Acţiune în regres

Sentinţă civilă 764 din 22.04.2016


Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 04.09.2015 pe rolul Judecătoriei R., sub nr. …./290/2015, reclamanta N. M. în contradictoriu cu pârâtul L. I. D. I. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispuna obligarea pârâtului la plata sumei dc 2538.18 lei din care suma de 2153,18 lei reprezintă suma restanta (credit bancar) şi suma de 385 lei rata aferentă lunii septembrie, precum şi să plătească în continuare ratele restante la Contractul de credit bancar nr. …./15.01.2008, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1341 alin. 1 şi art. 1357 din N.C.C. art. 1384 alin. 1, art. 1385 si art. 1386 din Noul Cod civil,  art. 861 din C.P.C.

Pârâtul a formulat întampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, întrucât datoria pe care o invocă reclamanta este una comună, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta, iar la data de 16.09.2013 au divorţat.

Pârâtul a mai arătat că contractul a fost încheiat în timpul căsătoriei, fiind o datorie comună - supusă partajului, sens în care intenţionează să deschidă un dosar de partaj pentru a lichida această datorie matrimonială.

A menţionat că reclamanta a semnat contractul de credit  în calitate de codebitor.

În faza de cercetare judecătorescă s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut  următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii.

Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa a constatat că reclamanta şi pârâtul au încheiat contractul de credit nr. …./2008 cu Banca T., anterior desfacerii căsătoriei prin sentinţa civilă nr. …./16.09.2013, pronunţată de Judecătoria R. în dosar nr. …/290/2013, astfel încât datoria înregistrată de aceştia are caracterul unei datorii comune.

În atare situaţie, în măsura în care părţile nu ajung la un acord, devin incidente dispoziţiile art. 984 C.proc.civ., conform cărora dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Prin urmare, se reţine că datoriile comune fac parte din masa partajabilă a reclamantei şi a pârâtului, iar stabilirea în concret a modalităţii în care vor fi suportate aceste datorii de cărte cei doi poate avea loc numai în cadul unui partaj voluntar sau judiciar.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanţa a  respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că acesta nu a pierdut procesul.