Autorizarea executării obligaţiei de a face

Prin decizia civilă nr. 275/23.07.2014, tribunalul a admis apelurile declarate de apelanţii  RM şi RTM şi  a schimbat,  în tot, sentinţa apelată, respingând ca rămasă  fără obiect acţiunea formulată de intimata-reclamantă  P SG  împotriva pârâtului RM pentru desfiinţarea construcţiei; a respins ca nefondată cererea de intervenţie  formulată de intervenientul  RM; a obligat pe  apelantul-intervenient  RM la  20 lei  taxă judiciară de timbru pentru cererea de intervenţie formulată  la  instanţa de fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 1655/292 din  data de 10 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei RV, reclamanta P SG, prin primar l-a chemat în judecată pe pârâtul RTM, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună desfiinţarea construcţiilor ilegale realizate de acesta în comuna SG.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că verificând documentele existente la sediul primăriei şi în teren s-a constatat că pârâtul a obţinut certificatul de urbanism nr. 12/21.05.2001 privind construirea unei locuinţe P + 1E, însă nu a mai continuat demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de construire, edificând fără autorizaţie.

A mai arătat că în urma mai multor sesizări făcute de fratele pârâtului, RM s-a procedat la sancţionarea contravenţională a acestuia în baza procesului verbal de contravenţie nr. 2/15.10.2010, fixându-se termen de intrare în legalitate 31.03.2011, termen necontestat de către pârât.

Reclamanta a mai menţionat că până la data formulării acţiunii nu a  adus la îndeplinire măsura dispusă prin actul de constatare, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea construcţiilor executate nelegal şi aducerea terenului la starea iniţială pe cheltuiala pârâtului.

În drept, au fost invocate disp. art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 republicată în 2004 cu modificările ulterioare.

În dovedire au fost depuse înscrisuri, în copie: certificat de urbanism nr. 12/2001 şi proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2/15.10.2010.

La data de 12 iunie 2013 pârâtul a depus cerere de amânare pentru lipsă apărare. A mai arătat în cerere că în anul 2001 a obţinut toate avizele necesare pentru construirea unei locuinţe P+1,  dus dosarul la primărie, la inspectorul în construcţii, numitul PD, pentru a-l aviza. Acesta i-a spus că totul este în regulă şi că îi mai trebuie autorizaţia de construcţie, cerându-i  suma de 1000.000 lei pentru a-i fi eliberată şi pe care i-a plătit-o în aceeaşi zi în prezenţa viceprimarului PM, actual primar.

A mai arătat că în anul 2011 în urma unui control de la Construcţia de Stat A a aflat că nu i s-a eliberat autorizaţia de construcţie, dosarul stând la primărie timp de 10 ani, fiind amendat cu suma de 1000 lei.

Pârâtul a mai menţionat că în data de 27 mai 2013 a depus plângere penală împotriva numitului PD pentru înşelăciune şi abuz în serviciu la Parchetul de pe lângă Judecătoria RV.

Pârâtul a depus un set de înscrisuri, copii de pe acestea fiind comunicate şi reclamantei.

La data de 31 iulie 2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea plângerii pârâtului împotriva acţiunii de demolare a construcţiilor realizate de către acesta fără autorizaţie de construire conform Legii 50/2001.

A arătat că în urma controlului efectuat cu organele de control ale Inspecţiei de Stat în Construcţii T s-a constatat că pârâtul nu are autorizaţie de construire pentru locuinţa P+M pe care a realizat-o. Astfel, prin procesul verbal nr. 2/15.10.2010, pârâtul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 1000 lei şi s-au dispus ca măsuri intrarea în legalitate până la data de 31 martie 2011.

Pârâtul nu a contestat în termenul legal şi nici ulterior procesul verbal cu care a fost sancţionat pentru nerespectarea Legii 50/1991 şi nu a luat nici o măsură pentru a intra în legalitate cu privire la această construcţie.

S-as mai arătat că pârâtul a obţinut certificatul de urbanism în anul 2001, însă nu s-a mai prezentat pentru a depune documentaţia completă în vederea obţinerii autorizaţiei de construire.

Conform prevederilor Legii 50/1991 solicitantul are obligaţia de a depune proiectul tehnic de detalii şi execuţie (documentaţia) în dublu exemplar împreună cu avizele solicitate prin certificatul de urbanism, să achite taxele legale de eliberare a autorizaţiei, lucru pe care pârâtul nu l-a făcut. Acest aspect rezultă şi din faptul că pârâtul a depus o serie de documente semnate pentru conformitate, documente care se află în posesia pârâtului. Aceste documente trebuiau depuse şi înregistrate la primărie , iar în urma verificărilor efectuate acestea nu se aflau în arhiva instituţiei.

S-a solicitat a se verifica următoarele documente din dosar: anexa depusă la cererea pentru certificatul de urbanism care de fapt este anexa la cererea de eliberare a autorizaţiei de construire, avizele, autorizaţie de construire (formular în alb), un memoriu general care se depune la certificatul de urbanism şi care nu corespunde cu memoriul pentru eliberarea autorizaţiei de construire unde 4ste necesar memoriu tehnic de detalii şi execuţie.

În urma verificării registrelor de intrare – ieşire a documentelor nu se regăseşte cererea depusă de pârât prin care să solicite eliberarea autorizaţiei de construire.

În concluzie, reclamanta a solicitat respingerea cererii pârâtului.

La data de 21 august 2013 intervenientul RM a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând obligarea pârâtului RM să desfiinţeze construcţiile: grajduri de animale şi garaj, construite ilegal fără autorizaţii de construcţie şi amplasate ilegal pe terenul intravilan ce îi aparţine, teren ce se învecinează cu terenul ce i l-a dat acestuia fără nici un ban, iar acest teren în suprafaţă de 1913 m.p. îl deţine în baza contractului de arendă înregistrat la P SG, judeţul T, la nr. 284/04.10.2012, teren de la RT.

Cu toate că deţine legal acest teren din anul 2012, când a intrat în posesia terenului prin contractul menţionat şi când a mers să îl lucreze l-a găsit ocupat pe lângă construcţii, cu furaje, gunoaie de grajd, iar pârâtul l-a ameninţat cu acte de violenţă, motiv pentru care apelează la lege să îl oblige să-i elibereze terenul şi să îl poată lucra aşa cum doreşte. A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare, intervenientul a arătat că la data de 01 august 2012 a încheiat contractul de arendă înregistrat  cu nr. 284 la P SG, pentru suprafaţa de 1913 m.p. teren intravilan, deţinut în baza titlului de proprietate nr. 7101397/10.07.2009 pe numele RA, mama numitului RT, singurul moştenitor în viaţă, de la care a primit terenul în arendă, iar pârâtul nu are niciun drept legitim asupra acestei suprafeţe de teren pe care în mod abuziv şi încălcând toate drepturile lui şi prin ameninţări cu moartea, acesta refuză să îl elibereze şi să-şi demoleze construcţiile ilegale, la cererea lui cât şi a numitului RT, arendatorul.

Intervenientul a invocat disp. art. 49 şi art. 50 Cod procedură civilă.

A anexat cererii sale un set de înscrisuri.

La termenul de judecată din 21 august 2013 a fost prezent intervenientul căruia i s-a pus în vedere să timbreze cererea de intervenţie.

Intervenientul nu a timbrat însă cererea de intervenţie, iar prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2013, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de netimbrare a cererii de intervenţie, excepţie pe care a admis-o, astfel încât nu s-a mai pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii.

Prin sentinţa civilă nr. 3186 din 14 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria RV s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunându-se desfiinţarea construcţiei (P+1) realizate nelegal de către pârât pe terenul în suprafaţă de 900 m.p., situat în comuna SG, judeţul T, cu vecinii: N– PA, S – Drum comuna, E – RA, V – Drum comunal, până la data de 01 aprilie 2014.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul este proprietarul terenului intravilan curţi – construcţii în suprafaţă de 900 m.p., situat în comuna SG, judeţul T, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2567/8.09.2000 la BNP MB.

A mai reţinut că la dosar se află o copie a certificatului de urbanism nr. 12 din 21 mai 2001 obţinut de pârâ , în urma cererii formulată la P SGi, pentru construcţia unei locuinţe pe terenul proprietatea sa, certificat din care rezultă că pârâtul urma să obţină avizele şi autorizaţia de construire.

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 încheiat la 15.10.2010 de către P SG, petentul a fost sancţionat, conform prevederilor Legii 50/1991, cu amendă contravenţională în sumă de 1000 lei şi a fost obligat să intre în legalitate prin obţinerea autorizaţiei de construire, stabilindu-se ca termen de îndeplinire a acestei obligaţii, data de 31 martie 2011, reţinându-se în urma controlului efectuat existenţa unei construcţii P+1, fără autorizaţie de construire.  Procesul verbal de constatare a contravenţiei nu a fost contestat de către pârât, însă nici măsurile dispuse nu au fost îndeplinite, motiv pentru care reclamanta a solicitat desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie.

Pârâtul a susţinut, în timpul procesului, că a depus documentaţia necesară obţinerii autorizaţiei, dar a fost înşelat de un lucrător din cadrul primăriei (PD) împotriva căruia a formulat plângere penală.

Din adresa nr. 400960/30.10.2013 a Secţiei nr. 5 Poliţie Rurală D rezultă că dosarul penal nr. 1335/P/2013 privindu-l pe PD a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria RV, cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 şi 215 Cod penal.

Pârâtul nu a făcut dovada că a înregistrat la P SG o cerere de eliberare a autorizaţiei de construire, aşa cum a susţinut prin notele scrise depuse la dosarul cauzei şi nici că a făcut alte demersuri pentru a intra în legalitate.

Conform art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 în cazul în care persoana sancţionată contravenţional nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţa judecătorească, pentru a dispune desfiinţarea construcţiei realizate nelegal.

Reţinând că pârâtul a construit o locuinţă P+1, pe terenul în suprafaţă de 900 m.p., situat în comuna SG, judeţul T, cu vecinii: N – PA, S – Drum comunal, E – RA, V – Drum comunal, fără a avea autorizaţiei de construire, în baza textului de lege menţionat, instanţa de fond a admis cererea şi a dispus desfiinţarea a construcţiei realizate nelegal, până la data de 01 aprilie 2014 (termen stabilit conform art. 31 alin. 2 din Legea 50/1991).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen, pârâtul şi intervenientul, care au formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul declarat, apelantul pârât RM a criticat faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că a depus certificatul de urbanism eliberat în anul 2001 însoţit de toate documentaţia tehnică, înscrisuri care au fost depuse la P SG în vederea obţinerii autorizaţiei de construire şi că a fost indus în eroare cu privire la emiterea autorizaţiei de către funcţionarul primăriei, numitul PD.

Apelantul a mai susţinut că întrucât imobilul pentru care s-a reţinut că nu are autorizaţie este singura sa casă, unde locuieşte împreună cu familia, a efectuat din nou demersuri în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, deşi se consideră nedreptăţit.

A solicitat schimbarea sentinţei instanţei de fond, în sensul respingerii acţiunii formulate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C. proc. civ.

Prin apelul declarat, intervenientul RM a solicitat desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se dispune desfiinţarea  lucrărilor construite ilegal de către pârât pe terenul care-i aparţine.

A motivat că instanţa de fond nu i-a pus în vedere cuantumul taxei de timbru pe care trebuie să o achite pentru cererea de intervenţie pe care a formulat-o, fiind astfel nedreptăţit.

Apelantul a mai susţinut că RM a fost sancţionat după ce a fost nevoit să formuleze mai multe petiţii către P SG, care l-a sancţionat contravenţional numai pentru edificarea fără autorizaţie a construcţiei –vilă-, fără să ţină seama că a realizat celelalte dependinţe pe terenul proprietatea sa.

Prin adresa nr. 1504 din  9 aprilie 2014, intimata reclamantă P SG a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de intervenientul RM, menţionând că din contractul de arendă depus de acesta nu rezultă care este data încheierii şi durata, iar titularul terenului în litigiu este numita RA care este decedată şi a cărei succesiune nu s-a dezbătut.

A anexat, înscrisuri, în copie xerox.

La data de 7 aprilie 2014, RM a depus întâmpinare la apelul declarat de apelantul RM, solicitând respingerea acestuia, arătând în esenţă că terenul pe care a edificat construcţia a cărei demolare se solicită i-a fost dat în folosinţă de către bunica sa RA, care ulterior a decedat  şi a cărei succesiune nu a fost dezbătută.

A mai menţionat că la data de 30  ianuarie 2014 P SG i-a eliberat certificat de urbanism în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru locuinţa sa P+1, iar la data de 2.04.2014 a obţinut contract de proiectare.

La data de 25 aprilie 2014, apelantul RM a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de apelantul RM.

Referitor la adresa nr. 284 din 7.04.2014 emisă de P SG a menţionat că susţinerile acesteia nu sunt întemeiate, contractul de arendă fiind perfect legal.

La termenul de judecată din 4 iunie 2014, apelantul RM a depus în copie xerox, autorizaţia de construire nr. 3 din 27.05.2014 eliberată de P SG.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în raport de criticile şi apărările formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul, va admite apelurile declarate, pentru considerentele care vor succede.

În ce priveşte apelul declarat de pârâtul RM, instanţa de apel, apreciază că este întemeiat, având în vedere că acesta a depus în apel, autorizaţia de construire nr. 3 din 27.05.2014 eliberată de P SG, care atestă intrarea în legalitate a acestuia cu privire la locuinţa acestuia parter+ etaj situată în comuna SG, judeţul T.

Întrucât prin sentinţa instanţei de fond s-a dispus desfiinţarea construcţiei  (P+1) realizată nelegal de către pârât, iar acesta a făcut dovada că a intrat în legalitate prin obţinerea autorizaţia de construire nr. 3 din 27.05.2014, nu mai există temei pentru menţinerea măsurii dispusă, astfel că, acţiunea formulată de reclamantă a rămas fără obiect.

În ce priveşte apelul declarat de apelantul RM, prin care acesta a criticat faptul că instanţa de fond a dispus anularea ca netimbrată a cererii de intervenţie, se constată că este întemeiat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 august 2014, rezultă că instanţa de fond a dispus ca intervenientul să timbreze cererea de intervenţie formulată, fără a preciza cuantumul sumei, iar la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014 a dispus anularea cererii ca netimbrată.

Întrucât instanţa nu a precizat în concret taxa de timbru datorată de intervenient, instanţa în mod nelegal a dispus anularea cererii de intervenţie ca netimbrată.

În ce priveşte fondul cererii de intervenţie, se apreciază că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Prin cererea formulată la data de 21.08.2013, intervenientul RM a solicitat desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie de construcţie de către pârât pe terenul  deţinut în baza contractului de arendă încheiat la data de 1.08.2012 cu tatăl său RT.

Din contractul de arendă de care se prevalează intervenientul, rezultă că terenul care face obiectul acestuia este deţinut în baza titlului de proprietate nr. 7101397/2009.

Întrucât titlul de proprietate este emis pe numele numitei RA, iar în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul a construit pe terenul deţinut legal de către intervenient, cererea de intervenţie este nefondată.

Pe de altă parte, pârâtul a obţinut autorizaţie de construire pentru construcţiile edificate pe terenul respectiv, astfel că, nu există temei pentru demolarea acestora.

Prin urmare, în baza art. 480 alin.2 C. proc.civ. apelurile declarate au fost admise, în sensul celor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare