Asigurări sociale

Art. 44 Legea nr. 76/2002 menţionează expres cazurile în care are

loc încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, printre aceste cazuri fiind şi situaţia în care are loc refuzul nejustificat al beneficiarului de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii şi nivelului studiilor.

Decizia civilă nr.1645/12.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.470/02.04.2013 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul BO, împotriva Dispoziţiei nr. …/27.08.2012 privind încetarea indemnizaţiei de şomaj, în contradictoriu cu intimata AJOFM.

Prin contestaţia formulată, BO a solicitat anularea Dispoziţiei nr. …/27.08.2012 emisă de AJOFM şi reluarea plăţii indemnizaţiei de şomaj începând cu luna august 2012 şi plata de daune moratorii.

Contestatorul a susţinut că, în mod nelegal, prin Dispoziţia individualizată mai sus s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj, al cărui beneficiar era. Astfel, arată că pe data de 21 august 2012 s-a prezentat la sediul AJOFM pentru viza lunară, când i s-a înmânat dispoziţia nr.1634/21.08.2012 de repartizare pentru a presta muncă în cadrul SPP V. S.R.L. ca agent de securitate. Contestatorul a refuzat primirea actului, pe motiv că societatea este lipsită de organizare şi de mijloace financiare. Refuzul a fost justificat de contestator pe principiul consacrat de Legea nr.76/2002 privind alegerea liberă de către orice cetăţean român a profesiei şi locului de muncă.

În acest sens a depus şi o petiţie la sediul intimatei, iar la data de 01.09.2012 a intrat în audienţă la conducerea instituţiei, dar fusese deja emisă dispoziţia de încetare a plăţii şomajului.

AJOFM B, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestaţiei, întrucât a fost emisă în condiţii legale şi cu respectarea pregătirii şi studiilor contestatorului.

Analizând contestaţia, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, tribunalul a  reţinut următoarele:

 Contestatorul BO a avut statutul legal de şomer în sensul definit de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

În această calitate, în baza art.41 lit. a) din Legea nr.76/2002, la data de 21 august 2012 s-a prezentat pentru viza lunară a carnetului de şomer, ocazie cu care, având în vedere calificarea de agent de pază a petentului şi pe baza planului individual de mediere, i s-a înmânat Dispoziţie de repartizare nr…/21.08.2012  pentru încadrarea sa ca agent de securitate la SPP V. SRL.

Potrivit susţinerilor din acţiune, dar şi înscrisurilor de la dosar, BO a refuzat să se prezinte la noul loc de muncă pe motiv de „lipsă organizare – financiară” menţiune făcută pe exemplarul de repartiţie înmânat contestatorului. Verificând dacă menţiunea de mai sus aparţine SPP V. SRL şi constatând că nu această societate a refuzat încadrarea contestatorului, AJOFM în baza art. 44 lit. a) din Legea nr. 76/2002 a emis Dispoziţia contestată.

Pentru clarificarea situaţiei juridice a SPP V SRL, instanţa a dispus verificarea şi a constatat  că această societate nu este înregistrată pe rolul Tribunalului ca debitoare, potrivit Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În temeiul art. 44 lit. a) din Legea nr.76/2002 „încetarea plăţii indemnizaţiei de şomaj are loc la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii şi nivelului studiilor”.

Din probele administrate în speţă, respectiv înscrisuri, tribunalul a constatat că petentul a făcut un refuz nejustificat, astfel că Dispoziţia nr.xxx/27.08.2012 a fost legal emisă, iar măsura dispusă, de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj este de asemenea legală.

Contestatorul a mai invocat ca motiv de nelegalitate a actului contestat şi faptul că Dispoziţia de repartizare şi cea de încetare a plăţii şomajului nu au fost semnate de el.

Tribunalul a constatat că acest motiv nu constituie cauză de nulitate sau de anulare a celor două acte, el nefiind prevăzut nici în Legea 76/2002 şi nici în H.G. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 76/2002, Tribunalul a reţinut însă că petentul a semnat planul individual de mediere pentru repartizarea sa la SPP V. SRL.

Atât Dispoziţia de repartizare cât şi cea de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj sunt acte unilaterale emise de pârâtă, în baza dispoziţiilor legale.

De asemenea, nu este motiv de nulitate faptul că la data emiterii Dispoziţiei de repartizare nu coincide cu data Dispoziţiei de încetare a plăţii indemnizaţiei de şomaj.

De altfel, lipsa temeiului legal pentru anularea actului este justificată şi logic. Mai întâi trebuie ca şomerul să se prezinte la locul de muncă şi numai dacă sunt impedimente legale să se dispună emiterea unei alte dispoziţii pentru sistarea plăţii indemnizaţiei.

Un ultim aspect privind nelegalitatea invocat de BO se referă la nesoluţionarea contestaţiei odată cu răspunsul la reclamaţia sa administrativă.

Tribunalul a apreciat că sunt căi legale distincte pe care contestatorul a înţeles să le folosească în apărarea intereselor pe care consideră că i le-a încălcat AJOFM şi care au reglementări de asemenea distincte, aşa cum de altfel, s-a procedat în speţă.

Pentru toate considerentele expuse, contestarea Dispoziţiei de repartizare apare nefondată, fiind respinsă ca atare.

Întrucât cererea de plată a daunelor morale a fost formulată ca o consecinţă a admiterii primului capăt de cerere, cererea de acordare a daunelor morale apare ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs BO învederând următoarele:

Judecătorul care a judecat cauza era incompatibil dată fiind şi calitatea sa de infractor.

Dispoziţia de repartizare nu are semnătura sa,, astfel că nu poate fi valabilă.

Hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, sentinţa instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică.

 Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a celor de ordine publică, conform art.3041  Curtea reţine următoarele:

Recurentul nu a adus prin motivele de recurs critici concrete şi punctuale faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond, ci doar a indicat vagi nemulţumiri faţă de judecătorul care a soluţionat cauza şi faţă de fondul cauzei.

Art. 44 din Legea 76/2002 menţionează expres cazurile în care are loc încetarea plăţii îndemnizaţiei de şomaj, printre aceste cazuri fiind şi situaţia în care are loc refuzul nejustificat al beneficiarului de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii şi nivelului studiilor. Acest refuz privind încadrarea în muncă rezultă din actul de la fila 21, act pe cuprinsul căruia contestatorul a bifat rubrica refuz la înştiinţarea privind încadrarea în muncă şi a menţionat „motive organizare-financiară”.

Nu poate fi reţinută această menţionare ca fiind un refuz justificat mai ales că legea nu îndreptăţeşte pe contestator la o astfel de competenţă.

Faptul că dispoziţia de repartizare şi cea de încetare a plăţilor nu este semnată de contestator nu reprezintă de asemenea o teză ce poate fi reţinută, semnătura contestatorului nefiind prevăzută de lege ca o condiţie de validitate a actului. Corect a reţinut instanţa de fond că aceste acte nu sunt lovite de nulitate pentru lipsa semnăturii contestatorului fiind acte unilaterale, emise în condiţiile prevăzute de lege.

Cu privire la incompatibilitatea judecătorului ce a soluţionat cauza, reţinem că nu s-a făcut dovada niciunui caz de incompatibilitate în sensul art. 27 şi urm. Cod proc.civ., iar la instanţa de fond, din cuprinsul încheierilor rezultă că nu s-a formulat nicio cerere de recuzare.

Faţă de aceste considerente conform art.312 Cod procedură civilă  urmează a se  respinge ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare