului. S-a constat că, atâta timp cât reclamantul are recunoscut un drept de proprietate asupra construcţiei (printr-o hotărâre irevocabilă), nu sunt incidente în cauză considerentele deciziei CEDO pronunţate în cauză Boch şi Palade, conform cărora aparenţa de drept (a statului) nu intră în categoria acţiunilor şi faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie.

Domenii speta

Spete similare