Violul

Prin sentinţa penală nr.10 din 20 ianuarie 2014 pronunţată în dosarul nr. 9279/108/2013 – Tribunalul Arad, în baza art. 197 alin.1 Cod penal rap. la alin.2 lit.b şi alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul C.M., la 12 ani închisoare şi în baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b, d şi e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.Menţine starea de arest a inculpatului.

Admite acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru partea vătămată minoră A.L., născută la 21 iunie 2000 în localitatea Dorohoi jud. Botoşani şi obligă inculpatul să plătească acesteia prin reprezentant legal H.L., suma de  5000 euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, minora A. L., partea vătămată din prezenta cauză, este născută la 21 iunie 2000 în loc. Dorohoi. După divorţul părinţilor, partea vătămată a locuit în localitatea Suceava, la bunica maternă. Mama părţii vătămate, H.L. a stabilit o relaţie de concubinaj cu inculpatul, cumpărând împreună o locuinţă, situată în localitatea Vărşand nr. 452 jud. Arad.  Începând cu luna octombrie 2013, în această casă,  partea vătămată a locuit împreună cu mama sa H.L., fratele său A.A.P., concubinul mamei sale, inculpatul C.M. şi fiul acestuia C.S. M..

Imediat ulterior sosirii minorei la locuinţa din Vărşand, (aceasta fiind adusă de la Suceava unde se aflase faptic în grija bunicii materne), şi pe parcursul întregii perioade în care au locuit împreună, a fost  agresată  sexual de inculpat  care  dormind în aceeaşi cameră şi acelaşi pat cu parte vătămată (fiica concubinei sale) şi cu fiul său în vârstă de 9 ani, şi după ce se asigura că acesta din urmă adormise a întreţinut, de patru ori,  raporturi sexuale normale cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa şi de a se apăra.

În una din nopţile lunii octombrie inculpatul a fost surprins de fiul său minor în vârstă de 9 ani – C.S.M., în timp ce întreţinea raporturi sexuale cu partea vătămată A.L.,  în patul în care se aflau cu toţii, în condiţiile în care minorul nu adormise  asistând, astfel, la derularea  mai multor acte sexuale pe parcursul nopţii, toate acestea  povestindu-le, ulterior, lui A.A.P. (fratelui mai mare al părţii vătămate).

Abuzul sexual îndreptat împotriva minorei a încetat, ultimul act sexual având loc în noaptea de 6/7 noiembrie 2013, o dată cu întoarcerea în data de 08.11.2013 de  la Suceava a mamei părţii vătămate ( unde a aflat de la fiul său, care o însoţea, despre faptele concubinului său) şi sesizării organelor de poliţie.

Partea vătămată a fost supusă examinării medico-legale, şi prin raportului de constatare medico-legală nr. 505/A1 din 14.11.2013 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad, s-a concluzionat că partea vătămată minora A.L. prezintă, la data examinării, o deflorare mai veche de 2 săptămâni, a cărei dată de producere nu poate fi precizată iar absenţa spermatozoizilor din probele biologice recoltate la data examinării medico- legale nu poate să infirme consumarea actului sexual incriminat.

În cauză a fost efectuat un raport de evaluare psihologică a minorei A. L. nr.54607 din 21.11.2013 de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, în care s-a concluzionat că la momentul întocmirii, aceasta prezintă instabilitate emoţională, slab simţ al realităţii, adoptând o atitudine de spectator la situaţia actuală, ca participant, neatenţie, lapsusuri, trăiri de incertitudine şi anxietate.

Din certificatul nr. 1991 din 23.08.2012 eliberat de Consiliul Judeţean Suceava – Comisia pentru Protecţia Copilului, se reţine că minora A.L. având handicap mental uşor este orientată pentru unitatea de învăţământ special – Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Suceava, cursuri pe care le-a urmat până la data mutării în jud. Arad.

Încadrarea juridică.

Infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.1 şi 3 Cod penal, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, presupune sub aspectul laturii obiective ca actul sexual să fie urmarea constrângerii victimei sau să fie realizat profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Tribunalul reţine că infracţiunea de viol este o infracţiune complexă al cărei element material al laturii obiective se poate realiza fie prin două acţiuni distincte, dar conjugate, fie printr-o acţiune realizată în anumite condiţii care exclud consimţământul victimei. Acţiunea de care depind existenţa şi consumarea infracţiunii este aceea de realizare a actului sexual, de orice natură, cu o persoană indiferent de sexul acesteia, actul sexual fiind definit prin Decizia nr. III/2005 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţiile Unite, în soluţionarea recursului în interesul legii. Activităţile infracţionale ale  inculpatului din anii 2007 şi 2008, descrise anterior, se încadrează în acte sexuale conform celor de mai sus.

În ceea ce  priveşte existenţa constrângerii, aceasta nu este condiţionată de existenţa opoziţiei victimei, urmând a se aprecia în concret, de la caz la caz, în ce măsură actul sexual s-a realizat împotriva voinţei victimei, constrângere care în speţă nu a existat.

Imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa se referă la toate acele cazuri în care victima, chiar fără a fi supusă unor acte de violenţă, nu are capacitatea de a-şi exprima voinţa de a accepta să întreţină raporturi sexuale, neavând discernământul necesar sau aflându-se într-o stare psiho-fiziologică ce exclude manifestarea liberă şi conştientă de acceptare a raportului sexual.

Fapta inculpatului C.M. de a întreţine raporturi sexuale cu victima A. L., minoră în vârstă de 13 ani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, constituie infracţiunea de viol, în formă continuată,  chiar dacă nu s-a folosit violenţa faţă de aceasta, deoarece victima nu putea să exprime liber consimţământul  la un asemenea act, a cărui semnificaţie nu o înţelege, dată fiind vârsta şi situaţia medicală a acesteia(persoană încadrată în categoria celor cu deficienţă/handicap mental.  Inculpatul avea cunoştinţă de vârsta victimei şi a profitat de aceasta pentru a întreţine raportul sexual.

Faptele inculpatului C.M. care, în cursul lunii octombrie şi noiembrie a anului 2013 a întreţinut, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, prin constrângere şi profitând  de  imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa, relaţii  sexuale cu minora A.L. în vârstă de 13 ani ( persoană aflată în ocrotirea sa, fiind fiica concubinei sale), constituie infracţiunea de viol în formă continuată,  prevăzută  de art.197 al.1  Cod penal raportat  la al .2 lit. b. şi  art.197  al. 3  teza  I cu aplicarea  art.41 al.2 Cod penal.

Solicitarea apărătorului inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din art. 197 al.1 Cod penal  raportat  la al.2 lit. b. şi  art.197 al.3  teza  I cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal în art. 198  alin. 1 şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, pentru considerentele anterior expuse.

Individualizarea judiciară a pedepsei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum şi persoana inculpatului. Referitor la persoana inculpatului instanţa reţine lipsa antecedentelor penale( pentru condamnarea la amenda penală intervenind reabilitarea), vârsta acestuia – având 38 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară ca absolvent a 6 clase primare, împrejurarea că a prestat diferite activităţi lucrative, are trei copii minori, atitudinea avută în faţa organelor judiciare.

În limitele legale ale pedepselor instanţa în  baza art. 197 alin.1 Cod penal raportat  la alin.2 lit. b şi alin.3 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal îl va condamna pe inculpatul C.M., la 12 (doisprezece) ani închisoare pentru infracţiunea de viol în formă continuată.

În baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit.a, b, d şi e  Cod penal,  pe o perioadă de 3 ani.

Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d şi e  Cod penal. În privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă  în fiecare caz în parte. În această situaţie se impune examinarea împrejurării  dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. În cauză inculpatul a comis  infracţiuni care aduc atingere unor relaţii sociale privind morala publică şi demnitatea umană şi gravitatea acestora relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispoziţiile legale fiind sancţionat cu pedeapsa închisorii cu executare în detenţie se impune în mod rezonabil  concluzia că inculpatul  nu este în măsură să aprecieze asupra modului  cum este guvernată ţară şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare se consideră că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.

În privinţa pedepselor complementare  prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal, în consens cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Gnahore c. Franţei din 16 septembrie 2000), se apreciază că acestea se pot aplica doar părinţilor şi raportat la infracţiunile comise de inculpat ( viol cu minori) acesta este nedemn să mai exercite drepturile părinteşti o perioadă de timp şi nu prezintă garanţii morale să exercite drepturile prevăzute în Codul civil. 

Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lui viitoare pozitivă. 

Tribunalul apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpat, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Aşa fiind, în baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală va menţine starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 Cod penal va scădea din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 noiembrie  2013 până la zi.

Latura civilă.

Partea vătămată minoră A.L născută la 21 iunie 2000, prin reprezentant legal H.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În condiţiile art. 17 Cod procedură penală, în şedinţa publică din 16 decembrie 2013  procurorul a pornit din oficiu şi a exercitat acţiunea civilă pentru partea vătămată minoră lipsită de capacitate de exerciţiu, solicitând obligarea inculpatului la plata de daune morale.

Tribunalul constată că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice cauzate părţilor vătămate ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului şi  se apreciază că un cuantum de 5000 euro este suficient dar şi necesar reparării prejudiciului moral.

Aşadar, tribunalul în baza art. 1357, 1381 şi 1391 din Noul Cod civil va admite acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru partea vătămată minoră A.L. născută la 21 iunie 2000 şi  va obliga inculpatul să plătească acesteia prin reprezentant legal H.L., suma de 5000 euro sau contravaloarea în lei la data executării, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, inculpatul şi a solicitat să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată; în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei întrucât inculpatul nu are antecedente penale; sub aspectul legii penale mai favorabile a apreciat că legea mai favorabilă rămâne vechiul cod penal.

Prin decizia penală nr.167/A din 12 martie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 20 ianuarie 2014 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinţează sub aspectul laturii penale şi rejudecând, în baza art. 218 alin.1, 3 lit.a teza II şi lit. c Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal raportat la art. 41 alin.2 Cod penal condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare.În baza art. 67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b,d,e,f Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin.1 Cod penal rap. la art. 67 alin.2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b,d,e,f Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.Menţine restul sentinţei atacate.

În motivarea deciziei susmenţionate, Curtea de Apel Timişoara a observat că pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o inculpatul, atât legea veche (art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b şi alin. 3 teza I Cod penal din 1968) cât şi legea nouă (art. 218 alin. 1, 3 lit. a teza a II a şi lit. c din Noul Cod penal) prevăd că punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu şi nu la plângerea prealabilă, situaţie în care manifestarea de voinţă a persoanei vătămate (încuviinţată de reprezentatul legal), exprimată în faţa instanţei de apel, nu are nici un efect în planul răspunderii penale.

Referitor la solicitarea de reducere a pedepsei principale, se reţine că, după cum s-a menţionat în paragraful anterior, fapta comisă de inculpat este incriminată şi de legea nouă (art. 218 alin. 1, 3 lit. a teza a II a şi lit. c din Noul Cod penal) şi este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, spre deosebire de legea veche (art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b şi alin. 3 teza I Cod penal din 1968) unde era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 25 de ani.

Prin urmare legea nouă este mai favorabilă întrucât permite individualizarea pedepsei principale între limite (minim şi maxim) mai reduse decât legea veche.

Prima instanţă a aplicat o pedeapsă principală de 12 ani închisoare, orientându-se spre minimul special (10 ani) prevăzut de vechiul text de incriminare.

Reducerea drastică a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare (înjumătăţirea acestora) trebuie să aibă efect şi în procesul de individualizare judiciară. Curtea, ţinând seama în principal de proporţia în care au fost reduse limitele de pedeapsă (1/2), de conduita inculpatului în cursul procesului (parţial sinceră), de lipsa antecedentelor penale (acesta fiind reabilitat de drept pentru condamnarea anterioară la 700.000 lei amendă penală dispusă în anul 1995 – f. 69 d.u.p.), va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare.

Având în vedere că în raport cu infracţiunea comisă legea nouă este mai favorabilă, în temeiul art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012 va aplica pedeapsa accesorie şi complementară potrivit legii noi.

Astfel, în baza art. 67 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal  va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, e, f Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Domenii speta

Spete similare