Respins recurs asigurare drumuri

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 462/R

Şedinţa publică din data de 7 mai 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE – R.  A.

JUDECĂTOR – S. O.

JUDECĂTOR – O. A.

GREFIER – C. S.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  recursului formulat de recurenta pârâtă MUNICIPIUL BRASOV PRIN PRIMAR împotriva sentinţei civile nr. 12174/19.09.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 24750/197/2012 în contradictoriu cu intimatul reclamant SC A.R.A.V.I.G. SA, având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 18 aprilie  2014  în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 25 aprilie 2014, iar din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea la 30 aprilie 2014 şi respectiv 7 mai 2014.

T R I B U N A L U L

Prin Sentinţa civilă nr. 12174/19.09.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. R.–A. V. I. G. SA, cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul sucursale din Braşov, B-dul x, nr.x, împotriva pârâtului MUNICIPIUL BRAŞOV prin PRIMAR şi, pe cale de consecinţă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.082 lei cu titlu de despăgubiri acordate de reclamantă pentru prejudiciul cauzat la data de 12.07.2011autovehiculului marca X cu nr. X , asigurat al reclamantei în baza Contractului de asigurare facultativă AUTO-CASCO Seria AC nr. 0407196 şi la plata sumei 53,51 lei – dobândă legală calculată până la data de 30.09.2012, cursă în continuare până la data achitării debitului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.104,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta, în calitate de asigurator, a încheiat cu SC H. R. SRL, asigurat,  contractul de asigurare facultativă tip CASCO seria AC nr. 0407196/09.02.2011, pentru autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare Y. În data de 12.07.2011, numitul Ţ. G., angajat al SC H. R.  SRL, a condus autoturismul în discuţie în municipiul Braşov pe strada C. Conducătorul auto, audiat în calitate de martor a declarat că la intersecţia cu strada H. nu a observat că se afla o gură de canalizare care, faţă de partea carosabilă pavată era supraînălţată  şi nefiind marcată corespunzător a atins-o cu partea dreaptă faţă a autovehiculului , fapt ce a avut drept urmare avarierea scutului.

Din planşele foto efectuate de asigurator la momentul întocmirii dosarului de daună, instanţa reţine că în zona indicată de martor există o gură de canalizare al cărui capac este, faţă de carosabilului pavat, uşor supraînălţată şi betonată. Instanţa reţine concluziile expertului potrivit cărora “ capacul de canal supraînălţat şi betonat poate constitui un obstacol apt să fi generat avariile constatate la autovehiculul în discuţie care este proiectat şi fabrica cu o înălţime a gărzii de sol cu o valoare între limitele standard recomandate pentru exploatarea acestor autoturisme pe drumuri modernizate, relative netede. Expertul a descris dinamica producerii avariilor la autovehiculul în discuţie fără a reţine culpa conducătorului auto, arătând că evenimentul s-a produs pe un drum cu îmbrăcăminte din piatră cubică şi în pantă, iar în cazul apariţiei unei denivelări  apărute în faţa autovehiculului, cum a fost şi cea generată de gura de canal, practica curentă a şoferului este aceea de a prelua denivelarea între roţile autovehiculului, iar prin manevra de frânare şoferul nu realizează că partea din faţă va coborî, ceea ce va accentua riscul lovirii cu denivelarea.

În baza poliţei de asigurare, urmare a acestui incident s-a întocmit dosarul de daună nr. 40091159/2011, reclamanta acordând asiguratului despăgubirea cuvenită pentru readucerea bunului asigurat în stare de utilizare, în cuantum de 1.082 lei (f. 11,12, 16-19).

Reclamanta a urmat procedura prevăzută de art. 720 1 C.pr.civ, căreia pârâtul nu a înţeles a-I da curs favorabil, răspunzând reclamantei că faţă de Protocolul aprobat prin HCL nr. 454/2009 administratorul drumului public trebuia convocat de către Poliţia Rutieră Braşov la data şi locul producerii accidentului în vederea confirmării celor declarate de conducătorul auto.

Instanţa mai reţine că până la acest moment nu s-au depus dovezi de către pârât, în calitate de administrator al drumului public, din care să rezulte împrejurarea că respectiva gură de canal la data producerii evenimentului se afla la acelaşi nivel cu partea carosabilă, sau dovezi care să probeze contrariul celor reţinute de instanţă.

În drept, instanţa constată că a fost sesizată cu o acţiune în răspundere civilă delictuală.

Potrivit disp.art. 998- 999 C.civ. Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa. Aceste articole de lege stabilesc condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie :

Prin urmare, instanţa urmează a stabili dacă în speţa dedusă judecăţii sunt întrunite condiţiile generale ale antrenării răspunderii pârâtului si anume : existenţa unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei.

a).Prejudiciul - constă în rezultatul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoană; distrugerea sau deteriorarea unor bunuri constituie un prejudiciu în sensul si accepţiunea legii si practicii judiciare. În speţă existenta unui prejudiciu a fost dovedită, condiţia fiind îndeplinită, deoarece acest prejudiciu este cert.

b).existenta unei fapte ilicite - adică a unei fapte prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane. În speţă condiţia este îndeplinită. Conform art. 124 din HG 1391/2006 administratorul drumului public este obligat ca în locurile prevăzute la art. 123 lit.g ( drum cu denivelări) să instaleze indicatoare de avertizare si să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere care să determine conducătorii de vehicule să reducă viteza de deplasare. Totodată instanţa consideră că în esenţa fapta ilicită a pârâtului se transpune nu numai prin lipsa de diligenţă în ceea ce priveşte marcarea corespunzătoare a denivelărilor existente în jurul gurii de canalizare, dar însăşi prin aceea că amenajarea acesteia nu s-a realizat în condiţii tehnice optime, la nivelul carosabilului care să nu fie în măsură a genera incidente rutiere apte să producă avarierea autovehiculelor .

c). existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu - în sensul ca acea faptă a provocat acel prejudiciu – în cazul speţei condiţia este îndeplinită deoarece dacă pârâtul în calitate de administrator al drumului public ar fi realizat corespunzător lucrările de amenajare şi întreţinere a acestuia nu s-ar fi generat prejudicial la bunul asigurat.

d). vinovăţia - pentru a exista acest element de natură subiectivă a răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta să fie imputabilă autorului ei, în speţă pârâtului.

Principiul general care guvernează materia răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicita. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat sa acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar si beneficiul nerealizat de victima (lucrum cessans).

În asigurările de bunuri, din momentul plăţii asigurătorul se subrogă de drept şi fără nici o formalitate în drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei. În limitele indemnizaţiei plătite şi din momentul plăţii, în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat – de drept şi fără nici o formalitate - în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Faţă de  aceste considerente, instanţa urmează a admite capătul principal al cererii de chemare în judecată, pârâtul fiind obligat la repararea prejudiciului reclamat.

Potrivit art. 1088 C.civ. la obligaţiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Faţă de această dispoziţie a legii , instanţa urmează a admite si capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente, în cuantum de 53,51 lei calculată până la data de 30.09.2012, care va curge în continuare până la data achitării integrale a debitului derivat din plata despăgubirii cuvenite persoanei asigurate prejudiciate.

Fiind incidente disp.art.274 Cpr.civ., instanţa va admite implicit şi capătul de cerere accesoriu, privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.104,84 lei reprezentând taxe judiciare şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul pârât MUNICIPIUL BRAŞOV, prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.

În motivarea recursului recurentul pârât a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece înscrisurile care provin de la reclamantă au fost întocmite în baza declarațiilor asiguratului acesteia și nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise.

Se mai arată că în mod greşit prima instanţă a pronunţat sentinţa în baza unor probe neconcludente, considerând că înscrisurile depuse sunt suficiente pentru a proba răspunderea civilă, nefiind îndeplinite cele 4 condiţii care atrag răspunderea delictuală a pârâtei.

 De asemenea pârâtul recurent a arătat că în ceea ce priveşte declaraţia părţilor, prezumţia de autenticitate nu priveşte conţinutul acestora deoarece nu este cunoscut personal de agentul constatator, iar declaraţia persoanei implicate în accident este făcută cu scopul de a obţine repararea prejudiciului de la societatea de asigurare.

Tot pârâtul recurent a arătat că actul emis de poliţie s-a eliberat exclusiv pe baza declaraţiei conducătorului auto, ceea ce este firesc, deoarece actele emise din partea autorităţilor publice, inclusiv poliţie, sunt emise doar pe baza declaraţiilor persoanelor implicate, iar expertiza tehnică auto efectuată are un grad de probabilitate ridicat având în vedere că lucrarea a fost efectuată tot în baza declaraţiilor conducătorului auto.

Mai arată recurentul că în raportul de expertiză întocmit de expertul V. V., acesta nu a avut posibilitatea de a stabili cu exactitate înălțimea capacului căminului de canalizare față de carosabil deoarece nu s-a menționat elementul de comparație de la care s-a apreciat că înălțimea capacului de canal ar fi de cca 100 mm.

Se mai arată de recurent că nu sunt îndeplinite condiţiile generale privind răspunderea civilă delictuală nici în ceea ce priveşte fapta ilicită şi nici raportul de cauzalitate, nefiind făcută dovada producerii evenimentului rutier într-un anumit loc, fiind posibil ca avarierea autoturismului să se fi produs în altă parte.

În drept au fost invocate prevederile art. 304/1, art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 274 C. pr. civ..

Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă SC A. R. V. I. G. SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.

În motivare, intimata reclamantă a arătat că pârâta îşi întemeiază recursul pe aceleaşi apărări ca şi în faţa instanţei de fond, instanţă care în mod corect a reţinut că au fost probate elementele răspunderii civile.

Mai arată intimata că fotografiile depuse la dosarul cauzei nu reprezintă pur și simplu porțiuni de drum intersecția străzii H.  cu strada C. din Brașov,pe aceste fotografii putându-se vedea denivelările de carosabil,piatra cubică de pe lângă gura de canal lipsește pe alocuri,iar această discontinuitate de la nivelul planeității carosabilului a condus la producerea dinamicii accidentului din care au rezultat avariile autovehicului avariat.

Tot intimata a arătat că a făcut dovada condiţiilor prevăzute de art. 998-999 Cod civil care privesc atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

În drept au fost invocate prev. art. 308 C. pr. civ..

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de dispoziţiile art. 304/1 C. pr. civ., Tribunalul urmează să respingă recursul şi  să menţină în tot sentinţa atacată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Referitor la motivul de recurs invocat referitor la neîndeplinirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii delictuale nu este întemeiat pentru următoarele motive:

Astfel, aşa cum a arătat prima instanţă, pentru a avea câştig de cauză într-o acţiune în regres bazată pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta intimată trebuia să facă dovada existenţei celor patru condiţii prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicit şi prejudiciu şi a persoanei vinovate.

În cauza de faţă, pentru a stabili culpa pârâtei şi implicit obligarea acestuia la despăgubiri au fost administrate ca probe înscrisurile afla la dosarul de daune al recurentei, Anexa nr. II, adrese, declaraţia pe propria răspundere a lui Ţ. G. (persoana implicată în evenimentul rutier), declaraţia de martor a acestuia, fotografii cu autovehiculul avariat şi starea drumului, precum şi expertiza tehnică auto, fiind întocmit Raportul de expertiză tehnică nr. 692527/2013 întocmit de expert ing. V. V..

Anexa nr. II, declaraţia extrajudiciară dată la poliţie a numitului Ţ. G., persoana implicată în producerea evenimentului rutier şi beneficiar al poliţei de asigurare, declaraţia de martor a acestuia, au fost întocmite de victima accidentului de circulaţie care avea interes să le facă pentru a primi despăgubirea în baza poliţei de asigurare.

Acestea sunt mijloace de probă care se pot folosi într-un proces cum este cel de faţă, dar aceste probe trebuie coroborate şi cu altele, cum ar fi fotografii de la locul evenimentului rutier, fotografii care există în cauza de faţă şi care arată fără putinţă de tăgadă că drumul avea gropi și denivelări care puteau produce evenimentul rutier în care a fost implicat conducătorul auto.

În plus în cauza de faţă s-a întocmit şi Raportul de expertiză tehnică nr. 692527/2013 întocmit de expert ing. V. V., care arată fără putinţă de tăgadă că avariile la autoturism se puteau produce datorită stării drumului, contrar celor susținute de recurentă. Capacul de canalizare este supraînălțat și prin urmare putea produce avarierea autovehiculului condus de numitul Ţ. G..

Prin urmare declaraţia dată de persoana implicată în evenimentul rutier, care este dată în faţa organelor de poliţei şi declaraţia sa de martor se coroborează cu fotografiile depuse şi raportul de expertiză, motiv pentru care instanţa poate reţine din probele administrate în faţa primei instanţe că evenimentul rutier în care s-au produs pagubele arătate a fost produs pe drumul administrat de pârât.

În cauza de faţă culpa aparţine pârâtului care nu a luat toate măsurile ce se impuneau pentru ca circulaţia pe drumul municipal să se desfăşoare în bune condiţii.

Concluzionând, reclamanta intimată a reuşit să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, motiv pentru care pârâta poate fi obligate la plata de despăgubiri.

Faţă de cele arătate, instanţa, în baza art. 312 al. 1 rap. la art. 304/1 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL BRAŞOV, prin primar, împotriva Sentinţei civile nr. 12174/19.09.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o va menţine.

Instanţa nu va acorda cheltuieli de judecată recurentului deoarece a căzut în pretenţii şi nici intimatei pentru că nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL BRAŞOV, prin primar, împotriva Sentinţei civile nr. 12174/19.09.2013, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o menţine.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 07.05.2014.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

R.  A. A. S. O. A. O.

GREFIER,

C. S.

Red./S.O./21.05.2014

Dact. C.S.-  22.05.2014

2 ex.

Judecător fond – C. D. T

Domenii speta

Spete similare