Actiune in constatare

Prin decizia civilă nr. 170/09.05.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul civil declarat de recurent-reclamant CC prin procurator CE.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 3331/329/2012 din 12 decembrie 2012 la Judecătoria TM, reclamantul CC, prin procurator CE, a chemat în judecată pe pârâta CM, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să  se constate dreptul de proprietate  stabilit de către CLI şi CJT conform Legii 18/1991,certificatului de moştenitor nr.529/1978 şi prin punerea în posesie în teren la faţa locului în primăvara anului 1991-proces verbal de punere în posesie nr.247/1991 asupra terenului extravilan în suprafaţă de 0,2860 ha.situat în comuna I, sat M, judeţul T, tarlaua 19/1, parcela 7,cu vecinii: Nord-CF,S-SD,E-d.a.,V-CI;  pârâta să fie obligată să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren extravilan de 0,2860 ha.

În motivarea acţiunii, reclamanta  arată că în primăvara anului 1991 a fost pus în posesie atât CC cât şi sora sa CC,cu ultimul domiciliu în mun.B,pe suprafeţele de teren extravilan prevăzute în titlul de proprietate nr.300194/2002,stabilit prin înţelegerea amândurora, respectiv 1,10 ha.CC şi 1,10 ha.CC.

Din anul 1991 când au fost puşi în posesie spre deosebire de pârâta CM, au plătit impozitele conform chitanţelor, nu a fost tulburat în posesie sau folosinţă, fiind cunoscuţi de către tot satul ca proprietari ai acestor terenuri.

În anul 1992 reclamantul CC,şi-a stabilit reşedinţa în satul M, construind pe parcela 7, tarlaua 19/1 de 0,2860 ha.un adăpost şi anexa pentru animale (iepuri,porci,păsări,etc.).

Se arată că defunctul CI, tatăl pârâtei,nu a făcut demersuri pentru a obţine această parcelă de teren în timpul vieţii, deoarece şi-a primit cota de 1/7 conform certificatului de moştenitor,când s-a căsătorit, figurând cu rol de sine stătător în Registrul Agricol.

Comisia Locală I a emis în mod eronat adeverinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate nr. 247/1992 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 247/1991 pentru suprafaţa de 2,20 ha.pe numele celor şapte fraţi,ignorând evidenţele din Registrul Agricol şi certificat de moştenitor.Toţi cei şapte fraţi şi surori au mers în ziua de 18 mai 1994 la Primăria I pentru a se îndrepta această eroare,fapt pentru care secretarul Consiliului Local I, PV,le-a luat celor patru care îşi primiseră cota 1/7 şi figurau cu rol individual în Reg.Agricol declaraţii de renunţare la suprafaţa de 3,66 ha.-3/7 trecută eronat în Reg.Agricol la mama CM-străină de succesiune(litera D-certificat de moştenitor).Aceste declaraţii de renunţare au fost legalizate de către secretarul PV şi înregistrate la nr.165/18 mai 1994 în Registrul Consiliului Local I. Pentru confirmare a depus declaraţia semnată de sora AF nr.165/18 mai 1994.

Reclamanta precizează că în primăvara anului 1991 şi până în prezent posesia şi folosinţa suprafeţelor prevăzute în titlul de proprietate nr.300194/2002 nu au fost tulburate,şi în mod expres parcela 7,tarlaua 19/1 în suprafaţa de 0,2860 ha.iar în primăvara anului 2011 s-a împlinit termenul de prescriptie achizitivă,astfel că pretenţia pârâtei CM este nulă şi neavenită.

Arată că la data de 15 octombrie 2012 s-au adresat instanţei cu cerere pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune,dar neavând studii juridice,nu a formulat corect cererea de chemare în judecată, fiind sfătuiţi să formuleze cerere pentru uzucapiune.

Prin definiţie,uzucapiunea este modul originar de dobândire a drepturilor reale cu privire la un bun,prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.Uzucapiunea de 10-20 ani are efect achizitiv prin posesie de bună credinţă şi cu un just titlu.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar în copii xerox  înscrisuri.

La data de 11 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat în baza art.244 pct.1 C.pr.civ.suspendarea cauzei până la soluţionarea acţiunii ce face obiectul dosarului nr.1560/329/2012 al Judecătoriei TM şi care are ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate nr.300194 din 7 august 2002; pe fond să se respingă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta CE în calitate de procurator al numitului CC.

În motivare arată că reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 10 până la 20 ani dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,2860 ha.teren extravilan situat în comuna I,judeţul T,parcela 7,tarlaua 19/1 cu vecinătăţile: N-CF,S-SD,E-Drum agricol,V-CI. Acelaşi drept încearcă să şi îl realizeze prin acţiunea de constatare a nulităţii titlului de proprietate nr.300194 din 7 august 2002 solicitând radierea din acest titlu de proprietate a autorului său CI ,şi în felul acesta, suprafaţa de 0,2860 ha.să revină reclamantului CC şi CC.

Pârâta consideră că sunt îndeplinite condiţiile prev.de art.244 pct.1 Cod procedură civilă în sensul că prin ambele cereri reclamantul a solicitat realizarea de fapt a acelui drept.Arată că prin aplicarea legii speciale(Legea 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare)a solicitat suspendarea acţiunii până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului 1560/2012.

Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru următoarele:

Pentru a punea invoca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani trebuie îndeplinite două condiţii: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau după exprimarea art.1895 Cod civil pe o justă cauză; posesia să fie de bună credinţă.Art.1897 Cod civil defineşte justul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate ,precum vânzarea,schimbul etc.

Arată că titlul provine de la altcineva decât adevăratul proprietar ,pentru că dacă el ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii.

Precizează că reclamantul nu face dovada deţinerii unui just titlu în sensul celor menţionate.

Pârâta CM arată că  prin sentinţa civilă nr.1776 din 21 decembrie 2011 pronunţată în dosar nr.2188/329/2011 al Judecătoriei TM,face dovada că suprafaţa de 0,2860 ha.solicitată de reclamant este proprietatea exclusivă a sa.Sentinţa civilă este definitivă şi irevocabilă.Nefiind îndeplinită condiţia justului titlu,cea de-a două condiţie respectiv,posesia de bună credinţă este neutilă cauzei pentru temeinicia acţiunii formulată de reclamant.

În susţinere a depus la dosar în copii xerox înscrisuri.

La data de 11 februarie 2013 instanţa  a dispus suspendarea judecării cauzei din rol în baza art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ.,care prevede că instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei atârnă în totul sau în parte de existenţa sau neexistenţa  unui drept care face obiectul unei alte judecăţi,avându-se în vedere că pe rolul acestei instanţe se află înregistrată cauza civilă nr.1560/329/2012 având ca obiect fondu funciar privind părţile CC, CM ş.a.

La data de 21 februarie 2013 prin biroul registratură arhivă reclamantul CC prin procurator CE  a depus cerere formulată în scris prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol.A ataşat cererii încheiere din data de 18 mai 1994, tabel nominal eliberat de Primăria comunei I.

Prin încheierea din data de 25 februarie 2013 instanţa a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei civile nr.3331/329/2012 formulată de petenta reclamantă CE.

În cauză s-au ataşat dosarul civil nr.1560/329/2012 al Judecătoriei TM.

Prin sentinţa civilă nr.1165 din 19 decembrie 2013, Judecătoria TM a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul CC, prin procurator CE, împotriva pârâtei CM.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin titlul de proprietate nr.300194/07.08.2002 eliberat de CJ T s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2,200 ha teren arabil extravilan situat în comuna I, judeţul T pentru  CI-autorul pârâtei CM, CE, II,  AF, reclamantul CC, ME şi CC .

Defunctul CI- autorul pârâtei CM ,CE, II, AF, reclamantul CC, ME şi CC sunt fraţi, iar prin sentinţa civilă nr.1776/21 decembrie 2011 pronunţată de Judecătoria TM definitivă prin respingerea recursului s-a admis acţiunea civilă de partaj judiciar şi s-a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar CL dispunându-se ieşirea din indiviziune şi atribuirea către părţi a bunului imobil teren arabil extravilan situate comuna I,judeţul T conform variantei a 3-a din suplimentul la raportul de expertiză astfel încât pârâtei CM i s-a atribuit în deplină proprietate suprafaţa de 0,2860 ha.situat în tarlaua 19/1 Parcela 7 în comuna I,sat M,judeţul T,având vecinătăţile:N-CF, S-SD,E-drum agricol,V-CI asupra căreia reclamantul CC solicită să i se constate dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune.

Prin procesul verbal de punere în posesie nr.247/1991 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar I în vederea emiterii titlului de proprietate au fost puşi în proprietate CI, CE, II, AF, CC, ME şi CC.

Din certificatul de moştenitor nr.529/1978 rezultă că s-a dezbătut succesiunea defunctului CC iar ca moştenitori legali au rămas: CE-fiu,CI-tatăl pârâtei-fiu şi AF,II,ME,CC şi reclamantul CC cu cota legală de 1/7 fiind străină de succesiune CM-soţie supravieţuitoare.

Prin titlul de proprietate nr.0300049 din 10 septembrie 1996 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T defunctului CI-tatăl pârâtei CM i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3,41 ha.situată în comuna I,sat M,judeţul T.

Prin titlul de proprietate nr.300280 din 26 noiembrie 2002 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T pentru CE fratele reclamantului în calitate de moştenitor al defunctei CM  s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1,25 ha.situat în comuna I,sat M,judeţul T.

Din declaraţia autentificată sub nr.905 din 18 mai 2012 de BNP-RM dată de ME rezultă că aceasta nu are nici o pretenţie în privinţa dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în suprafaţă totală de 2,20 ha.situate pe raza comunei I,judeţul T,care fac obiectul titlului de proprietate nr.300194 din 7 august 2002,emis în mod eronat de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T,pe numele tuturor celor şapte moştenitori ai defunctului CC şi că la data de 18 mai 1994 au dat declaraţii de renunţare la aceste drepturi,atât ME cât şi fratele său CI,tatăl pârâtei precum şi surorile sale AF şi II,declaraţiile fiind înregistrate la Consiliul Local al comunei I la data de 18 mai 1994,redactate şi semnate în prezenţa tuturor celor 7 fraţi în faţa secretarului PV.

Aceste declaraţii de renunţare le-au dat întrucât semnatarii acelor declaraţii precum şi fratele lor CE,au primit cotele părţi ce li se cuveneau din succesiune,de câte 1/7 (o şeptime)potrivit certificatului de moştenitor emis de pe urma defunctului -CC-tatăl acestora,din totalul de 8,70 ha.care a aparţinut acestuia,sub forma titlurilor de proprietate emise separate pe numele fiecăruia dintre ei, rămânând pentru cei doi fraţi CC şi CC suprafaţa de 2,20 ha.corespunzător cotelor lor succesorale de 1/7, respectiv suprafaţa de 1,10 ha.pentru fiecare,aceste suprafeţe făcând obiectul titlului de proprietate menţionat.

Prin sentinţa civilă nr.449 din 5 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria TM definitivă prin respingerea recursului s-a respins ca nefondată acţiunea civilă fond funciar prin care reclamantul CC şi DFV au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor T, şi Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor I, precum şi pe pârâţii CM,CE,II,ME şi AA solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o  va pronunţa, să se anuleze titlul de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 emis în mod eronat de către Comisia Judeţeană Teleorman pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi să fie obligate pârâtele Comisii de Fond Funciar să emită separat titluri de proprietate pentru terenurile repartizate după învoiala celor doi fraţi ,tabelul anexat la titlul de proprietate pentru CC şi respectiv pentru DFV-iul autoarei CC.

S-a reţinut că prin titlul de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 CI, CE, II, AF, CC, ME şi CC, au primit în proprietate suprafaţa de 2 ha şi 2000 mp. teren extravilan pe raza comunei I, judeţul T.

Din „Tabelul Nominal cu moştenitorii cooperatorilor decedaţi care au solicitat stabilirea dreptului de proprietate”, instanţa reţine că CM- autoare pentru CI, CE II, AF, CC, ME şi CC, a adus în CAP 3,56 ha teren.

Pentru reconstituirea dreptului de proprietate au formulat cerere CI, CE, II, AF, CC, ME şi CC, în calitate de fii şi fiice ai lui CC şi CM.

 S-a reţinut, astfel, că eliberarea titlului de proprietate nr.300194 din 7.08.2002 s –a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 18/1991 pe numele moştenitorilor care au făcut cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Faţă de probele administrate a reţinut că pentru suprafaţa de 0,2860 ha teren, situat în sola 19/1, parcela 7, sat M, judeţul  T, a fost întocmit procesul de punere în posesie nr.247/1991 fiind emis titlul de proprietate nr. 300194/7.08.2002 pentru suprafaţa de 2,20 ha teren în care este inclusă şi suprafaţa de 0, 2860 ha.

A mai reţinut că terenul în privinţa căruia pretinde reclamantul  că a dobândit drept de proprietate pe calea uzucapiunii, a fost atribuit pârâtei, prin  sentinţa civilă nr. 1776 din 21 decembrie 2011, urmare a partajului  succesoral.

A apreciat, prima instanţă că termenul prescripţiei  achizitive nu s –a împlinit, în speţă, respectiv, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1895 ş. urm. Cod Civil, respectiv art. 1846- 1847 Cod Civil.

Ca atare şi capătul de cerere având ca obiect revendicarea, a fost respins, ca nefondat.

Împotriva  acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs recurentul – reclamant CC, prin procurator CE, acesta criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală.

A motivat recurentul – reclamant că în mod greşit, prima instanţă a respins capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 0,2860 ha, pe calea uzucapiunii de 10-20 ani.

Sub acest aspect, a motivat că prima instanţă a ignorat înscrisurile aflate la dosar, respectiv, încheierea notarială nr. 438 /18.05.1994, declaraţiile notariale nr. 905/18.05.2012 şi 1812/8.11.2011, precum şi chitanţa încheiată între recurentul – reclamant şi numitul  II pentru lucrarea terenului în litigiu.

A susţinut că a făcut dovada existenţei a unui just titlu şi că a posedat, cu bună – credinţă în timpul fixat de lege.

A mai motivat că, în mod greşit prima instanţă a avut în vedere sentinţa civilă nr. 449/5.04.2013 potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate s –a făcut pe numele celor 7 fraţi, în calitate de moştenitori  ai  defunctei CM, întrucât potrivit încheierii notariale nr. 438/18.05.1994, aceasta nu a adus teren în C.A.P.

În acelaşi sens, a mai arătat că prin titlul de proprietate nr. 300194/7.082002, în mod  eronat s –a reconstituit drept de proprietate  tuturor celor 7 fraţi, contrar certificatului de moştenitor 529/78 şi a încheierii nr. 438/1994.

În fine, a motivat că, în mod greşit prima instanţă a reţinut numai declaraţia martorului PT, înlăturându-le pe celelalte.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

În dovedirea recursului, recurentul – reclamant a depus înscrisuri.

Intimata-pârâtă CM a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La rândul său, a depus înscrisuri.

La data de 11 aprilie 2014, recurentul – reclamant a depus precizări ale motivelor de recurs, precum şi concluzii scrise, însoţite de înscrisuri, la data de 7 mai 2014 şi 13 mai 2014.

Tribunalul, analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii, constată recursul nefondat .

Din interpretarea dispoziţiilor art.1895 raportat la art. 1897-1898 Cod Civil Vechi rezultă că pentru dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10-20 de ani, este necesar ca posesia să se întemeieze pe un just titlu, posesia să fie de bună – credinţă şi să fi fost exercitată în timpul prevăzut de lege.

În ce priveşte just titlu, acesta trebuie să fie orice titlu translativ de proprietate, esenţial fiind ca acest titlu să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar.

Prin acţiunea introductivă, recurentul – reclamant a invocat drept just titlu certificatul de moştenitor nr. 529/1978 şi procesul – verbal de punere în posesie nr. 247 /1991.

Or, certificatul de moştenitor nr. 529/1978 nu poate fi invocat ca just titlu pentru a opera uzucapiunea de  10 până la 20 de ani întrucât nu  constituie  titlu de proprietate ci doar confirmă calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale.

De asemenea, procesul – verbal de punere în posesie nr. 247 /1991 (f. 30 Dosar fond), emis în baza Legii nr. 18/ 19991 nu este un titlu translativ de proprietate şi, ca atare, nici just titlu pentru dobândirea  dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.

Mai mult decât atât, recurentului – reclamant i  s-a reconstituit drept de proprietate, conform Legii nr. 18/ 1991, în indiviziune, pentru suprafaţa totală de 2,2000 ha teren, în care este inclusă şi suprafaţa în litigiu de 0,2860 ha teren.

Or, existenţa titlului de proprietate nr. 300194/7.08.2002 (f. 39 Dosar fond) privind suprafaţa totală de 2,2000 ha teren, exclude dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii de 10- 20 de ani.

Totodată, nici înscrisurile invocate în recurs: declaraţiile autentificate sub nr. 438/18.05.1994, 905/18.05.2012 şi 1812/ 8. 11. 2011 şi chitanţa încheiată între recurentul- reclamant şi numitul II,  nu reprezintă just titlu potrivit art. 1897 Cod Civil Vechi.

Astfel, prin încheierea din data de 18.05.1994 dată în dosarul succesoral nr. 438/1994(f.33) s-au stabilit moştenitorii defunctei CM, printre care şi recurentul – reclamant, iar declaraţiile autentificate sub nr. 905/18.05. 2012 şi 1812/8. 11. 2011 sunt declaraţii prin care numiţii CE şi ME precizează că nu au pretenţii cu privire  la suprafaţa de 2,20 ha teren.

Or, aceste înscrisuri nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate just titlu : nu sunt titluri translative de proprietate, nu emană de la alte persoane decât  adevăraţii proprietari, aşa încât nu pot fi invocate, în cauză.

La fel, nici chitanţa încheiată de recurentul – reclamant cu numitul II) privind  lucrarea terenului  nu o constituie just titlu în sensul art. 1897 Cod Civil.

Cum condiţiile pentru aplicarea uzucapiunii trebuie îndeplinite cumulativ, reţinând că nu este îndeplinită cerinţa  justului titlu, nu se mai justifică analizarea  celorlalte condiţii.

În ce priveşte sentinţa civilă nr. 449 din 5.04.2013 a Judecătoriei TM, rămasă irevocabilă, s –a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de recurentul – reclamant inclusiv în contradictoriu cu intimata – pârâtă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. 300194/7.08. 2002. S-a reţinut că, în mod corect, titlul de proprietate a fost emis pe numele tuturor moştenitorilor defuncţilor CC şi CM, moştenitori care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Această hotărâre judecătorească se bucură de prezumţia puterii lucrului judecat,  ceea ce nu mai permite  readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Ca atare, susţinerile recurentului – reclamant privitoare la nelegalitatea titlului de proprietate pentru aceleaşi motive analizate prin sentinţa civilă nr. 449/ 5.04.2013, nu pot fi primite întrucât s-ar încălca prezumţia puterii lucrului judecat, respectiv, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a  Drepturilor Omului.

În fine, nefondat este şi ultimul motiv de recurs, din considerentele sentinţei atacate rezultând că prima instanţă a analizat şi declaraţiile martorelor CM şi MŞ, nu numai declaraţia martorului PT.

În ce priveşte celelalte susţineri din cererea depusă la data de 11.04.2014, din  concluziile scrise depuse la data de 7.05. 2014  acestea reprezintă critici noi, formulate după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin( 1) Cod Procedură Civilă, aşa încât nu se justifică analizarea acestora.

Cu atât mai mult, susţinerile din concluziile scrise nu pot fi reţinute fiind depuse după pronunţare.

În consecinţă, pentru considerentele de mai sus, recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare