Acţiune oblică dublată de acţiune în revendicare. Lipsa de interes în promovare în condiţiile în care reclamantul are deja un titlu executoriu

Acţiune oblică dublată de acţiune în revendicare. Lipsa de interes în promovare în condiţiile în care reclamantul are deja un titlu executoriu

Admiterea acţiunii revocatorii duce la desfiinţarea actului, dar acest efect nu se produce faţă de orice persoană, ci are caracter relativ, producându-se doar între creditor şi terţul dobânditor. Actul atacat rămâne valabil între părţile care l-au încheiat şi opozabil faţă de toate celelalte persoane.

În speţă, ca urmare a admiterii acţiunii revocatorii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP  C. C. E.,încheiat între E. F. G.  în calitate de vânzător şi C. M. - S. în calitate de cumpărător, se desfiinţează doar în raporturile dintre reclamantul creditor D. N. şi pârâţii-terţi dobânditori C. M. S. şi C. C..

Reclamantul poate urmări direct imobilul ce a format obiectul contractului desfiinţat, pentru realizarea creanţei sale, iar terţii dobânditori pot păstra bunul şi pot dispune de acesta, oferindu-i creditorului reclamant suma de bani necesară satisfacerii creanţei sale.

Interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acţiunii civile şi trebuie sa fie născut si actual, personal, direct si legitim.

Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulităţii se restrânge în raport cu condiţiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.

În speţă, folosul practic urmărit de reclamant îl reprezintă realizarea creanţei sale din valoarea bunului imobil ce a format obiectul vânzării desfiinţate prin admiterea acţiunii revocatorii şi obţinerea unui titlu executoriu cu privire la acest bun.

Raportat la considerentele expuse, instanţa apreciază că reclamantul are deja un titlu executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 1193/02.06.2011 a Tribunalului Dolj, în temeiul căruia poate urmări bunul ce a format obiectul vânzării, astfel că formularea prezentei acţiuni prin care urmăreşte aceeaşi finalitate, este lipsită de interes.

Tot lipsită de interes este şi formularea unei acţiuni în revendicare în numele debitorului său, având în vedere că, aşa cum s-a arătat, bunul nu a revenit în patrimoniul acestuia, ci vânzarea este valabilă între părţile contractante, astfel că debitorul său E. F. G.  nu a redobândit proprietatea imobilului vândut. Ca atare, prin formularea unei acţiuni oblice de revendicare, reclamantul nu are niciun folos practic, neputând ajunge la realizarea creanţei sale, în această modalitate.

Judecătoria Craiova – Secţia Civilă. Sentinţa nr. 8344/28.05.2013

La data de 27.11.2012 reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâţii P. A., P.A. – C., E.F.G., C.M.S., C. C. şi a solicitat revenidicarea imobilului teren extravilan situat în comuna Coşoveni, judeţul Dolj, tarlaua (…), parcela (…), în suprafaţă totală de 1598 mp.

In motivare, reclamantul arată că este creditorul debitorului E. F. G.  care îi datorează suma de 6600 euro, creanţa fiind certă, lichidă  şi exigibilă, dovada acesteia fiind sentinţa civilă nr. 17322/17.11.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova. Ca urmare a faptului că acesta a fost obligat prin hotărârea de mai sus să restituie suma de 6600 euro şi dorind să sustragă bunurile de la urmărirea silită a înstrăinat terenul menţionat către pârâta C. M. - S. . Tribunalul Dolj a pronunţat decizia civilă nr. 1193/02.06.2011, s-a admis acţiunea, s-a desfiinţat contractul şi terenul a revenit în patrimoniul debitorului său. Mai arată reclamantul că până la judecarea recursului de către Tribunalul Dolj, pârâta C. M. - S. şi soţul său au vândut terenul aflat în litigiu, soţilor P. A.  şi P. A.care şi-au intabulat dreptul de proprietate. Arată că debitorul este insolvabil şi ştiindu-se urmărit refuză cu rea credinţă să cheme în judecată  pe pârâţii P. pentru a readuce în patrimoniul său bunul, pe care poate să il urmărească pentru a-l putea urmări în vederea executării creanţei. Dreptul de proprietate asupra terenului aparţine debitorului E. F. , soţii P.având posibilitatea să-şi recupereze preţul plătit, întrucât vânzătorii C. sunt ţinuţi să răspundă pentru evicţiune.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 974, art. 480-483 Cod Civil.

S-au depus la dosar următoarele acte: decizia nr. 2467/1992 a Curţii Supreme de Justiţie, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 79/17.02.2011, proces verbal de licitaţie încheiat în 28.08.2012, decizia Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011.

La termenul din data de  08.01.2013 pârâţii C. M. - S. şi C. C.C. au depus întâmpinare prin care  au solicitat respingerea acţiunii şi au arătat că în anul 2009 au cumpărat terenul extravilan situat în comuna Coşoveni, T. ,P . în suprafaţă de 1598 mp de la E. G. F. şi din extrasul de autentificare imobilul nu a fost grevat de sarcini, nu ieşise din circuitul civil şi nu a făcut obiectul vreunui litigiu, vânzătorul înţelegând să garanteze împotriva oricăror evicţiuni parţiale sau totale. Arată pârâţii că la doi ani de la cumpărare, în data de 17.02.2011 l-au vândut numitei P. A., contractul de vânzare încheiat îndeplinind condiţiile de fond şi formă cerute de lege. La data perfectării contractului, arată pârâţii că erau proprietarii terenului neexistând nicio înscriere privitoare la sarcini. Mai arată că revendicarea terenului nu poate opera întrucât numiţii P. A.  şi P. A.C. sunt proprietarii acestuia în baza unui contract de vânzare cumpărare valabil ce nu a fost anulat.

Au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile textului de lege indicat de reclamant art. 1056 cod civil. Arată pârâţii că reclamantul nu face dovada existenţei unui pericol de insolvabilitate a debitorului în cazul în care s-ar pierde dreptul pe care din nepăsare, neglijenţă sau rea credinţă nu înţelege să-l exercite personal creditorul fiind nevoit să acţioneze prin subrogare, în numele său. Totodată reclamantul nu face dovada că debitorul este insolvabil, astfel acţiunea urmează a fi respinsă pentru că nu se probează existenţa interesului serios şi legitim.

În drept s-au întemeiat pe dispoziţiile ar. 115-118 cod procedură civilă, art. 1560 alin 3 cod civil şi art. 14 alin 2 cod civil.

La termenul din data de 08.01.2013 pârâţii C. M. - S. şi C. C.C. au formulat cerere de chemare în garanţie a numitului E. F. G.  pentru ca în cazul în care vor cădea în pretenţii să fie obligat să-i despăgubească cu suma de 5000 lei şi au arătat că în anul 2009 au cumpărat terenul extravilan situat în comuna Coşoveni, T,  P  în suprafaţă de 1598 mp de la E. G. F.  şi din extrasul de autentificare imobilul nu a fost grevat de sarcini, nu ieşise din circuitul civil şi nu a făcut obiectul vreunui litigiu, vânzătorul înţelegând să garanteze împotriva oricăror evicţiuni parţiale sau totale. În data de 17.02.2011 l-au vândut numitei P.A., contractul de vânzare încheiat îndeplinind condiţiile de fond şi formă cerute de lege. Având în vedere acţiunea formulată de numitul D. N. împotriva debitorului E. F. G. , arată pârâţii că se află în situaţia în care actualii proprietari ai terenului revendicat să îi cheme în garanţie pentru evicţiune conform clauzelor contractului încheiat cu aceştia. Solicită admiterea cererii de chemare în garanţie întrucât au fost cumpărători de bună credinţă.

La termenul de judecată din data de 12.02.2013 pârâţii P. A.C. şi P. A.  au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant, arătând că au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 79/17.02.2011 de la numiţii C. C.şi C.M. terenul extravilan în suprafaţă de 1598 mp cu număr cadastral xxx/1/1/1, contract ce nu a fost anulat. Arată că nu au avut cunoştinţă până la momentul chemării în judecată că terenul ar face obiectul vreunui litigiu sau că ar fi grevat de anumite sarcini. Acest aspect rezultă din extrasul de carte funciară unde nu erau înscrise sarcini sau litigii asupra imobilului dobândit, demonstrând totodată şi proprietatea asupra terenului.

Arată că nu sunt îndeplinite condiţiile privind admiterea acţiunii oblice, neexistând vreo înţelegere cu privire la fraudarea intereselor unei persoane. Arată că au împrejmuit proprietatea şi au investit într-o construcţie amplasată pe acest teren compusă din P+1+M peste 70.000 euro.

Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C.p.c., excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, invocată din oficiu şi excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie, invocată din oficiu,  instanţa reţine următoarele:

Reclamantul D. N. a înţeles să formuleze o acţiune în revendicare imobiliară, pe cale oblică, în numele debitorului său E. F. G. , arătând că are o creanţă certă lichidă şi exigibilă de 6600 euro, recunoscută prin hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 17322/17.11.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9811.3/215/2007). Întrucât debitorul său a vândut terenul situat în comuna Coşoveni către pârâţii C. M. - S. şi C. C.C. a formulat acţiune pentru revocarea contractului, acţiune admisă prin decizia Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. (…)/215/2010.

A apreciat reclamantul că prin desfiinţarea contractului de vânzare cumpărare, ca urmare a admiterii acţiunii, bunul imobil înstrăinat a revenit în patrimoniul vânzătorului E. F. G. , debitorul său, iar întrucât acesta neglijează să-l revendice, a înţeles ca pe calea unei acţiuni oblice, în numele debitorului său, să solicite revendicarea pentru ca apoi să îl poată urmări silit în vederea recuperării creanţei sale.

În ce priveşte legea aplicabilă, instanţa reţine că sunt aplicabile acţiunii oblice dispoziţiile din Cod Civil din 1864, având în vedere că scadenţa creanţei reclamantului se situează la o dată anterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil (01.10.2011).

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 116 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora „dispoziţiile art. 1558-1565 din Codul civil se aplică creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadenţa se situează după această dată”, rezultă că pentru creanţele născute şi scadente anterior intrării în vigoare a noii legi, se aplică vechea legislaţie, respectiv Codul civil din 1864.

Prin urmare, instanţa urmează a analiza pretenţiile reclamantului raportat la dispoziţiile art. 974 Codul civil din 1864.

În ce priveşte efectele admiterii acţiunii revocatorii soluţionate prin decizia irevocabilă a Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. (...)/215/2010, raportat la data rămânerii irevocabile, instanţa reţine, de asemenea, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 975 Codul civil din 1864.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, instanţa urmează să o respingă, reţinând că inadmisibilitatea este un mijloc de apărare cu o natură juridică mixtă, iar obiectul unei astfel de excepţii îl reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa.

Posibilitatea de a exercita o acţiune oblică de către un creditor în numele debitorului său este reglementată de dispoziţiile legale arătate anterior, iar analiza îndeplinirii condiţiilor pentru admiterea unei astfel de acţiuni presupune o cercetare a fondului cauzei. Prin urmare, exercitarea unei acţiuni oblice de către creditorul care invocă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă este admisibilă, reclamantul invocând în speţă o astfel de creanţă, motiv pentru care instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, invocată de instanţă din oficiu, se reţin următoarele.

Prin decizia irevocabilă a Tribunalului Dolj nr. 1193/02.06.2011 pronunţată în dosarul nr. (...)/215/2010, a fost desfiinţat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP  C. C. E.,încheiat între pârâtul E. F. G.  în calitate de vânzător şi pârâta C. M. - S. în calitate de cumpărător.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că reclamantul D. N. a solicitat revocarea acestui contract făcut în dauna intereselor sale de creditorul E. F. G.  ce avea să-i plătească suma de 6600 euro în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, învestită cu formulă executorie.

Tribunalul a constatat caracterul vădit simulat al contractului de vânzare-cumpărare şi intenţia vânzătorului debitor de a-l scoate din patrimoniul său pentru a evita executarea silită, cumulat cu existenţa insolvabilităţii acestuia. A mai constatat totodată şi acordul fraudulos al pârâţilor de scoatere a bunului prin efectul vânzării din patrimoniul vânzătorului pentru a evita vânzarea silită susceptibilă a se desăvârşit în cursul executării silite promovate de reclamantul creditor. Prin urmare, a constatat pe deplin operante dispoziţiile art. 975 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în fraudarea intereselor reclamantului creditor.

În ce priveşte efectele admiterii acţiunii revocatorii, instanţa reţine că actul atacat devine inopozabil creditorului care va putea urmări bunul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare ca şi cum acesta n-ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului.

Admiterea acţiunii revocatorii produce efecte relative, doar faţă de creditorul reclamant, numai acesta putând să-şi repare prejudiciul suferit din bunul ce a format obiectul actului revocat.

În privinţa terţilor se consideră că actul nu a fost revocat, rămânând valabil încheiat.

Admiterea acţiunii revocatorii duce la desfiinţarea actului, dar acest efect nu se produce faţă de orice persoană, ci are caracter relativ, producându-se doar între creditor şi terţul dobânditor. Actul atacat rămâne valabil între părţile care l-au încheiat şi opozabil faţă de toate celelalte persoane.

În speţă, ca urmare a admiterii acţiunii revocatorii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/16.01.2009 de BNP  C. C. E.,încheiat între E. F. G.  în calitate de vânzător şi C. M. - S. în calitate de cumpărător, se desfiinţează doar în raporturile dintre reclamantul creditor D. N. şi pârâţii-terţi dobânditori C. M. S. şi C. C..

Reclamantul poate urmări direct imobilul ce a format obiectul contractului desfiinţat, pentru realizarea creanţei sale, iar terţii dobânditori pot păstra bunul şi pot dispune de acesta, oferindu-i creditorului reclamant suma de bani necesară satisfacerii creanţei sale.

În mod greşit a apreciat reclamantul că, prin admiterea acţiunii revocatorii, bunul ce a format obiectul contractului se reîntoarce în patrimoniul debitorului vânzător întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, vânzarea rămâne valabilă între părţile care au încheiat-o.

Or, în prezenta cauză, reclamantul a înţeles să solicite, pe calea acţiunii oblice, revendicarea bunului vândut de debitorul său, în numele acestuia.

Interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile constând în folosul practic urmărit de către titularul acţiunii civile şi trebuie sa fie născut si actual, personal, direct si legitim.

Din acest punct de vedere cercul persoanelor care pot cere constatarea nulităţii se restrânge în raport cu condiţiile evocate, necesar a fi întrunite sub aspectul folosului practic urmărit.

În cauza, cercetarea existentei interesului trebuie sa pornească de la obiectul cererii de chemare în judecata, iar îndeplinirea acestei condiţii va trebui sa se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri.

În speţă, folosul practic urmărit de reclamant îl reprezintă realizarea creanţei sale din valoarea bunului imobil ce a format obiectul vânzării desfiinţate prin admiterea acţiunii revocatorii şi obţinerea unui titlu executoriu cu privire la acest bun.

Raportat la considerentele expuse, instanţa apreciază că reclamantul are deja un titlu executoriu reprezentat de decizia irevocabilă nr. 1193/02.06.2011 a Tribunalului Dolj, în temeiul căruia poate urmări bunul ce a format obiectul vânzării, astfel că formularea prezentei acţiuni prin care urmăreşte aceeaşi finalitate, este lipsită de interes.

Tot lipsită de interes este şi formularea unei acţiuni în revendicare în numele debitorului său, având în vedere că, aşa cum s-a arătat, bunul nu a revenit în patrimoniul acestuia, ci vânzarea este valabilă între părţile contractante, astfel că debitorul său E. F. G.  nu a redobândit proprietatea imobilului vândut. Ca atare, prin formularea unei acţiuni oblice de revendicare, reclamantul nu are niciun folos practic, neputând ajunge la realizarea creanţei sale, în această modalitate.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa urmează a admite excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, invocată din oficiu şi a respinge acţiunea formulată, ca lipsită de interes.

Asupra excepţiei netimbrării cererii de chemare în garanţie formulată de pârâţii C. M. S. şi C.C., invocată de instanţă din oficiu, se reţine că la termenul de judecată de la 08.01.2013, instanţa a pus în vedere pârâţilor C. M. S. şi C.C., prin avocat, să achite taxa de timbru în cuantum de 507 lei şi timbru judiciar în cuantum de 5 lei pentru cererea de chemare în garanţie, sub sancţiunea anulării ca netimbrată.

Prin încheierea de la 26.03.2013, instanţa a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de pârâţii C. M. - S. şi C. C. privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, soluţie rămasă irevocabilă prin respingerea cererii de reexaminare pronunţată prin încheierea de la 29.04.2013.

De la acea dată, apreciază instanţa că pârâţii trebuia să achite cel târziu până la termenul de judecată de la 28.05.2013, taxa de timbru aferentă cererii lor.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, acţiunile evaluabile în bani se taxează la valoare.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 146/ 1997, cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile cererii sau acţiunii principale, aspect faţă de care i s-a pus în vedere pârâtului prezent în şedinţa de judecată să achite taxa de timbru la valoare.

Conform art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în cursul procesului până la termenul acordat de instanţă în acest sens, sub sancţiunea anulării cererii.

Cum instanţa a acordat deja un termen pentru achitarea taxei de timbru, termen întrerupt prin formularea unei cereri de ajutor public judiciar, a cărei soluţie de respingere irevocabilă trebuia să fie cunoscută de pârâţii ce au beneficiat şi de asistenţa juridică de specialitate a unui avocat, instanţa apreciază că de la data pronunţării încheierii prin care s-a respins cererea de scutire de la plata taxei de timbru, revine pârâţilor obligaţia de plată a taxei până la primul termen de judecată acordat în cauză, în speţă până la 28.05.2013.

Or, pârâţii, deşi au avut o lună în care trebuia să achite taxa de timbru ce le-a fost comunicată de instanţă, nu şi-au îndeplinit această obligaţie, motiv pentru care instanţa apreciază întemeiată excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie şi, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, o va admite, urmând a anula cererea de chemare în garanţie, ca netimbrată.

Domenii speta

Spete similare