Anulare proces verbal de contravenţie

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe apelant SC T SRL şi pe intimat ANAF, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie nr. 60831-177/19/10/2018

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de fată:

Prin sentința civilă nr. 3842/05.04.2019 a Judecătoriei Iaşi s-a respins plingerea formulata de petentul  SC T SRL, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria  nr.60831-177/19.10.2018  incheiat de intimata ANAF.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

„ Prin procesul-verbal de contravenţie nr.60831-177/19.10.2018  întocmit de către un agent constatator din cadrul ANAF, petentului  i s-a aplicat sancţiunea amenzii in cuantum de 2000 lei , pentru faptul că,  nu a depus situatiile financiare anuale aferente anului 2017 in termen de 150 zile de la incheierea exercitiului financiar, conform legii 82/1991 privind legea contabilitatii, art 36 al.1 lit a . Fapta constituie contraventie prevazuta la art 41 pct 8 din legea 92/1991 .

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din acelaşi act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanţa reţine că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumţie relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la  împrejurările constatate de agentul de circulaţie.

Însă, în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravenţională se încadrează în noţiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanţiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumţiei de nevinovăţie a persoanei acuzate de săvârşirea unei astfel de fapte. Obligaţia respectării prezumţiei de nevinovăţie este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităţilor statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte a conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanţa aminteşte că procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal contestat  reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Cu privire la existenţa acestei fapte, şi la sarcina probei săvârşirii contravenţiei, instanţa constată că fapta imputata petentei este una negativa, de refuz , constatata personal de catre agentul constatator. In acest caz, procesul-verbal beneficiaza de prezumtia relativa de temeinicie, ce poate fi  răsturnata prin proba contrară.

Petenta nu a administrat nici o probă verosimilă  din care să rezulte altă situaţie de fapt, dimpotriva, a recunoscut savirsirea faptei.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

În cauză, petentul nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

Aspectele invocate de către petent prin plângerea formulată, respectiv, acelea conform cărora expertul contabil ar fi avut probleme de sanatate , fapt ce ar fi determinat intirzierea  depunerii situatiilor financiare  ,nu sint de natura a inlatura raspunderea contarventionala.

Conform art. 11 din O.G. nr. 2/2001 caracterul contravenţional al faptei este înlăturat atunci când intervine un caz fortuit, dacă are legătură cu fapta săvârşită, întrucât rezultatul acţiunilor unei persoane se produce datorită intervenţiei unui eveniment exterior şi imprevizibil. Din probele administrate rezultă că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile legale menţionate anterior.

Având în vedere că nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravenţional al faptei, instanţa constată că forţa probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ – care permite instanţei să aprecieze inclusiv sancţiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumţia de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum şi în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanţa constată că nu se justifică o reindividualizare a acesteia.

Instanţa reţine că individualizarea sancţiunii contravenţionale s-a efectuat de către agentul constatator corect şi legal, în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001

 În baza art. 34 din OG 2/2001 şi având în vedere  cele de mai sus, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petentul SC T SRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria  nr.60831-177/19.10.2018  incheiat de intimata ANAF.”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel  petenta, apreciind ca soluția este nelegala si netemeinică, deoarece din înscrisurile prezentate a făcut dovada imposibilității obiective de ale depune si pe de alta parte, nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat.

Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

Analizând prezentul apel prin prisma motivelor tribunalul reține caracterul întemeiat al acestuia:

Prin procesul-verbal de contravenţie nr.60831-177/19.10.2018  întocmit de către un agent constatator din cadrul ANAF, petentului  i s-a aplicat sancţiunea amenzii in cuantum de 2000 lei , pentru faptul că,  nu a depus situatiile financiare anuale aferente anului 2017 in termen de 150 zile de la incheierea exercitiului financiar, conform legii 82/1991 privind legea contabilitatii, art 36 al.1 lit a. Fapta constituie contraventie prevazuta la art 41 pct 8 din legea 92/1991 .

Potrivit art. 36 - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (3) depun un exemplar al situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, după cum urmează:

a) societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, cu excepţia subunităţilor deschise în România de societăţi rezidente în state aparţinând Spaţiului Economic European, în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar;

Art. 41 - Constituie contravenţie următoarele fapte: 8. nedepunerea, potrivit prezentei legi, a situaţiilor financiare anuale, a situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportărilor contabile;

Art. 42 - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 41 se sancţionează cu amendă, după cum urmează: - cea prevăzută la pct. 8, cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei;

Se aplica doar avertisment, fara amenda, daca declaratia este depusa din proprie initiativa, in cel mult 15 zile de la expirarea termenului legal sau, de la caz la caz, daca:

- Obligatia de plata in perioada de raportare este 0, indiferent daca situatia este consecinta neefectuarii de operatiuni impozabile sau a inregistrarii de pierderi;

- Contribuabilul nu a notificat cu privire la nedepunerea declaratiei sau a depus-o in cel mult 15 zile de la data comunicarii notificarii;

- Contribuabilului nu i s-a mai aplicat sanctiunea avertismentului pentru aceeasi fapta.

In cazul in care perioada de intarziere depaseste 15 zile sau societatea nu se incadreaza in nici una din conditiile de mai sus, amenda devine inevitabila, insa cuantumul acesteia difera atat in functie de tipul de declaratie fiscala si de perioada de intarziere (intre 16 si 30 zile, 30 si 45 zile etc), cat si de faptul ca a fost depusa din proprie inițiativa sau ca urmare a unei notificari din partea autoritatilor fiscale.

După cum se poate observa din dispozițiile legale menționate mai sus petenta apelantă nu se afla din niciuna din situațiile in care se poate aplica sancțiunea avertisment, iar faptul ca nu a produs niciun prejudiciu statului nu este un argument in înlocuirea sancțiunii cu avertisment, contravenția fiind una de pericol.

Tribunalul apreciază ca neîntemeiat si motivul de apel prin care a invocat imposibilitatea obiectiva de a depune declarație ca urmare a bolii contabilului, deoarece obligația aparține contribuabilului si nu contabilului, iar contribuabilul trebuia sa-si angajeze o alta persoana pentru a putea depune in condiții de legalitate toate declarațiile fiscale, având in vedere ca doamna CM era cunoscuta cu  o boala grava de mai mult timp in urmă.  Pe de alta parte după cum se poate observa din actele medicale depuse la dosar contabila societății a fost internată o perioada scurta de timp, chiar daca făcea tratament periodic.

Având in vedere aceste considerente, constatând faptul ca in mod corect prima instanța a respins plângerea contravenționala formulata in cauza,  văzând si prevederile art. 480 alin. 1 Cod procedura civila Tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3842/05.04.2019 a Judecătoriei Iași sentința pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către SC T SRL  împotriva sentinței civile nr.3842/05.04.2019 a Judecătoriei Iași.

Domenii speta

Spete similare