Procedura insolvenţei

Potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare având ca justificare pierderile continue din averea debitorului ori lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate, însă acestea trebuie dovedite în mod concret.

Prin Decizia nr. 277/22.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, în dosarul nr. 7119/108/2013, a fost respins apelul formulat împotriva Încheierii din 16.01.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în acelaşi dosar, reţinându-se următoarele:

Prin încheierea din 16.01.2014, pronunţată în dosar nr.7119/108/2013 de Tribunalul Arad s-a respins cererea formulată de creditorul DGRFP Timişoara – AJFP Arad, în calitate de  preşedinte al Comitetului Creditorilor debitoarei  SC F.C. UTA SA, pentru de ridicarea dreptului de administrare a debitoarei şi atribuirea acestui drept către administratorul judiciar confirmat, DU şi Asociaţii SPRL.

Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr.549 a şedinţei camerei de consiliu din 5 septembrie 2013,  la cererea debitoarei, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC FC UTA SA, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu DU şi Asociaţii SPRL.

Prin cererea de  deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea SC FC UTA SA şi-a  manifestat intenţia de intrare în procedura reorganizării conform  unui plan de  restructurare prin continuarea activităţii  şi a apreciat că , „pentru protejarea intereselor societăţii, precum şi pentru protejarea intereselor creditorilor, în mod special al salariaţilor din societate, a jucătorilor, a ajuns la concluzia că singura  opţiune este procedura insolvenţei, reorganizarea societăţii în baza unui plan de reorganizare sustenabil, fiind singura soluţie de salvare a societăţii şi nu în ultimul rând de salvare a unui club de fotbal cu o tradiţie şi istorie însemnată”.

În acest sens, raportat la  art. 47 al.1  din Legea 85/2006,  Judecătorul sindic nu  a  dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Potrivit Art. 47 alin.(5) din Legea nr.85/2006, creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.

În cauza de faţă, Judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat cu privire la existenţa unor pierderi continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate, susţinerile creditorului DGRFP Timişoara – AJFP Arad în calitate de  preşedinte al Comitetului Creditorilor debitoarei  SC FC UTA SA, din cerere neputând fi reţinute.

Astfel, în raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţă, filele 602-627 dosar, volumul 3, administratorul judiciar a concluzionat că, analizând situaţia debitoarei, precum şi intenţia de reorganizare exprimată cu ocazia transmiterii actelor şi informaţiilor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea 85/2006, potrivit cu art. 54 alin.1 din Legea 85/2006, se impune continuarea perioadei de observaţie, pentru a da posibilitatea debitoarei să propună un plan de reorganizare.

Potrivit art. 94 din Legea 85/2006 lit. a, (debitorul manifestând intenţia de a depune planul de reorganizare), debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, poate depune planul de reorganizare,  în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta.

În acest sens, Judecătorul sindic a evidenţiat că administratorul judiciar a întocmit şi depus la dosarul cauzei, filele 646-648 volumul 3, tabelul preliminar al creanţelor debitoarei.

Împotriva tabelului preliminar au fost formulate contestaţii în dosarele nr. 7119/1082013/a1, nr.7119/1082013/a2, nr.7119/1082013/a3, nr.7119/1082013/a4, nr.7119/1082013/a5, cu termenul de judecată la data de 6 martie 2014, astfel încât tabelul definitiv al creanţelor debitoarei nu a putut fi întocmit de administratorul judiciar.

Din acest punct de vedere, în condiţiile neîndeplinirii termenului de depunere a planului de reorganizare, cererea creditorului apare ca prematur formulată.

Aşa fiind, Judecătorul sindic a constatat că fără existenţa vreunei dovezi referitoare la pierderile continue  din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate, nu pot fi reţinute ca fiind incidente prevederile art.47 alin. 5 din Legea 85/2006, chiar dacă comitetul creditorilor a decis în cadrul şedinţei din 11.12.2013, ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

În plus, ridicarea dreptului de administrare anterior depunerii unui plan de reorganizare, ar înlătura posibilitatea debitoarei de a depune un plan de reorganizare, întrucât depunerea planului de reorganizare, urmează a fi realizată de către debitoare, în termenul sus evidenţiat, iar activitatea acesteia în cadrul planului de reorganizare urmând a fi administrată de către administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, conform art. 18 alin. 2 lit. e din Legea 85/2006.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad solicitând admiterea apelului şi modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii sale, în calitate de Preşedinte al Comitetului Creditorilor, şi ridicarea în tot a dreptului de administrare a administratorului special al debitorului şi atribuirea acestui drept către administratorul judiciar confirmat DU şi Asociaţii SPRL.

În motivarea apelului creditoarea arată că Adunarea Membrilor Comitetului Creditorilor debitorului care a avut loc în data de 11.12.2013 a hotărât următoarele:

- preşedintele Comitetului Creditorilor a fost desemnat AJFP Arad;

- formularea cererii de ridicare a dreptului de administrare a debitorului SC FC UTA SA şi atribuirea acestui drept către administratorul confirmat DU şi Asociaţii SPRL.

Creditoarea apelantă apreciază că sunt îndeplinite prevederile art. 47 alin. 5 din Legea nr.85/2006, astfel că în vederea ocrotirii intereselor creditorilor, înlăturarea incertitudinilor de la societatea comercială şi că această societate să fie reprezentată în raporturile juridice cu celelalte persoane (comerciale sau necomerciale), consideră că se impune ridicarea dreptului de administrare a debitorului şi atribuirea acestui drept către administratorul confirmat in Adunarea Generală a Creditorilor din data de 20.11.2013 şi anume DU şi Asociaţii SPRL.

De asemenea apelanta creditoare precizează că până la momentul de faţă, nu s-a prezentat de către administratorul special perspectiva unui plan de reorganizare viabil, situaţia clubului înrăutăţindu-se de la deschiderea procedurii până în prezent.

Apelanta creditoare apreciază, de asemenea, că neridicarea dreptului de administrare a debitorului va face imposibilă redresarea activităţii societăţii debitoare, fiind necesare a fi luate masuri urgente şi clarificări ale situaţiei juridice a unor jucători şi angajaţi ai clubului.

Pe de o parte apelanta creditoare arată că ea sau Comitetul Creditorilor nu a invocat faptul că nu a fost depus un plan de reorganizare, ci că nu există perspectiva unui plan de reorganizare viabil sens în care arată că atât la Adunarea Generala a Creditorilor cât şi la Adunarea Membrilor Comitetului de Creditori a debitorului nu s-a arătat care sunt masurile luate, care este viziunea pentru întocmirea unui plan de reorganizare, din contră, perspectiva administratorului special a fost că acest club se îndreaptă spre faliment.

Pe de altă parte, apelanta creditoare arată că Legea nr. 85/2006 nu prevede un termen de formulare a cererii de ridicare a dreptului de administrare, în acest sens, judecătorului sindic nu putea să respingă această cerere ca prematur formulată, din moment ce nu exista prevăzut de lege un termen pentru formularea ei.

De asemenea, Comitetul Creditorilor a fost întrunit în conformitate cu prevederile legale şi toate voturile cu privire la această cerere au fost legal exprimate, toţi membrii acestui comitet având drept de a hotărî asupra acestor cereri. Comitetul Creditorilor a considerat că administratorul special nu are capacitatea de a întocmi un astfel de plan de reorganizare, masurile luate până în acest moment fiind unele care au înrăutăţit situaţia debitorului. Aşteptarea depunerii tabelului definitiv al creanţelor aşa cum a considerat prima instanţa ar însemna ca în astfel de cauze creditorii să nu poată interveni în niciun fel atunci când falimentul pare iminent.

Mai mult, pe lângă lipsa unei perspective a unui plan de reorganizare, apelanta creditoare susţine că a invocat şi alte motive, printre care faptul că există neînţelegeri importante între membrii de conducere a acestui club, există o serie de incertitudini cu privire la persoanele angajate, la jucători, antrenori, etc. Toate aceste neînţelegeri şi incertitudini trebuiesc clarificate urgent şi acestea nu pot fi rezolvate decât prin ridicarea dreptului de administrare special şi acordarea acestui drept administratorului judiciar care a fost confirmat atât de către instanţa de judecată cât şi de către Adunarea Generală a Creditorilor.

În opinia apelantei creditoare nu trebuie ignorat specificul domeniului de activitate a debitorului care este un club de fotbal şi pentru o bună funcţionare a acestuia trebuie luate masuri din timp în vederea efectuării de antrenamente, cantonamente, plan de acţiune, obiective care nu pot fi îndeplinite decât prin existenţa unui cadru de linişte şi de siguranţă la echipă.

În final, apelanta creditoare susţine că dacă nu sunt luate măsuri urgente, există riscul ca debitorul să nu mai fie înscris în competiţie şi orice plan de reorganizare depus atât administratorul special cât şi de administratorul judiciar este inutil.

În drept apelanta creditoare invocă disp. art. 47 alin 5, 6, din Legea nr. 85/2006, art. 466, 470 C.p.c.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art.466 şi urm. NCPC Curtea constată că apelul formulat de creditoare este neîntemeiat şi urmează a fi respins în baza următoarelor considerente:

Apelanta critică hotărârea pronunţată de către judecătorul sindic al Tribunalului Arad, în esenţă, pentru că i s-a respins cererea constând în ridicarea dreptului de administrare al debitoarei şi atribuirea acestui drept către administratorul judiciar al acesteia, însă critica în apel vizează aceleaşi considerente care au fost expuse şi în cadrul cererii ce a fost judecată în fond de către judecătorul sindic reprezentând o reiterare a susţinerilor de la fond.

Astfel apelanta arată că în mod greşit, în opinia sa, nu s-a dispus de către judecătorul sindic ridicarea dreptului de administrare al debitoarei deoarece în cadrul Adunării membrilor comitetului creditorilor din 11.12.2013 s-a hotărât alegerea preşedintelui comitetului creditorilor în persoana apelantei şi formularea unei cereri de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei şi respectiv atribuirea acestui drept către administratorul judiciar confirmat de creditori.

În opinia apelantei în cauză sunt îndeplinite cerinţele prev.art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 privind ridicarea dreptului de administrare astfel că se impune ridicarea acestui drept deoarece până în momentul de faţă nu s-a prezentat de către administratorul special perspectiva unui plan de reorganizare viabil, iar situaţia debitoarei s-a înrăutăţit de la deschiderea procedurii până în prezent.

De asemenea apelanta a arătat că neridicarea dreptului de administrare al debitoarei va face imposibilă redresarea activităţii acesteia, că în faţa instanţei de fond nu a invocat faptul că nu a fost depus un plan de reorganizare ci că nu există perspectiva unui plan de reorganizare viabil şi că legea insolvenţei nu prevede un termen de formulare a cererii de ridicarea dreptului de administrare astfel încât în mod neîntemeiat judecătorul sindic a reţinut că o astfel de cerere este prematur formulată.

Pe lângă lipsa unei perspective a unui plan de reorganizare apelanta mai invocă şi faptul că există neînţelegeri importante între reprezentanţii debitoarei care trebuie calificate urgent şi care nu pot fi rezolvate decât prin ridicarea dreptului de administrare a administratorului special.

Cu privire la aceste susţineri Curtea reţine că ele nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel motiv pentru care Curtea constată că nu s-a dovedit în cauză necesitatea ridicării dreptului de administrare a administratorului special al debitoarei şi atribuirea acestui drept exclusiv către administratorul judiciar desemnat în cauză.

Pe de altă parte susţinerile cu privire la imposibilitatea depunerii unui plan de reorganizare viabil din partea debitoarei care ar avea şanse reale de redresare a societăţii sunt simple supoziţii câtă vreme termenul pentru depunerea acestui plan de reorganizare nu a expirat deoarece potrivit art.94 din Legea nr.85/2006 debitorul şi-a manifestat intenţia de a depune planul de reorganizare, însă câtă vreme nu a fost întocmit şi afişat tabelul definitiv al creanţelor, iar debitoarea poate depune planul de reorganizare în termen de 30 de zile de la afişarea acestui tabel rezultă că aprecierile cu privire la viabilitatea planului pot fi invocate numai după depunerea acestui plan.

Din raportul administratorului judiciar cu privire la cauzele şi împrejurările care au condus la starea de  insolvenţă a debitoarei depus la filele 1-26 dosar fond şi întocmit la data de 21.10.2013 rezultă că după analiza situaţiei economice a debitoarei având în vedere informaţiile primite până la acel moment însuşi administratorul judiciar a propus continuarea perioadei de observaţie pentru a da posibilitatea societăţii debitoarei să propună un plan de reorganizare, aşa cum rezultă din „Cap.V – Solicitări” al acestui raport.

Potrivit art.47 alin.5 din Legea nr.85/2006 creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare având ca justificare pierderile continue din averea debitorului ori lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate, însă în speţă s-a dovedit doar faptul că apelanta în calitate de preşedinte al comitetului creditorilor a fost mandatată să formuleze o astfel de cerere în cadrul şedinţei adunării membrilor comitetului creditorilor din 11.12.2013, dar nu s-a dovedit faptul că această cerere este întemeiată, respectiv nu s-a dovedit că există pierderi continue din averea debitoarei ori lipsa posibilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate motiv pentru care în mod întemeiat această cerere a fost respinsă.

Domenii speta

Spete similare