Evaziune fiscală

Sentinţă penală 448 din 13.12.2013


Tribunalul Arad prin sentinţa penală nr. 448 din 3 decembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. 4056/108/2013 – Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, achită pe inculpata C.M.D., pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal aplică inculpatei sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei.

În baza art. 346 Cod procedură penală şi a OUG 92/2003 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice – ANAF Bucureşti, şi obligă pe inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Marlenka Distribuţion SRL, prin lichidator judiciar Casa de Insolvenţă RAVA IPURL Arad la plata de majorări, dobânzi şi penalităţi  aferente sumei de 2.217 lei,  începând cu data pronunţării prezentei şi până la plata  prejudiciului şi constată că prejudiciul  de  2.217 lei  a fost reparat.

Menţine sechestrul asigurător instituit asupra imobilelor proprietatea SC Marlenka Distribution SRL, înscris în CF 64884 Arad, respectiv CF 31925 Arad, până la plata majorărilor, dobânzilor şi penalităţilor aferente sumei de 2.217 lei.

În motivarea sentinţei de achitare, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul din 18 martie 2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, întocmit în dosar nr. 288/P/2011, a fost trimisă în judecată inculpata C.M. D., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În fapt s-a reţinut că la data de 16.06.2008, P.S. (fostă Kis) a devenit asociat unic şi administrator al SC Marlenka Distribution SRL, având sediul social în Arad, strada Gh. Dimitrov (Andrei Şaguna), nr. 188, jud. Arad.

Activitatea principală înscrisă în actele constitutive ale societăţii a fost „comerţul cu ridicata al zahărului, ciocolatei şi produselor zaharoase” cod CAEN 4636.

Potrivit declaraţiei asociatului P.S., imediat după ce a dobândit calitatea de asociat şi administrator al SC Marlenka Distribution SRL, a împuternicit-o pe fiica sa, C.M.D. să administreze şi să reprezinte societatea în relaţiile cu furnizorii şi clienţii.

Din fişele cu specimen de semnătură ridicate de la Intensa Sanpaolo Bank România şi BRD Groupe Societe Generale reiese că alături de administratorul P.S. (fostă K.), singura persoană împuternicită cu drept de semnătură pentru a administra conturile SC Marlenka Distribution SRL a fost învinuita C.M.D..

Potrivit declaraţiilor martorilor P.I.D., R.M.D., Z.Z. – S., A.V., reprezentanţi ai societăţilor comerciale cu care SC Marlenka Distribution SRL a avut relaţii comerciale în perioada iunie 2008 - martie 2011 societăti care au mentionat în declaraţiile informative 394 depuse la organul fiscal teritorial achiziţiile efectuate de la SC Marlenka Distribution SRL, aceasta din urmă societate a fost reprezentată exclusiv de către învinuită.

Imediat după ce a primit împuternicirea de a reprezenta societatea, începând cu trimestrul III 2008 până în trimestrul I 2011, învinuita a desfăşurat operaţiuni comerciale constând în achiziţionarea intracomunitară de pe teritoriul Ungariei şi Cehia de produse alimentare, produse pe care ulterior le-a vândut unor societăţi comerciale naţionale, încasând astfel TVA-ul aferent, fără însă să mai depună la organul fiscal teritorial declaraţii pe impozite şi taxe respectiv fără să mai înregistreze în contabilitate operaţiunile de cumpărare respectiv vânzare.

Pe baza informaţiilor furnizate de către ANAF, au fost identificate societăţile naţionale cărora SC Marlenka Distribution SRL le-a livrat produse ( SC Pazo Activ Clubs 2003 SRL Arad, SC Bisami Impex SRL - Nădlac, SC Strudel Ice Cafe SRL Arad) respectiv societăţile din Ungaria şi Cehia de la care aceasta a efectuat achiziţii (Torta Mix Kfte, Marlenka Magyarors, D & B KOZEP - Europai Teake, Eccco Trade Kfte Ungaria respectiv Miko Internaţional Cehia), achiziţii respectiv livrări care nu au fost înregistrate în contabilitatea SC Marlenka Distribution SRL.

Ca urmare a verificărilor efectuate de reprezentanţii Gărzii Financiare s-a constatat că SC Marlenka Distribution SRL a fost declarată contribuabil inactiv conform OPANAF nr. 2499/21.09.2010, respectiv că prin sentinţa comercială nr. 486 din 14.03.2011 a Tribunalului Arad, a fost admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC Marlenka Distribution SRL, fiind numit ca lichidator Casa de Insolvenţă RAVA SPRL.

S-a constatat că în trimestrul IV al anului 2008, trimestrele I - IV ale anilor 2009 şi 2010 respectiv trimestrul I al anului 2011, societatea a efectuat achiziţii intracomunitare din Ungaria şi Cehia pentru care însă nu a depus la organul fiscal teritorial declaraţia recapitulativă pentru care datora TVA colectat.

Conform concluziilor raportului de expertiză fiscală efectuată în cauză, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către SC Marlenka Distribution SRL pe parcursul trimestrelor IV 2008, I - IV 2009, I - IV 2010 şi I 2011 este în sumă de 15.502 lei şi se compune din 13.265 lei reprezentând TVA şi 2.237 lei, reprezentând impozit pe profit (filele 269 - 387).

Acest prejudiciu a fost creat prin neînregistrarea de către învinuită în contabilitatea SC Marlenka Distribution SRL, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, a veniturilor obţinute din achiziţiile intracomunitare respectiv din vânzările de bunuri către clienţii din România după cum urmează:

-trimestrul IV al anului 2008 - venituri în valoare de 150.593,28 lei, cu un TVA aferent de 18.035 lei şi un impozit pe profit de 2.237 lei;

-trimestrul I - IV ale anului 2009 venituri în valoare de 186.192, 82 lei, cu un TVA de recuperat de 7.892 lei şi un impozit pe profit de 0 lei;

-trimestrul I - IV ale anului 2010 venituri în valoare de 40.581, 12 lei cu un TVA aferent de 3.097 lei şi impozit pe profit de 0 lei ;

-trimestrul I al anului 2011 venituri în valoare de 210 lei cu un TVA de plată de 25 lei şi un impozit pe profit de 0 lei.

În cursul urmăririi penale învinuita a recunoscut fapta.

Ministerul Finanţelor Publice, ANAF – Garda Financiară Secţia Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 46.574 lei (fila 14).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: înscrisuri, sesizare, raport VIES, sentinţă comercială,  Istoric ORC, anexe declaraţii fiscale, deconturi TVA, declaraţii 100, 112, 102, anexe sesizare, facturi fiscale, înscrisuri referitoare la bunurile mobile şi imobile deţinute de către societatea debitoare şi învinuită, declaraţii martori, referat, ordonanţă, încheiere de aplicare a sechestrului asigurător, declaraţie făptuitor, citaţii, procese verbale de căutare, mandat de aducere învinuită, Ordonanţă de efectuare a expertizei, cerere de probaţiune, raport de expertiză fiscală, anexe notă de evaluare onorariu, ordonanţă stabilire onorariu, fişă cu specimen semnătură bancă, declaraţie învinuit, proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, cazier judiciar, împuternicire avocaţială, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Tot în cursul urmăririi penale, în cauză a fost luată măsura sechestrului asigurător asupra imobilelor proprietatea SC Marlenka Distribution SRL Arad, înscrise în C.F. 64884 top 999/XXII - C.F. individual C.F.64906 situat în Municipiul Arad, str. Lucian Blaga nr.13 ap. 21, respectiv în C.F. 31925 top.2176/1 situat în municipiul Arad, str. Andrei Şaguna, nr. 188, ap.3, jud. Arad.

Pe baza probatoriului administrat la urmărirea penală, coroborat cu expertiza efectuată în cursul judecăţii, raportat şi la poziţia procesuală a inculpatei care a recunoscut comiterea faptei, contestând doar cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile, instanţa va reţine aceeaşi stare de fapt descrisă prin rechizitoriu, singura diferenţă constând în câtimea prejudiciului cauzat, respectiv 2.217 lei, aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cursul judecăţii.

Raportat la starea de fapt reţinută, instanţa va aprecia că fapta comisă şi recunoscută de inculpată, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Pentru stabilirea sancţiunii de drept penal ce urmează să fie aplicată inculpatei, instanţa va avea în vedere pericolul social al faptei, poziţia procesuală sinceră a inculpatei, persoana acesteia care se află la prima încălcare a legii penale şi, nu în ultimul rând, cuantumul prejudiciului cauzat prin comiterea faptei şi împrejurarea că inculpata a reparat acest prejudiciu imediat ce acesta a fost corect stabilit prin expertiza efectuată în cauză, împrejurări care conduc la concluzia că fapta inculpatei nu întruneşte pericolul social al unei infracţiuni, putându-se aprecia că fapta este în mod vădit lipsită de importanţă întrucât s-a adus o atingere minimă valorii sociale lezate prin fapta prevăzută de legea penală.

Pentru a aprecia astfel, instanţa va avea în vedere şi prevederile art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005, care, dacă prejudiciul cauzat ar fi fost corect stabilit în faza de urmărire penală, ar fi determinat obligatoriu aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în condiţiile în care inculpata ar fi reparat prejudiciul, aşa cum a procedat în cursul judecăţii după stabilirea corectă a acestuia, putându-se astfel aprecia că, dacă prejudiciul ar fi fost stabilit corect, inculpata l-ar fi reparat până la primul termen de judecată, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, instanţa va achita pe inculpată, iar în baza art. 91 Cod penal va aplica acesteia sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii de 1000 lei.

În baza art. 346 Cod procedură penală şi a OUG 92/2003, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice – ANAF Bucureşti şi va obliga pe inculpată, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC  Marlenka Distribuţion SRL, prin lichidator judiciar Casa de Insolvenţă  RAVA IPURL Arad  la plata de majorări, dobânzi şi penalităţi aferente sumei de 2.217 lei, începând cu data pronunţării prezentei şi până la plata acestora, constatând că prejudiciul de 2.217 lei a fost reparat.

Se va menţine sechestrul asigurător instituit asupra imobilelor proprietatea SC Marlenka Distribution SRL, înscris în CF 64884 Arad, respectiv CF 31925 Arad, până la plata majorărilor, dobânzilor şi penalităţilor aferente sumei de 2.217 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă DGRFP TIMIŞOARA şi partea responsabilă SC MARLENKA DISTRIBUTION SRL prin lichidator Casa de Insolvenţă RAVA IPURL Arad, criticând-o ca netemeinică.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad s-a arătat că sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad este vădit nelegală în ce priveşte achitarea inculpatei şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta inculpatei de a cauza bugetului consolidat al statului, în perioada 2008-2011, o pagubă în cuantum de 15.502 lei, nu constituie o faptă lipsită de importanţă. Se mai arată că în faza de urmărire penală inculpatei i s-a încuviinţat efecturea expertizei contabile care a dus la stabilirea prejudiciului de 15.502 lei şi doar prezentarea unor „probe noi”, constând în depunerea în faza de judecată a unor contracte comerciale a căror evaluare contabilă a determinat micşorarea prejudiciului, nu poate constitui temei pentru a fi dispusă achitarea şi aplicarea unei sancţiuni administrative, de altfel, inculpata profitând în timp de valoarea pagubei create bugetului de stat, în folosul său, suma fiind însoţită de penalităţi.

Partea civilă DGRFP Timişoara a solicitat obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata întregii sume cu care s-a constituit parte civilă, actualizată cu accesoriile aferente. În acest sens, s-a arătat că în lipsa tuturor documentelor aferente veniturilor şi cheltuielilor efectuate de SC Marlenka Distribution SRL, în mod corect organele de control au calculat prejudiciul adus bugetului de stat, iar expertiza judiciară efectuată în cauză nu este de natură a combate stare de fapt constatată de organele de control şi sumele stabilite de aceştia.

În apelul declarat de partea responsabilă SC MARLENKA DISTRIBUTION SRL prin lichidator Casa de Insolvenţă RAVA IPURL Arad s-a învederat că SC Marlenka Distribution SRL se află în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006, legea civilă potrivit căreia se va putea urmări silit încasarea creanţei bugetare este legea specială, deoarece conform art. 36 din Legea nr.85/2006, orice altă acţiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanţelor asupra debitorului supus procedurii insolvenţei sau bunurilor sale se suspendă de drept. Prin urmare, valorificarea bunurilor sechestrate în procesul penal se va realiza de către lichidator, iar distribuirea fondurilor obţinute se va face, de asemenea potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, ce se completează, în măsura disponibilităţii cu cele ale Codului de Procedură Civilă, conform prevederilor art. 149 din Legea nr.85/2006.

Se arată că scopul principal, instituit de Legea nr.85/2006, este acela de instituire a unei proceduri colective în vederea acoperirii pasivului societăţilor aflate în insolvenţă prin valorificarea activelor deţinute de societatea debitoare („.3. procedura colectivă este procedura în care creditorii recunoscuţi participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta lege”).

Se solicită a se avea în vedere că faţă de împrejurarea că s-a constatat că nu s-a comis vreo infracţiune şi mai mult şi prejudiciul a fost achitat integral, menţinerea sechestrului asigurator este fără temei lega, mai mult este o sancţiune a creditorilor care doresc recuperarea creanţelor conform tabelelor de creanţe prevăzute de Legea nr.85/2006.

Totodată se solicită a se observa că prima instanţa a menţionat sechestru pentru imobilul înscris în CF 64884 Arad, respectiv CF 31925 Arad şi sechestrul asigurator a fost notat în CF nr. 303194 –C1-U3 Arad nr. vechi 64906 Arad.

Avându-se în vedere că pentru acest imobil există un cumpărător ferm, care doreşte achiziţionarea imobilului înscris în CF nr. 303194-C1-U3 Arad nr vechi 64906 Arad la preţul de evaluare al imobilului, aprobat şi de adunarea generală a creditorilor, respectiv 31.500 euro şi pentru a nu tergiversa recuperarea creanţelor de către creditorii debitoarei, inclusiv creanţele bugetare, se solicită să se dispună ridicarea sechestrului instituit de organele de urmărire penală asupra imobilului deţinut de societatea debitoare, Marlenka Distribution SRL cu sediul în Arad, str. Gh.Dimitrov, nr. 188, ap.3, jud. Arad, CUI 3030464, J02/2097/1992, înscris în CF nr. 303194-C1-U3 Arad, instituit în baza Ordonanţei nr. 288/p/2011 din 03.09.2012, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la poziţia C4 şi înscris în CF nr. 304027-C1-U2 Arad, instituit în baza Ordonanţei nr. 288/p/2011 din 03.09.2012, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la poziţia C6 în vederea valorificării acestora şi acoperirii pasivului societăţii existent conform Tabelului definitiv de creanţe.

Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 367/A din 24 aprilie 2014, în temeiul art. 421 alin.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă DGRFP Timişoara şi partea responsabilă civilmente SC Marlenka Distribution SRL prin lichidator Casa de Insolvenţă Rava IPURL Arad împotriva sentinţei penale nr. 448 din 3 decembrie 2014 a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a constatat că, starea de fapt reţinută de Tribunalul Arad corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti. Inculpata C.M.D. a recunoscut în mod constat fapta comisă, atât în cursul urmăririi penale, cât în faţa instanţei, însă a contestat valoarea prejudiciului. Astfel, în declaraţia dată în cursul urmării penale (seria A nr. 0428664) inculpata a arătat: „precizez că apreciez prejudiciul stabilit de Garda Financiară pe baza documentelor aflate la dosar ca fiind mult mai mare decât cel produs în realitate, raportat la sumele investite lunar în achiziţiile intracomunitare de bunuri pe care ulterior le-am vândut pe teritoriul României. (…) Arăt că voi depune diligenţele în vederea reparării prejudiciului cauzat bugetului de stat, având în vedere concluziile expertizei fiscale efectuate în cauză”. Mai mult, inculpata a recunoscut că societatea comercială nu a avut angajat nici un contabil şi nici nu a încheiat contract de prestări servicii de contabilitate, deşi nu deţinea cunoştinţele necesare întocmirii declaraţiilor fiscale obligatorii.Apărarea inculpatei privind cuantumul prejudiciului a fost confirmată de răspunsul la obiecţiunile formulate asupra  raportului de expertiză fiscală  efectuată în cauză, concluzionându-se că „valoarea obligaţiilor fiscale ale SC MARLENKA DISTRIBUTION SRL privind TVA şi impozitul pe profit generate de activitatea desfăşurată în perioada iunie 2008 – aprilie 2011, stabilită cu luarea în calcul a facturilor emise de SC Iulius Mall este de 2.217 lei din care impozit pe profit de 1.858 lei şi TVA de plată de 359 lei”. Sumele menţionate au fost comunicate instanţei şi părţilor prin depunerea răspunsului la dosar în data de 18.11.2013, iar în data de 03.12.2013, inculpata a achitat prejudiciul astfel indicat.

În apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a susţinut că nu se poate aprecia că faptei îi lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni învederându-se că inculpata a profitat în timp de valoarea pagubei create bugetului de stat. Instanţa de apel nu îşi însuşeşte această susţinere. În prealabil, instanţa reţine că dispoziţiile art. 181 C.p. din 1968 constituie legea mai favorabilă în raport cu intra în vigoare a noilor dispoziţii penale. În conformitate cu prevederile art. 181 din Codul penal din 1968, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. În alin. 2 al aceluiaşi articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie să se ţină seama de toate criteriile de apreciere prevăzute în art. 181  alin. 2 Cod penal, în aşa fel ca faptele prezentând un real pericol social să nu fie considerate ca lipsite de importanţă. În speţă, se reţine că inculpata nu are antecedente penale, a recunoscut fapta şi şi-a manifestat încă de la început disponibilitatea de a achita prejudiciul, ceea ce a şi făcut după stabilirea valorii corecte a acestuia. Ca elemente în evaluarea pericolului social al faptei, instanţa de apel reţine şi cuantumul mic al prejudiciului, dar şi împrejurarea că acţiunea ilicită a acesteia nu a fost una elaborată, inculpata neavând cunoştinţe de contabilitate şi nebeneficiind de serviciile unui contabil. Aspectul că ar fi beneficiat în timp de valoarea pagubei create bugetului de stat este unul relativ în contextul în care această sumă s-a acumulat în timp, constă în TVA şi impozit pe profit generate de activitatea desfăşurată în perioada iunie 2008 – aprilie 2011, iar pentru această sumă datorează accesoriile pentru întârziere.

Referitor la apelul declarat de partea civilă DGRFP Timişoara, instanţa constată că este neîntemeiat întrucât obiectul acţiunii civile în procesul penal îl constituie repararea prejudiciului efectiv produs, iar în procesul penal funcţionează principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii, ceea ce presupune că probele se administrează în faţa organelor judiciare. Prin urmare, un act de control ce emană de la organele Gărzii Financiare Arad nu poate avea o valoarea probatorie mai mare decât expertizele efectuate în condiţii de independenţă şi contradictorialitate, câtă vreme nu există motive pentru a se presupune că nu respectă adevărul şi prevederile legale. Mai mult, prejudiciul a fost stabilit de organele de control prin estimare, ar legiuitorul a prevăzut posibilitatea determinării ulterioare a acestuia pe baza documentelor prezentate. În acest sens, se reţine că potrivit art. 67 din OUG nr. 92/2003 republicată: ”(1) Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă. (2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situaţii cum ar fi:  a) în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4); b) în situaţiile în care organele de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală. (3) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptăţite să stabilească prin estimare bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. (5) Cuantumul obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.” Din textul legal sus menţionat rezultă că legiuitorul dă prevalenţă prejudiciului real, cel efectiv produs, şi nu celui stabilit prin estimare. Ca atare, în mod corect prima instanţă a reţinut că valoarea prejudiciului este de 2.217 lei, că acesta a fost achitat, inculpatei şi părţii responsabile civilmente incumbându-le doar obligaţia de suportare a accesoriilor.

În ceea ce priveşte apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC MARLENKA DISTRIBUTION SRL prin lichidator Casa de Insolvenţă RAVA IPURL Arad legat de ridicarea sechestrului asigurator menţinut pentru cuantumul accesoriilor sumei de 2.217 lei, instanţa de apel constată că este neîntemeiat. Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin art. 81 din Legea nr. 255/2013 (normă procedurală de imediată aplicabilitate): „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.” Ca atare, la data soluţionării apelului, acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal nu sunt supuse normei care instituie suspendarea de drept. Pe de altă parte, împrejurarea că faţă de inculpată s-a dispus soluţia de achitare în temeiul art. 181 C.p. din 1968 nu înlătură obligaţia acesteia de a achita prejudiciul, instanţa penală fiind obligată să se pronunţe asupra laturii civile şi să instituie măsurile asiguratorii corespunzătoare.