Anulare decizie de concediere

Prin sentinţa civilă nr. 7235 din 20 decembrie 2013  a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 7682/108/2013, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă pentru anularea deciziei prin care s-a dispus încetarea raporturilor de funcţie ale reclamantei, reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta.

S-a statuat în considerente, că potrivit dispoziţiilor art. 97 alin.1 lit. c din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc în condiţiile determinate legal prin eliberare din funcţia publică, iar conform art. 99 alin.1 lit. b din acelaşi act normativ, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public, legea stabilind în acelaşi timp şi obligaţia autorităţii de a acorda un preaviz de 30 de zile funcţionarului în cauză.

După cum s-a arătat mai sus decizia prin care s-a dispus încetarea raporturilor de funcţie ale reclamantei la data expirării termenului de preaviz de 30 de zile de la data comunicării deciziei, comunicată la data de 5.08.2013 cu efecte juridice la 30 de zile de la această dată, respectiv 4.09.2013.

Cu privire la pretinsele motive de nelegalitate ale deciziei de eliberare din funcţie, chiar independent de cele mai sus arătate, instanţa reţine că ordinele emise de Preşedintele ANAF la care a făcut referire reclamanta nu sunt acte administrative normative care să impună obligativitatea publicării acestora sub sancţiunea inexistenţei lor în condiţiile în care acestea vizează exclusiv funcţionarii publici din cadrul aparatului propriu al A.N.A.F. şi din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene iar prin aceste ordine s-a aprobat structura organizatorică, numărul maxim de posturi al funcţionarilor publici ce urmau să-şi desfăşoare activitatea în cadrul acestor instituţii.

În această privinţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a tranşat de o manieră clară şi neechivocă problema de drept a caracterului de act administrativ normativ sau individual a unui act emis de restructurare a unei autorităţi centrale hotărând că ordinul prin care a fost aprobată structura organizatorică centrală şi teritorială a unei autorităţi publice, statele de funcţii ale acesteia precum şi regulamentele pentru realizarea testării profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul acestei autorităţi -  fiind aplicabil unor situaţii strict determinate şi producând efecte juridice în raport cu un număr determinat/determinabil de persoane - are caracterul unui act administrativ individual iar nu al unui act administrativ normativ, nefiind prin urmare supus condiţiei publicării în Monitorul Oficial, prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în acest sens decizia nr. 4343 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Astfel că în condiţiile în care ordinele în cauză sunt acte administrative individuale şi nu normative nu erau supuse condiţiei publicării în Monitorul oficial şi ca atare nu sunt inexistente după cum susţine reclamanta producându-se toate efectele scontate de emitentul acestora  în condiţiile legii.

 Instanţa reţine şi că A.N.A.F. a adus la cunoştinţa funcţionarului public că postul pe care-l ocupă va fi supus reorganizării şi că acesta poate opta pentru o funcţie vacantă corespunzătoare, opţiune care constituia în acelaşi timp şi cerere pentru înscriere la examen în măsura în care sunt depuse mai multe opţiuni pe funcţia publică respectivă, fiind respectate astfel exigenţele legale prevăzute de art.100 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În urma examenelor, candidaţii declaraţi admişi la cele două probe ale examenului au fost numiţi în funcţiile publice conform punctajelor obţinute, în ordine descrescătoare şi în limita posturilor vacante, reclamanta neoptând pentru nici o funcţie publică vacantă din sistemul A.N.A.F. şi neparticipând la concurs.

În concluzie, o eventuală reintegrare a reclamantei pe funcţie pe care o deţinea anterior reorganizării nu este posibilă, deoarece aşa cum s-a arătat postul acesteia a fost supus reorganizării şi în ceea ce priveşte cererea de despăgubiri, aceasta poate avea ca temei cazul încetării nelegale a raportului de serviciu al funcţionarului public, ceea ce nu este cazul, situaţie aplicabilă doar în cazul împrejurărilor bine determinate de încetare a unui raport de serviciu

Domenii speta

Spete similare