Evaziune fiscală

Prin sentinţa penală nr. 152  din 29 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. 11830/55/2011 - Tribunalul Arad, în baza art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 condamnă pe inculpatul A.I., la 2 ani şi 10 luni închisoare şi aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani. 

În baza art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005 condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi în baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b şi 35 Cod penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor urmând ca inculpatul Anton Ion  să execute pedeapsa rezultantă de 2ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a ,b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86/1 Cod penal suspendă sub supravegherea judecătorului delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad, executarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. şi stabileşte un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni, cu stabilirea obligaţiilor prevăzute de art. 86/3 Cod penal.

Admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF –Garda Financiară Arad şi obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC  AR Orangina SRL prin lichidator judiciar SC Activ Grup SPRL Arad să plătească acesteia suma de 338.860 lei despăgubiri civile, actualizată  cu majorări, dobânzi şi penalităţi până la plata efectivă a prejudiciului.Respinge restul pretenţiilor civile.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă reţine că, la data de 17.11.2008, Garda Financiară Arad a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005 şi art.280 ind. 1 din Legea nr. 31/1990 de către numitul A.I., cauza fiind înregistrată sub numărul de dosar 6967/P/2008.

În data de 18.02.2009 s-a început urmărirea penală faţă de A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.9 al.1 lit. b, c din Legea nr. 241/2005, cercetările efectuându-se în dosarul nr. 6967/P/2008.

Prin rezoluţia din 26.01.2011, dată în dosarul nr. 6967/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de inculpatul A.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b şi c din Legea nr.241/2005, cauza fiind reînregistrată sub numărul de dosar 693/P/2011.

Prin rezoluţia din 27.04.2011, dată în dosarul nr. 693/P/2011, în baza art. 10 lit. c şi d Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b şi c din Legea nr.241/2005, apreciindu-se că, fapta prevăzută de art.9 lit. b, nu a fost săvârşită de învinuit, iar fapta prevăzută de art.9 lit. c, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind latura obiectivă.

Împotriva soluţiei de mai sus, petenta Garda Financiară a formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă prin ordonanţa din 20.06.2011, din dosarul 757/II/2/2010, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Petenta Garda Financiară Arad a formulat plângere împotriva soluţiilor date de procurori, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Arad, la data de 22.07.2011.

Prin sentinţa penală nr. 2231/17.08.2011, Judecătoria Arad a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta Garda Financiară Arad, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală din data de 27.04.2011, dispusă în dosarul 693/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad şi împotriva ordonanţei din data de 22.06.2011, dispusă de prim-procuror în dosarul nr. 757/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în favoarea Tribunalului Arad.

Ca urmare a declinării de competenţă, plângerea a fost înregistrată la această instanţă, la data de 27 iulie 2011.

Prin încheierea penală din 13.10.2011, dată în dosarul nr. 11830/55/2011 al Tribunalului Arad, în baza art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de petentul Ministerul Finanţelor Publice – Garda Financiară Arad, împotriva soluţiilor date de procurori în dosarele 693/P/2011 şi 757/II/2/2011, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului A.I..

Prin aceeaşi încheiere penală a fost desfiinţată rezoluţia din data de 27.04.2011 şi ordonanţa din 20.06.2011, date în dosarele sus-menţionate, s-a reţinut cauza spre judecare şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit. b şi c din Legea 241/2005.

A fost respinsă, ca tardivă, plângerea privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de A.I., privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.2801 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad pronunţată în dosarul nr. 11830/108/2011, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, a fost condamnat inculpatul A.I., la 2  ani şi 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art.33 lit.a, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare, pe care inculpatul o va executa, fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal, s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege .

În baza art.65 al.1,2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art.86 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art.862 cod penal, s-a  fixat un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni.

În baza art.863 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri:

-să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune;

-să anunţe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile;

-să  comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

-să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probaţiune, în limitele legii.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi art. 998, 1000 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă exercitată de ANAF, şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL Arad, prin lichidator judiciar Activ Grup IPURL, să plătească suma de 433.513 lei, cu titlu de despăgubiri.

Prin decizia penală nr.33/A din 27 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I..

Prin decizia penală nr.3433 din 24 octombrie 2012 a ÎCCJ – Secţia Penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr.33/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală, a casat decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 475 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Arad - Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. 11830/55/2011 şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad, menţinând actele îndeplinite până la termenul din 3 noiembrie 2011.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că,  în prezenta cauză, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă s-au pronunţat exclusiv în baza mijloacelor de probe administrate în faza de urmărire penală, fără a exista o cercetare judecătorească, deşi inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile în vederea stabilirii eventualului prejudiciu pe care SC AR Orangina SRL l-ar fi adus bugetului de stat, aspect ce a fost învederat de inculpat şi instanţei de apel, prin criticile formulate împotriva sentinţei penale.

Fără ca eventuala pagubă cauzată bugetului de stat - prin comiterea de către inculpat a presupusei infracţiuni de evaziune fiscală, să fie stabilită în mod obiectiv, de un organism abilitat în acest sens, care să nu fie parte în proces, prima instanţă 1-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri civile, astfel cum acestea au fost calculate de partea vătămată, constituită parte civilă, ANAF, soluţie menţinută în apel.

În afară de administrarea probei constând în expertiza contabilă, în virtutea rolului activ al instanţei de judecată reglementat de art.4 din C.p.p., care are menirea de a garanta aflarea adevărului, dar şi dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte a apreciat că, pentru clarificarea situaţiei de fapt şi stabilirea fără nici un dubiu a vinovăţiei inculpatului, se impunea audierea administratorului SC Cereals Edi Trading SRL - numitul I.E., în legătură cu operaţiunile comerciale relevate de cele patru facturi fiscale prezentate de inculpat (fila 21 d.u.p.), audierea numitului D.P. - administrator, din data de 21.08.2008, al SC AR Orangina SRL, cu privire la controlul din 14.11.2008 efectuat de Garda Financiară (fila 44 d.u.p.), audierea numitei L.A. - proprietara imobilului la care SC AR Orangina SRL şi-a stabilit sediul (fila 45 d.u.p.), precum şi administrarea oricărei alte probe utile, concludente şi pertinente pentru soluţionarea cauzei, care ar fi rezultat din cercetarea judecătorească.

Ca atare, constatând că în cauză nu s-a efectuat cercetare judecătorească, situaţie care semnifică o încălcare a dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte a considerat ca fiind întemeiată solicitarea recurentului inculpat de casare a deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de probe, situaţie care se circumscrie dispoziţiilor art.385/15 alin.4 C.p.p.

Având în vedere şi dispoziţiile art.385/15 alin.3 C.p.p., potrivit cu care instanţa de recurs desfiinţează şi hotărârea primei instanţe dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanţă. Fiind prioritar acest motiv de recurs, s-a constatat că nu se mai justifică analiza celorlalte cazuri de casare invocate de recurentul inculpat.

Ca urmare a trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 noiembrie 2012 formând obiectul prezentului dosar.

Procedând la judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 278/1 alin.9 Cod procedură penală, instanţa a procedat la ascultarea inculpatului (care a arătat că  menţine declaraţiile date şi nu doreşte să facă declaraţii suplimentare), la audierea martorului D.P. şi la efectuarea expertizei fiscale judiciare. În baza art. 327 alin.3 Cod procedură penală, constatându-se imposibilitatea audierii martorei L.A., s-a dat citire declaraţiilor acesteia date în faza de urmărire penală. În privinţa martorului I.E., faţă de înscrisurile aflate la filele 73-74, instanţa a constatat imposibilitatea audierii acestuia.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire  penală cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa primei instanţe, tribunalul reţine următoarea stare de fapt:

Inculpatul A.I. a înfiinţat, la data de 09.05.2008, S.C. AR Orangina S.R.L., devenind asociat unic şi administrator al societăţii, care avea ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata al fructelor şi legumelor, iar sediul social în localitatea Nădlac, str. Crişan nr. 7, judeţul Arad. De menţionat este faptul, că la sediul social declarat, societatea nu a desfăşurat activitate, martora L.A., proprietara imobilului precizând, că a încheiat contractul de comodat la solicitarea surorii inculpatului.

Cu ocazia controlului efectuat în luna noiembrie 2008 de către reprezentanţii Gărzii Financiare Arad, asupra realităţii şi legalităţii operaţiunilor economice efectuate de către societatea inculpatului, s-a constatat că în perioada iunie – iulie 2008, conform borderoului de vânzări, S.C. AR Orangina S.R.L. Nădlac a efectuat vânzări către două societăţi din Bucureşti, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operaţiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial.

Pentru a justifica provenienţa acestor livrări, inculpatul A.I. a pus la dispoziţia organelor de control patru facturi, prin care societatea achiziţiona fructe de la S.C. Cerealis Edi Trading S.R.L. Suseni, C.U.I. 23417512, al cărei administrator era martorul I.E.,  facturi care s-au dovedit a fi fictive, având în vedere că aceste facturi au fost emise de o societate care nu funcţionează la sediul social declarat şi nu conduce evidenţă financiar contabilă, fiind ceea ce se numeşte „firmă fantomă”, aşa cum rezultă din adresa înregistrată la Garda Financiară Arad sub nr. 503488/05.11.2008, adresă transmisă de către Garda Financiară Argeş, prin care se comunică că şi această instituţie a întocmit şi înaintat organului de cercetare penală competent, o sesizare penală pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei elementelor constitutive ale unor infracţiuni.

Prin livrările de fructe şi legume efectuate în perioadă iunie – iulie 2008 şi descrise anterior, S.C.AR Orangina S.R.L., a prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 410.596 lei, reprezentând TVA în valoare de 222.895 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 1.173.132 lei, şi impozit pe profit, în valoare de 187.701, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 1.173.132 lei.

Urmare a monitorizării traficului de mărfuri prin punctele de trecere a frontierei, s-a constatat că S.C. AR Orangina S.R.L. a efectuat, în luna iulie 2008, achiziţii intracomunitare de bunuri, în valoare totală de 65.477 lei, conform CMR – ului şi notei de recepţie nr. 22/24.07.2008, achiziţie intracomunitară, care nu a fost declarată la organul fiscal teritorial competent.

Având în vedere că această achiziţie intracomunitară avea ca obiect produse perisabile(mere), iar societatea nu a declarat şi înregistrat în evidenţa financiar contabilă şi de gestiune nici o operaţiune financiar contabilă referitoare la aceste bunuri, reprezentanţii Gărzii Financiare Arad au tras concluzia că aceste bunuri au fost comercializate pe piaţa neagră a fructelor din România, astfel că agentul economic a prejudiciat bugetul consolidat al statului, cu suma totală de 22.917 lei, reprezentând TVA în valoare de 12.441 lei, calculată prin aplicarea cotei de 19% asupra valorii de 65.477 lei, şi impozit pe profit în valoare de 10.476 lei, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra valorii de 65.477 lei.

Ulterior acestor operaţiuni comerciale ilicite, la data de 21.08.2008,  inculpatul A.I. a înstrăinat părţile sociale, cesionând, în totalitate, activul şi pasivul societăţii, către martorul D.P., cetăţean din satul Slimnic, comuna Tâmboeşti, judeţul Vrancea, pe care l-a cunoscut în Gara de Nord din Bucureşti şi căruia i-a oferit suma de 2500 lei pentru a prelua SC AR Orangina SRL. După semnarea înscrisurilor privind cesionarea societăţii susmenţionate, noul asociat D.P., nu a primit actele societăţii, arhiva, ştampila şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate în cadrul acesteia şi nu a avut legături cu inculpatul.

Din verificările efectuate în baza de date aparţinând Oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul  Arad, societatea AR Orangina SRL a fost identificată ca fiind în procedura de insolvenţă, fiind citat şi practicianul de insolvenţă, respectiv lichidatorul Activ Grup IPURL.

Din raportul de expertiză  fiscală judiciară efectuat de domnul expert C. G. – consultant fiscal, rezultă că facturile fiscale emise pe numele Sc AR Orangina SRL şi cuprinse în procesul verbal îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de art. 155 alin.5 din Codul fiscal şi valorile fără TVA înscrise în acele facturi reprezintă cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri potrivit prevederilor art. 19 alin.1 din Codul fiscal, deci sunt cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 alim.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, s-a menţionat că achiziţia intracomunitară de bunuri întruneşte condiţia înregistrării în contabilitate, dar nu îndeplineşte condiţia aplicării taxării inverse. În aceste condiţii, societatea nu poate exercita dreptul de deducere şi este obligată la colectarea taxei. Totodată, s-a arătat că persoana responsabilă cu organizarea şi conducerea contabilităţii este administratorul sau altă persoană care are obligaţia gestionării unităţii respective iar obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale la organele fiscale competente revine SC AR Orangina SRL, care avea calitatea de contribuabil din punct de vedere al impozitului pe profit, respectiv de persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA. Conform legislaţiei fiscale, impozitul pe profit reţinut cu titlu de prejudiciu de organul de control nu reprezintă cheltuială deductibilă  iar TVA de plată, de asemenea reţinută cu titlu de prejudiciu de organul de control, nu reprezintă TVA deductibilă.

Prejudiciul total calculat de expert este în sumă de 338.860 lei din care impozit pe profit în sumă de 142.452 lei şi TVA de plată în sumă de 196.408 lei.

La solicitarea inculpatului, instanţa a cerut  lămuriri suplimentare la raportul de expertiză fiscală judiciară şi prin înscrisurile de la filele 109-113, domnul expert C.G. – consultant fiscal a formulat următoarele răspunsuri:

- anterior cesiunii părţilor sociale, în concret la 25.07.2008, au fost scadente, din punct de vedere al obligaţiilor declarative şi de plată, următoarele obligaţii fiscale: - impozitul pe profit calculat pentru operaţiunile realizate în luna iunie (aferent trim. I 2008) în sumă de 647 lei; - TVA de plată aferentă operaţiunilor realizate în luna iunie 2008 în sumă de 769 lei.

- după data cesiunii părţilor sociale au fost scadente, din punct de vedere al obligaţiilor declarative  şi de plată, următoarele obligaţii fiscale: - TVA aferentă operaţiunilor realizate în luna iulie 2008, în sumă de 195.639 lei a fost scadentă la data de 25.08.2008; - impozitul pe profit calculat pentru operaţiunile realizate în luna iulie 2008 (aferent tri.III2008) în sumă de 141.805 lei a fost scadent la data de 25.10.2008. 

- potrivit reglementărilor fiscale, expertul consideră că facturile eliberate de o societate care nu-şi desfăşoară activitatea la sediul social declarat şi nu conduce evidenţă contabilă corespunzătoare sunt facturi valabile, din punct de vedere fiscal, pentru destinatarul lor, în cazul în care societatea emitentă a facturilor nu este declarată contribuabil inactiv potrivit Codului de procedură fiscală.

Încadrarea juridică.

Fapta inculpatului A.I. care, în calitate de unic asociat şi administrator al S.C. AR Orangina S.R.L. Nădlac, în perioada iunie – iulie 2008, conform borderoului de vânzări, a efectuat vânzări către două societăţi din Bucureşti, în sumă totală de 1.173.131,90 lei, operaţiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.

Fapta aceluiaşi inculpat care, pentru a crea o aparenţă de cumpărător de bună credinţă s-a folosit de un număr de patru facturi fictive emise de societăţi care nu funcţionează la sediul social declarat şi nu conduc evidenţă contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005.

Instanţa va înlătura apărările inculpatului potrivit cărora, societatea fiind cesionată, obligaţia de a declara operaţiunile organului fiscal teritorial, revenea noului administrator, întrucât probele administrate în cauză au dovedit pe deplin, că, după cesionarea scriptică a  societăţii, inculpatul Anton Ion a continuat să desfăşoare activităţi în numele acesteia, comportându-se ca un administrator de fapt şi de drept.

Individualizarea judiciară a pedepsei.

La stabilirea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum şi persoana inculpatului. În privinţa acestuia se vor avea  în vedere lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia având 41 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară ca absolvent de 8 clase, împrejurarea că nu are un loc de muncă şi nu a recunoscut comiterea faptelor.

De asemenea, se remarcă prezenţa inculpatului la judecată, prezenţă care dovedeşte interesul pe care acesta îl manifestă faţă de situaţia sa şi conştientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancţiuni.

Totodată, prezenţa inculpatului la judecată denotă, intenţia acestuia de a colabora cu autorităţile judiciare şi dovedeşte o adaptare adecvată la standardele normative ale societăţii şi o acceptare a acestora. Această capacitate corespunzătoare de integrare socială permite exprimarea concluziei că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, impunându-se aplicarea unui tratament mai puţin represiv.

În limitele legale ale pedepselor, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 îl va condamna pe inculpatul A.I.,  la 2 ani şi 10 luni închisoare şi în baza art.65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani. 

În baza art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 îl va condamna pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi în baza art.65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.33 lit.a, 34 lit. b şi 35 Cod penal va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare fără aplicarea vreunui spor urmând ca inculpatul A.I. să execute pedeapsa rezultantă de 2(doi)ani şi 10(zece) luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.64 lit.a ,b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal  va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege. Tribunalul în temeiul art. 3 din Protocolul nr.1 – „Dreptul de a vota” – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa în materie  - Hotărârea din 30.03.2004 – Hirst c/a Marea Britanie – nu va interzice inculpatului dreptul a alege reţinând că faţă de natura infracţiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

De asemenea se va interzice inculpatului şi drepturile prevăzute de art.64 lit. c Cod penal, respectiv dreptul de a exercita activităţi de natură comercială. 

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte persoana făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare. Aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei trebuie să se fundamenteze pe un complex de elemente obiective şi subiective care să ducă la concluzia că dublul scop al pedepsei, sancţionator şi educativ, poate fi realizat şi în lipsa executării ei efective.

Conduita bună în familie şi societate ulterior comiterii faptei sunt aspecte care conduc la concluzia că fapta săvârşită este urmarea unui complex de împrejurări care au determinat ca inculpatul A.I. să se abată de la conduita sa obişnuită.

Văzând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat şi faptul că acesta are un comportament general adecvat normelor de convieţuire socială, tribunalul consideră că prezenta infracţiune reprezintă o excepţie de la comportamentul său obişnuit şi că acesta nu prezintă pericol pentru societate şi apreciază că scopul preventiv, coercitiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, fiind suficient pentru corectarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni un avertisment social cu posibilitatea executării unei altfel de pedepse, cu stabilirea anumitor obligaţii.

Astfel, în baza art. 86/1 Cod penal va suspenda sub supravegherea judecătorului delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad, executarea pedepsei aplicate inculpatului A.I. şi în baza art. 86/2 Cod penal va stabili un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni.

În baza art. 86/3 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la datele fixate la judecătorul delegat cu executările penale din cadrul Tribunalului Arad;

- să anunţe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

- să respecte celelalte măsuri dispuse de judecătorul delegat, în limitele legii;

În baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86/4 Cod penal.

Latura civilă.

În condiţiile prevăzute de art. 15 Cod procedură penală, ANAF – Garda Financiară Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de  433.513 lei reprezentând TVA în sumă de 235.336 lei respectiv  impozit pe profit în sumă de 198.177 lei .S-a solicitat obligarea inculpatului  A.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL Arad la plata acestei sume.

Din raportul de expertiză fiscală judiciară s-a reţinut un prejudiciu în sumă de 338.860 lei din care impozit pe profit în sumă de 142.452 lei şi TVA de plată în sumă de 196.408 lei.

Reţinând vinovăţia inculpatului A.I. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală şi OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, va  admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF –Garda Financiară Arad şi va obliga inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC AR Orangina SRL prin lichidator judiciar SC Activ Grup SPRL Arad să plătească acesteia suma de 338.860 lei despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi şi penalităţi până la plata efectivă a prejudiciului.Va respinge restul pretenţiilor civile ca fiind neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.I. solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct.2 lit.a c.p.p raportat la art. 10 lit.c şi  d  C.p.p şi respingerea  acţiunii civile. Se arată că instanţa de fond a nesocotit instrucţiunile instanţei superioare de control judiciar trasate urmare casării hotărârii, în sensul că a purces doar parţial la administrarea  probatoriului, nu a ţinut seama de concluziile raportului de expertiză, audierea martorului D.P. nu s-a făcut  cu privire la controlul din data de 14.11.2008 efectuat de Garda Financiară ci cu privire la alte aspecte, iar referitor la audierea numitului I.E. în  legătură cu operaţiunile comerciale relevante la cele 4 facturi fiscale prezentate de inculpat şi audierea proprietarei imobilului la care SC Orangina şi-a stabilit sediul social, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 al.3 c.p.p. Se apreciază că a fost încălcat principiul in dubio pro reo, în sensul că, deşi nu există probe care să îl acuze pe inculpat, mai mult existând dovezi contrare, în sensul că de la data de 21.08.2008 inculpatul nu mai era persoana care reprezenta legal societatea şi nu avea calitatea de a angaja răspunderea SC Orangina în raporturile cu terţii sau instituţiile statului, instanţa a făcut o aplicare greşită a legii şi interpretare eronată a probelor. Referitor la prima faptă reţinută în sarcina inculpatului se arată că, obligaţia de declarare a unei operaţiuni comerciale este supusă unui termen în interiorul căreia poate fi îndeplinită, pe toată durata acestui termen ea fiind valabil efectuată, iar pe de  altă parte, până în ultima zi a termenului respectiv, nu operează punerea în întârziere şi nici o altă consecinţă legală ce ar putea decurge din neplată. Din probele dosarului rezultă fără dubiu că în perioada în care inculpatul a fost deţinătorul părţilor sociale şi avea calitatea de administrator, obligaţia de depunere a declaraţiilor către organele fiscale nu a fost scadentă, aceasta devenind scadentă la o dată ulterioară datei  încheierii şi procedurii efectelor  cesiunii din data de 21.08.2008. În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă imputată,  se arată că la momentul încheierii tranzacţiilor firma era activă din punct de vedere legal şi al prevederilor Codului fiscal. În mod concret, în condiţiile unei hotărâri de cesiune a părţilor sociale ( 21.08.2008) şi având în vedere şi raportul de expertiză contabilă, la data scadenţei obligaţiilor de declarare, această obligaţie revenea unicului asociat şi administrator al SC AR Orangina SRL, respectiv martorul D.P.. În ceea ce priveşte acţiunea civilă, se arată că singurele sume de bani care se pot reţine  ca fiind obligaţii de plată în sarcina inculpatului sunt conform raportului de expertiză, impozitul pe profit calculat pentru operaţiunile realizate în luna iunie 2008 în sumă de 648 lei şi TVA pentru aceiaşi perioadă în sumă de 769 lei.

Prin decizia penală nr. 174/A din 17 septembrie 2013 – Curtea de Apel Timişoara, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.I. împotriva sentinţei penale nr.152 din 29 aprilie 2013 a Tribunalului Arad. 

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei  penale apelate din prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu potrivit  disp.art. 371 al 2  c.p.p, instanţa de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală şi  temeinică în deplină concordanţă cu starea de fapt şi ansamblul probator administrat în  cauză.

Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză şi din care rezultă vinovăţia inculpatului A.I. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor  de  evaziune  fiscală, prev. de  art. 9  al.1  lit.b,c  din Lg,.241/2005 pentru considerentele ce  vor fi prezentate.

Art. 9 al.1 lit.b din Lg.241/2005 sancţionează evaziunea fiscală comisă prin omisiunea în tot, sau în parte în actele contabile, ori in alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a  veniturilor realizate. 

Art. 9  al.1 lit.c din Lg.241/2005 sancţionează evaziunea fiscală comisă prin evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni legale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Apărarea inculpatului în ceea ce priveşte nevinovăţia sa se referă la împrejurarea că a cesionat părţile sociale ale SC AR ORANGINA SRL Arad în favoarea martorului D.P., care astfel a devenit administratorul al societăţii începând cu data de 21.08.2008,  astfel încât obligaţia impusă de dispoziţiile legale referitoare la declararea operaţiunilor organului fiscale teritorial ar fi revenit noului administrator.  Susţinerile inculpatului în sensul că urmare a cesionării părţilor sociale înainte de declararea termenului vânzării a ieşit  din atributul inculpatului obligaţia de a depune declaraţiile la organul fiscal nu poate fi reţinută, apărarea inculpatului în sensul că obligaţia de depunere a obligaţiilor nu a fost scadentă şi a fost transferată odată cu cesiunea părţilor sociale către noul asociat unic care a preluat în condiţiile legii drepturile şi obligaţiile firmei nu poate fio reţinută. Aşa cum rezultă din actele dosarului în luna noiembrie 2008 organele fiscale de control aparţinând Gărzii Financiare Arad au efectuat un control de specialitate în scopul verificării realităţii şi legalităţii operaţiunilor  economice desfăşurate în cadrul SC AR ORANGINA SRL Arad al cărui asociat unic si administrator era inculpatul A.I..

Din nota de constatare şi a procesului verbal încheiat de Garda Financiară Arad rezultă faptul că în perioada iunie-iulie 2008 inculpatul a efectuat vânzări de fructe - legume către două societăţi comerciale din Bucureşti, respectiv SC Ama Impex  2000 RO SRL şi  SC Dandan Impex SRL, în sumă totală de 1.173.131,90 lei,  fără a le declara la organul fiscal teritorial,  aspect care rezultă şi din  analiza fişei sintetice totale din data de 12.11.2008. pentru a justifica livrările de mărfuri către cele două societăţi, inculpatul a prezentat organelor de  control patru facturi prin care societatea pe care o reprezenta a achiziţionat fructele de la SC Cereals  Edi Trading SRL Suseni, jud.Argeş. Urmare verificărilor efectuate la firma furnizoare prin intermediul Gărzii Financiare Argeş, s-a constatat că societatea nu funcţionează la sediul declarat, ci funcţionează  în regim de „ firmă fantomă”, astfel că achiziţiile efectuate de inculpat de la această societate şi ulterior livrările mărfurilor stipulate în cele patru facturi, s-au dovedit a fi fictive.Urmare a operaţiunilor fictive înregistrate de inculpat în contabilitatea societăţii pe care a administrat-o, a prejudiciat prin sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului suma  de 222.895 lei reprezentând TVA şi 187.701 lei reprezentând impozit pe profit. Urmare controlului fiscal efectuat şi a verificărilor achiziţiilor intracomunitare efectuate în aceiaşi perioadă de referinţă de către inculpat în numele societăţii SC Ar Orangina, s-a constatat că a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în sumă totală de 65.477 lei fără a fi declarate organului fiscal teritorial, astfel că urmare acestei  operaţiuni comerciale inculpatul a sustras societatea  de la plata unui TVA în sumă de 12.441 lei şi a unui impozit pe profit în sumă de 10.476 lei. Ulterior inculpatul  a  înstrăinat societatea către  un cetăţean din judeţul Vrancea, cu active şi  pasive, aşa cum rezultă din documentele justificative eliberate de Registrul Comerţului.

Martorul D.P. -fila 89 dosar rejudecare, audiat conform dispoziţiilor deciziei de casare, arată că l-a cunoscut pe inculpatul A.I. în Gara de Nord  Bucureşti şi acesta i-a propus să preia SC AR Orangina SRL Arad,  primind de la inculpat suma de 2.500 lei pentru preluarea societăţii. Martorul arată că  a primit prin poştă la o lună după preluarea societăţii certificatul de înregistrare al firmei,  actul constitutiv,  chitanţa privind taxa judiciară de timbru pentru menţiunile la Registrul Comerţului şi pentru cazierul fiscal, hotărârea societăţii nr. 1/21.08.2008 şi încheierea nr. 7053/25.08.2008  a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă  Tribunalul Arad. Martorul arată că nu a primit alte acte ale societăţii, respectiv ştampila şi arhiva şi nu a desfăşurat nici un fel de activitate în cadrul acesteia, preluând societatea doar pentru suma de bani oferită de inculpat, arătând în continuare că nu ştie ce înseamnă preluarea unei societăţi comerciale.

În cauză faţă de dispoziţiile instanţei de recurs a fost întocmită o expertiză fiscală, concluziile acesteia aflându-se la dosar - filele 77-88  şi 109-113 dosar rejudecare. Din examinarea facturilor emise de SC Cereals Trading  SRL Suseni către SC Orangina SRL, regăsite în anexa nr. 3 din nota de  constatare din data de 14.11.2008 a Gărzii Financiare Arad, rezultă că acestea conţinea următoarele informaţii: numărul de ordine, data emiterii, data la care au fost livrate bunurile;denumirea, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA ale persoanei impozabile care emite factura; denumirea şi adresa beneficiarului  bunurilor, precum şi codul de  înregistrare în scopuri TVA; denumirea şi cantitatea bunurilor livrate; baza de impozitare a bunurilor şi preţul unitar,  exclusiv taxa;  cota de taxă aplicată şi suma taxei colectate. Din compararea acestor informaţii cu informaţiile obligatorii pe care trebuie să le conţină o factură, precizate la  art. 155 al.5 codul fiscal, rezultă că, în cazul celor patru facturi emise de inculpat,  această cerinţă de formă a fost îndeplinită.

Potrivit constatărilor comisarilor Gărzii Financiare din Nota de constatare AR 0010910/14.11.2008 şi procesul verbal nr. 10077/7.12.2008, în perioada iunie- iulie 2008 SC Orangina SRL  a  efectuat vânzări către două societăţi comerciale din Bucureşti, în valoare totală de 1.173.131,90 lei, sumă care reprezintă vânzări nete, fără TVA, iar sub aspectul impozitului pe profit,  această sumă reprezintă venit impozabil. Din examinarea documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că SC Orangina SRL este plătitoare de  impozit pe profit şi nu de impozit pe venit, prin urmare, baza de calcul o constituie profitul impozabil şi  nu venitul  impozabil.

Potrivit art. 19 al.1 din  codul fiscal  „ profitul impozabil se calculează ca  diferenţă  între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare”, iar potrivit art. 21 al.1 din  codul fiscal „ pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare”. Raportat la aceste dispoziţii legale şi potrivit celor constatate prin  examinarea celor patru facturi,  expertul a concluzionat că sumele înscrise în facturi, al căror total este de 204.886 lei, reprezintă cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor impozabile în sumă de 1.173.131,90 lei.

Persoana responsabilă  cu  organizarea şi conducerea contabilităţii este administratorul sau altă persoană care are obligaţia gestionării unităţii respective, iar obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale la organele fiscale competente, revine societăţii comerciale SC Orangina SRL, care avea calitatea de contribuabil din punct de vedere al impozitului pe profit, respectiv de persoană impozabilă înregistrată în scopuri TVA.

Expertul a răspuns şi  la obiecţiunile formulate de inculpat prin apărător,  stabilind că anterior cesiunii părţilor sociale, în concret la data de 25.06.21008 o parte din obligaţiile către stat erau scadente, fiind vorba despre operaţiunile efectuate in  luna iunie aferente trim.II 2008 şi cele din luna iunie 2008 parte din ele fiind scadente şi după cesionarea părţilor  sociale pentru perioada ulterioară celei menţionate. Cu privire la solicitarea de a se lămuri dacă facturile eliberate de o societate care nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat si nu conduce evidenţă contabilă corespunzătoare sunt facturi valabile din punct de vedere fiscal pentru destinatarul lor, expertul concluzionează că acestea sunt valabile în situaţia în care societatea  emitentă a facturilor nu este declarată  contribuabil inactiv potrivit codului de procedură fiscală. Şi cu privire la achiziţiile intracomunitare, având ca obiect legume, a căror operaţiuni nu au fost înregistrate in evidenţa financiar contabilă,  s-a concluzionat că asemenea bunuri au fost tranzacţionate pe piaţa neagră şi că persoana care a efectuat această achiziţie este obligată la plata taxei, conform art. 157 din codul fiscal, fără a putea fi deductibilă. În mod corect s-a apreciat de către instanţa de fond că fapta inculpatului A.I. care, în calitate de asociat unic şi administrator al SC AR Orangina SRL, în perioada iunie- iulie 2008, conform borderoului de vânzări,  a efectuat vânzări către două societăţi comerciale  din Bucureşti în sumă totală de  1.173.131,90 lei, operaţiuni care nu au fost declarate la organul fiscal teritorial, cauzând un prejudiciu bugetului de  stat,  întruneşte elementele  constitutive ale infracţiunii  prev.  de art. 9 al.1 lit.b din Lg.241/2005, iar fapta aceluiaşi inculpat, care pentru a crea o aparenţă de cumpărător de bună credinţă s-a folosit de un număr de 4 facturi fictive emise de societăţi care nu funcţionează la sediul social  declarat şi nu conduc evidenţă contabilă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 al.1 liot.c  din Lg.241/2005.

Faţă de declaraţiile martorului despre care se afirmă că a preluat societatea al cărei administrator unic era inculpatul A.I., depoziţiile martorului L.M. –fila 80 dosar UP, care arată că obiectul activităţii societăţii al cărei administrator era martorul, era acela de transport intern si internaţional şi că în cursul lunii iulie  2008 a efectuat transport pentru firma  administrată de către inculpat, marfa fiind descărcată în  localitatea Nădlac plata efectuându-se în numerar, de actele şi documentele aflate la dosarul cauzei, instanţa de apel va înlătura depoziţiile inculpatului formulate în cuprinsul motivelor de apel cu privire la neimplicarea sa în activitatea SC AR Orangina SRL şi după data cesionării  părţilor sociale, în condiţiile în care inculpatul era cel care a continuat să deruleze  asemenea operaţiuni.

În conformitate cu dispoziţiile art.72 C.pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art.72 C.pen. şi orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Transpunând aceste reguli la speţa de faţă, instanţa de apel apreciază că pedeapsa aplicată de instanţa de fond este corect individualizată raportat la probele administrate şi circumstanţele personale ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte antisociale.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei raportat la natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, calitatea în care a comis faptele şi soluţia dată laturii  penale a cauzei, care se coroborează cu concluziile  raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză,  în mod corect a fost obligat inculpatul la repararea prejudiciului cauzat părţii civile ANAF- Garda Financiară  Arad conform principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită impunându-se acordarea majorărilor, dobânzilor şi penalităţilor de întârziere până la plata efectivă a prejudiciului.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs şi prin decizia penală nr. 1185 din 2 aprilie 2014 – ÎCCJ respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Anton Ion împotriva deciziei penale nr. 174/A din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara.

Domenii speta

Spete similare