Contencios administrativ. Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 21 din Legea nr. 554/2004. Restituire taxa pentru emisii poluante. Incidenta cauzei Manea c-76/14 pronuntata de c.j.u.e.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 21 din Legea nr. 554/2004. Restituire taxa pentru emisii poluante. Incidenta cauzei Manea C-76/14 pronuntata de C.J.U.E.

- art. 21 din Legea nr. 554/2004

- art. 312 Cod de procedura civila

- Legea nr. 9/2012 

Obiectul actiunii îl constituie obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante achitata de catre reclamant la data de 14 ianuarie 2013, ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 9/2012, forma în care încetase suspendarea dispusa prin O.U.G. nr. 1/2012.

În litigiul ce a facut obiectul Dosarului nr. 577/111/2013, instantele au statuat ca legislatia în temeiul careia reclamantul a achitat taxa pe emisii poluate, respectiv Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare dupa data de 01.01.2013, nu este contrara prevederilor Tratatului.

Acest  aspect, al compatibilitatii reglementarii în temeiul careia reclamantul a achitat taxa pe emisii poluante cu dreptul Uniunii Europene, a fost supus analizei Curtii de Justitie a Uniunii Europene care, în cauza Manea C-76/14 a statuat în sensul ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost platita o taxa în vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.

Potrivit interpretarii date de catre CJUE în considerentele deciziei enuntate, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule nu pot fi luate în considerare de catre legiuitor întrucât ele constituie taxe neconforme dreptului comunitar, si astfel nelegale.

Prin urmare, nu se poate stabili o scutire de la plata unei taxe motivat de achitarea în trecut a unei taxe nelegale. Nu are relevanta restituirea taxei de poluare pe calea actiunii în justitie, întrucât în opinia CJUE, statul trebuie sa îsi îndeplineasca obligatia pozitiva de a restitui taxele neconforme dreptului Uniunii Europene, însotite de dobânda, independent de existenta sau nu a unei actiuni în justitie în acest sens.

Ori, atât timp cât pe piata nationala exista autovehicule scutite de la plata taxei pentru emisii poluante, pentru simplul fapt al platii anterior a unei alte taxe nelegale, acestea creeaza în piata o discriminare a autovehiculelor pentru care plata taxei este obligatorie, determinând cumpararea de autovehicule din prima categorie, în defavoarea celor pentru care se achita taxa, printre care se regasesc si autovehicule înmatriculate pentru prima oara în România. Faptul platii taxei speciale pentru autoturisme sau a taxei pe poluare nu poate determina o astfel de scutire, întrucât cel care a platit o taxa neconforma dreptului Uniunii Europene poate, în termenul de prescriptie, sa ceara restituirea ei, chiar si dupa vânzarea autovehiculului, care tocmai din acest motiv fusese  scutit de la plata noii taxe, caz în care se ajunge la situatia ca pentru acel autovehicul sa nu se  achite nici un fel de taxa.

Astfel, CJUE a aratat ca scutirea de o noua taxa a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarata ulterior incompatibila cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobânda a acestei taxe.

„O  astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauza a primei transcrieri, în perioada pertinenta în cauza principala, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor nationale rulate, înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013, în timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia înmatricularii în România, în perioada pertinenta în cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discutie în litigiul principal favorizeaza astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie nationale si descurajeaza importul unor autovehicule similare”.

Raportat la obiectul litigiului si la hotarârea preliminara pronuntata de CJUE, Curtea a retinut ca în speta sunt incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, potrivit carora, constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotarârilor ramase definitive si irevocabile prin încalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia României, republicata.

În consecinta, Curtea a admis cererea de revizuire, a anulat Decizia civila nr. 938/CA/R din 13 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea  si în rejudecarea cauzei, a retinut:

Sustinerile recurentului reclamant referitoare la incompatibilitatea prevederilor Legii nr. 9/2012, forma în vigoare la data de 01.01.2013 sunt confirmate de considerentele Hotarârii pronuntate de C.J.U.E. în Cauza Manea.

În ceea ce priveste acordarea dobânzii prevazute de Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca fiind în prezenta unei taxe pentru care în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 9/2012„ Stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,” nu se poate aplica dobânda legala de alta natura decât cea fiscala.

Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitarii taxei pentru emisii poluante, în cauza s-a constatat incidenta Hotarârii C.J.U.E. data în cauza C-565/2011 - Irimia împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit ca Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune reglementarii interne continute în art. 124 din Codul de procedura fiscala (OG. 92/2003), care limiteaza dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încalcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe astfel ca, instanta de recurs a acordat dobânda fiscala aferenta calculata de la data platii si pâna la data restituirii efective.

Pentru aceste motive, actiunea formulata a fost apreciata ca întemeiata, cererea reclamantului  fiind admisa, iar pârâta obligata sa restituie reclamantului suma reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legala prevazuta de Codul de procedura fiscala, aferenta acestei sume, calculata de la data platii si pâna la data restituirii efective a acesteia.

În temeiul prevederilor art. 62 Cod procedura civila, apreciind întemeiata cererea de chemare în garantie  formulata de pârâta, a admis-o si pe cale de consecinta a obligat chemata în garantie, sa restituie pârâtei suma reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante.

Decizia nr. 2332/R/CA/26.06.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 203/35/CA/2015

Prin decizia civila nr. 938/CA/R din 13 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant I. C. G. în contradictoriu cu intimata pârâta D. G. R. F. P. C. N. PRIN A. J. F. P. B.  si intimata chemata în garantie A. F. M. împotriva Sentintei nr.7048/CA din 24.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a mentinut-o în totul.

Pentru a pronunta în acest mod, instanta de recurs a retinut ca, în cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr. 9/2012, astfel cum aceasta este în vigoare la data de 01.01.2013, având în vedere ca reclamantul a solicitat restituirea taxei pe emisii poluante achitata în data de 14.01.2013.

Instanta a retinut ca, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si României la Uniunea Europeana.

Potrivit art.148 alin.2 si 4 din Constitutia României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E si ale celorlalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

 Prin aceste prevederi se limiteaza libertatea statelor membre în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate si cele autohtone de natura similara. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzarii de produse importate în favoarea vânzarii de produse similare disponibile pe piata nationala si introduse pe aceasta piata înainte de intrarea în vigoare a taxelor mentionate. O astfel de situatie ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al caror regim este stabilit astfel încât sa aiba efectul descris mai sus, interdictiile prevazute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE.

În ceea ce priveste taxele aplicate autovehiculelor, Curtea a stabilit ca din lipsa unei armonizari în materie rezulta ca fiecare stat membru poate sa stabileasca regimul acestor masuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea masurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însa sa fie lipsite de efectul descris mai sus.

S-a amintit ca autovehiculele prezente pe piata unui stat membru sunt „produse nationale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piata vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelasi tip, cu aceleasi caracteristici si aceeasi uzura.

În speta, Legea nr. 9/2012 stabileste, potrivit dispozitiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de A. F. M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4, obligatia de plata revine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piata nationala si care sunt supuse unei noi înmatriculari, nu se achita taxa de poluare în vederea reînmatricularii.

În cauza Tatu împotriva Statului Român, Cauza C 402/09, Curtea Europeana de Justitie a stabilit ca rezulta fara echivoc ca reglementarea mentionata are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr o vechime si o uzura importante sunt supuse, în pofida aplicarii unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piata, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala. Nu se poate contesta ca, în aceste conditii, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importarii si punerii în circulatie în România a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre.

În plus, trebuie sa se constate, ca obiectivul protectiei mediului mentionat de guvernul român, care se materializeaza în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulatia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicând taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus în circulatie în România. O astfel de taxare, a carei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulatia a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, în plus, conforma principiului poluatorul plateste.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeaza punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate în alte state membre, fara însa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.

Argumentele Curtii au fost reluate în hotarârea pronuntata în cauza C-263/10 Nisipeanu, aratându-se ca aceleasi consideratii vizeaza si regimul de impozitare prevazut de O.U.G. nr.50/2008, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr.208/2008, O.U.G. nr.218/2008, O.U.G. nr.7/2009 si, respectiv, O.U.G. nr.117/2009.

Legea nr. 9/2012 preia dispozitiile din O.U.G. nr. 50/2008 în ceea ce priveste mecanismul de stabilire si calcul a taxei de poluare, însa numai în forma în vigoare pâna la 01.01.2013.

Astfel, evolutia legislativa a obligatiei de plata a taxei de poluare prevazuta de noua lege a fost urmatoarea:  potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, “obligatia de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numarului de înmatriculare;

b) la repunerea în circulatie a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;

c) la reintroducerea în parcul auto national a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatricularii”.

Alin.2 al art.4 din Legea nr.9/2012 a fost suspendat prin art. I din O.U.G. nr.1/2012 (publicata în Monitorul Oficial nr.79 din 31.01.2012), pentru perioada 31.01.2012 - 01.01.2013.

Ca urmare a suspendarii prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, s-a revenit practic la vechea reglementare a taxei pe poluare instituita de O.U.G. nr.50/2008, având în vedere ca taxa a fost datorata în continuare numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate în România si care sunt deja în circulatie, motiv pentru care în practica judiciara taxa astfel stabilita a fost în continuare considerata contrara normelor comunitare.

Având în vedere ca începând cu data de 01.01.2013, s-a înlaturat suspendarea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, instanta a apreciat ca a fost înlaturata discriminarea existenta pâna la acel moment, întrucât, în aplicarea art.4 alin. 2 din actul normativ amintit, taxa pentru emisiile poluante este achitata si pentru autovehiculele second-hand achizitionate de pe teritoriul României si pentru care nu s-a achitat niciodata taxa de prima înmatriculare sau taxa pe poluare. 

Prin urmare, instanta a constatat ca taxa de poluare este platita atât pentru autovehiculele achizitionate dintr-un stat al Uniunii Europene, cât si pentru cele achizitionate din România, de pe piata interna, si este calculata în raport de aceleasi criterii, astfel ca discriminarea existenta pâna la 01.01.2013 si sanctionata de C.J.U.E a fost înlaturata.

În considerarea acestor aspecte, constatând ca instanta de fond a interpretat corect compatibilitatea legislatiei interne cu reglementarile comunitare, în baza art. 312 Cod procedura civila se impunea respingerea recursului ca nefondat.

Împotriva acestei hotarâri, reclamantul  a formulat la data de 19 mai 2015  o cerere de revizuire, solicitând admiterea ei, schimbarea în tot a hotarârii atacate în sensul admiterii recursului, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a indicat ca temei de drept Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Constitutia României, dispozitiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 9/2012, ale Codului de procedura civila si Hotarârea Curtii de Justitie a Uniunii Europene  data  în cauza Manea C-76/14

În motivarea cererii de revizuire, reclamantul arata ca a achizitionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand marca Skoda, având numar de identificare TMBAD73T4AXXXXXXX.

Pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat sa achite taxa pentru emisii poluante în valoare de 5.332 lei, impusa de Legea nr.9/2012, desi acest autovehicul a fost înmatriculat anterior într-o tara ce apartine Uniunii Europene.

În aceste conditii, considera ca îngradirea dreptului sau de a înmatricula autoturismul în România, prin achitarea taxei pentru emisii poluante, reprezinta o grava încalcare a dreptului comunitar, aceasta taxa fiind edictata în asa fel încât se descurajeaza importul, fiind favorizate produsele nationale.

Curtea, analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut urmatoarele:

Obiectul actiunii îl constituie obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisii poluante achitata de catre reclamant la data de 14 ianuarie 2013, ulterior intrarii în vigoare a Legii nr. 9/2012, forma în care încetase suspendarea dispusa prin O.U.G. nr. 1/2012.

În litigiul ce a facut obiectul Dosarului nr. 577/111/2013, instantele au statuat ca legislatia în temeiul careia reclamantul a achitat taxa pe emisii poluate, respectiv Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare dupa data de 01.01.2013, nu este contrara prevederilor Tratatului.

Acest  aspect, al compatibilitatii reglementarii în temeiul careia reclamantul a achitat taxa pe emisii poluante cu dreptul Uniunii Europene, a fost supus analizei Curtii de Justitie a Uniunii Europene care, în cauza Manea C-76/14 a statuat în sensul ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost platita o taxa în vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.

Potrivit interpretarii date de catre CJUE în considerentele deciziei enuntate, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule nu pot fi luate în considerare de catre legiuitor întrucât ele constituie taxe neconforme dreptului comunitar, si astfel nelegale.

Prin urmare, nu se poate stabili o scutire de la plata unei taxe motivat de achitarea în trecut a unei taxe nelegale. Nu are relevanta restituirea taxei de poluare pe calea actiunii în justitie, întrucât în opinia CJUE, statul trebuie sa îsi îndeplineasca obligatia pozitiva de a restitui taxele neconforme dreptului Uniunii Europene, însotite de dobânda, independent de existenta sau nu a unei actiuni în justitie în acest sens.

Ori, atât timp cât pe piata nationala exista autovehicule scutite de la plata taxei pentru emisii poluante, pentru simplul fapt al platii anterior a unei alte taxe nelegale, acestea creeaza în piata o discriminare a autovehiculelor pentru care plata taxei este obligatorie, determinând cumpararea de autovehicule din prima categorie, în defavoarea celor pentru care se achita taxa, printre care se regasesc si autovehicule înmatriculate pentru prima oara în România. Faptul platii taxei speciale pentru autoturisme sau a taxei pe poluare nu poate determina o astfel de scutire, întrucât cel care a platit o taxa neconforma dreptului Uniunii Europene poate, în termenul de prescriptie, sa ceara restituirea ei, chiar si dupa vânzarea autovehiculului, care tocmai din acest motiv fusese  scutit de la plata noii taxe, caz în care se ajunge la situatia ca pentru acel autovehicul sa nu se  achite nici un fel de taxa.

Astfel, CJUE a aratat ca scutirea de o noua taxa a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarata ulterior incompatibila cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobânda a acestei taxe.

„O  astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauza a primei transcrieri, în perioada pertinenta în cauza principala, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor nationale rulate, înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013, în timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia înmatricularii în România, în perioada pertinenta în cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discutie în litigiul principal favorizeaza astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie nationale si descurajeaza importul unor autovehicule similare”.

Raportat la obiectul litigiului si la hotarârea preliminara pronuntata de CJUE, Curtea a retinut ca în speta sunt incidente prevederile art. 21 din Legea nr. 554/2004, potrivit carora, constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotarârilor ramase definitive si irevocabile prin încalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia României, republicata.

În consecinta, Curtea a admis cererea de revizuire, a anulat Decizia civila nr. 938/CA/R din 13 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Oradea  si în rejudecarea cauzei, a retinut:

Sustinerile recurentului reclamant referitoare la incompatibilitatea prevederilor Legii nr. 9/2012, forma în vigoare la data de 01.01.2013 sunt confirmate de considerentele Hotarârii pronuntate de C.J.U.E. în Cauza Manea.

În consecinta, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 punct. 9 Cod procedura civila, a admis recursul dispunându-se restituirea taxei pe emisii poluate încasata la data de 14.01.2013, cu încalcarea dreptului comunitar.

În ceea ce priveste acordarea dobânzii prevazute de Codul de procedura fiscala, instanta a apreciat ca fiind în prezenta unei taxe pentru care în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 9/2012„ Stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,” nu se poate aplica dobânda legala de alta natura decât cea fiscala.

Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitarii taxei pentru emisii poluante, în cauza s-a constatat incidenta Hotarârii C.J.U.E. data în cauza C-565/2011 - Irimia împotriva Statului Român, prin care s-a stabilit ca Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune reglementarii interne continute în art. 124 din Codul de procedura fiscala (OG. 92/2003), care limiteaza dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încalcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe astfel ca, instanta de recurs a acordat dobânda fiscala aferenta calculata de la data platii si pâna la data restituirii efective.

Pentru aceste motive, actiunea formulata a fost apreciata ca întemeiata, cererea reclamantului  fiind admisa, iar pârâta obligata sa restituie reclamantului suma de 5332 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, achitata prin chitanta seria TS4A nr. xxxxxxx din 14 ianuarie 2013, cu dobânda legala prevazuta de Codul de procedura fiscala, aferenta acestei sume, calculata de la data platii si pâna la data restituirii efective a acesteia.

În temeiul prevederilor art. 62 Cod procedura civila, apreciind întemeiata cererea de chemare în garantie  formulata de pârâta, a admis-o si pe cale de consecinta a obligat chemata în garantie, sa restituie pârâtei suma de 5332 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante, precum si dobânda legala de la data platii  pâna la data platii, cu motivarea ca, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr. 9/2012, cu taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu si se gestioneaza de A. F. M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

Fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat pârâta, la plata sumei de 1.125 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata în ambele instante în favoarea revizuentului - reclamant reprezentând onorariu avocatial si taxa de timbru si intimata chemata în garantie la plata aceleasi sume în favoarea pârâtei.

Domenii speta

Spete similare