Actiune in anulare

Decizie 118 din 04.04.2014


Prin decizia civilă nr. 118/04.04.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – pârâtă  SC CV SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată sub nr. 233/339/2013 pe rolul Judecătoriei Zimnicea, precizată la termenul din 8.04.2013, reclamanta SC R SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC CD SA şi SC CV SA, anularea facturii seria nr. 29200023349 din 20 ianuarie  2012, şi, pe cale de consecinţă, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 13151,74  lei . Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat reclamanta că deţine un punct de lucru, brutărie, în comuna P, jud. T, iar pentru acest punct de lucru a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice cu SC CV SA, cod client 90088578, pentru energia electrică consumată fiind emise facturi ce au fost plătite integral şi la timp.

În luna martie 2009, reclamanta şi-a restrâns activitatea pentru acest loc de consum şi a solicitat, prin cerere scrisă, întreruperea furnizării de energie electrică, facturile fiind achitate până la această dată.

A arătat că la data de 31.07.2009, SC CV SA a emis în mod nejustificat factura 3304985103 în valoare de 10031,70 lei pretinzând că reprezintă regularizare şi contravaloare energie reactivă, deşi societatea nu a funcţionat şi nu a consumat energie electrică în perioada facturată.

A mai arătat că au contestat această factură, că s-a procedat la o recitire a contorului, şi că după numeroase memorii şi sesizări, au fost emise un număr de 16 facturi la data de 31.08.2009, prin care s-a stornat valoarea facturii mai sus menţionate cu explicaţia unei citiri eronate a contorului, iar apoi s-au mai emis facturi stornate, în final, la data de 20.01.2012 fiind emisă factură a cărei anulare se cere.

A apreciat că factura este nelegală şi conţine înscrisă o sumă pe care reclamanta nu o datorează, solicitând anularea acestei facturi.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, martori, expertiză tehnică.

A depus la dosar factura contestată şi înscrisuri în dovedirea acţiunii ( filele 18-95).

Pârâta SC CD SA a depus la data de 4 martie 2013 întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că factura este un mijloc de probă, reprezentând un document justificativ pentru înregistrare în contabilitate, nefiind act juridic şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, motivând că emitentul facturii ce face obiectul acţiunii este SC CV SA, conform contractului dintre părţi.

La data de 29.04.2013 pârâta SC CV SA a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, apreciind că în temeiul art. 7 alin. 1 C.pr.civ. competentă este Judecătoria Craiova, excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii prevăzută de art. 720] C.proc.civ. apreciind că cererea este prematur introdusă, nefiind contestate facturile conform prevederilor legale, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că factura este un mijloc de probă, reprezentând un document justificativ pentru înregistrare în contabilitate, nefiind act juridic.

Pe fondul acţiunii, a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică şi nelegală, arătând că urmare cererii reclamantei înregistrată la 23.04.2009 s-a procedat la modificarea valorilor estimate la un consum de 0kwh/lună, iar urmare neplăţii facturilor aferente serviciului de energie electrică s-a procedat la rezilierea contractului.

A precizat că facturile au fost emise în baza înregistrărilor grupului de măsură, că reclamanta are obligaţia să achite inclusiv energia electrică capacitivă, precum şi cea reactivă şi a concluzionat că facturile sunt corect emise, pe baza indexilor înregistraţi de contorul seria 69042, astfel cum rezultă din bonul de mişcare contor nr. 3070019054/7.06.2010 şi că reclamanta are obligaţia să achite facturile emise.

Prin încheierea pronunţată la data de 29 aprilie 2013 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţia necompetenţei teritoriale,  excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii prevăzută de art. 720] C.proc.civ. şi excepţia inadmisibilităţii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC CD SA, excepţii invocate de către pârâte prin întâmpinările depuse.

A fost încuviinţată reclamantei proba cu interogatoriul pârâtelor, proba testimonială şi proba cu expertiză electroenergetică, probe administrate în cauză.

 S-a dispus, din oficiu, emiterea unei adrese către pârâta SC CV pentru a se comunica informaţii cu privire la contractul derulat cu reclamanta, relaţiile fiind comunicate la data de 24.05.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 2157/25.XI.2013, Judecătoria  Zimnicea, a admis în parte acţiunea  având ca obiect acţiune în anulare  formulată  de reclamanta  S.C. "R"SRL,  în contradictoriu  cu  pârâtele S.C. CD S.A., şi S.C. CV S.A.

A anulat  parţial factura seria AV, nr. 29200023349 din 20 ianuarie  2012, emisă de pârâta SC CV SA, şi anume în ce priveşte suma de 12412,34 lei reprezentând valoare de plată.

A obligat  pârâtele, în solidar, la plata  către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în sumă de 3151,79 lei proporţional cu pretenţiile admise.

 Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că la data de 20.01.2012 a fost emisă de către pârâta SC CV SA factura seria AV, nr. 29200023349 din 20 ianuarie  2012 în valoare de 13151,74 lei, debitor fiind reclamanta.

Din conţinutul facturii fiscale reiese faptul că la data emiterii acestei facturi reclamantul avea de plata suma de 12750,13 lei, la care s-au adăugat penalităţi în cuantum de 401,61 lei.

Cu privire la relaţiile dintre părţi instanţa a reţinut că în baza contractului nr. 225R/04.07.2000, reclamanta a avut montat contorul electric trifazat de energie electrică, tip Enerlux T, an fabricaţie 2005, durata de funcţionare certificată 10 ani. În cauză nu a fost posibilă expertizarea metrologică a contorului, deoarece acesta a fost casat la data de 23.09.2010, astfel cum s-a comunicat instanţei, deşi consumul de energie electrică era negociat şi contestat încă din data de 11.08.2009.

Acest contor a fost montat la data de 08.09.2005, verificat metrologic în acelaşi an, cu programarea efectuată de producătorul AEM T, fără a fi reprogramat la instalare, potrivit tarifului stabilit şi contractului încheiat, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, aspecte necombătute de către pârâta SC CV SA, care în obiecţiunile la raportul de expertiză, arată că a fost programat contorul de către producător, ulterior fiind reprogramat de către operatorul de distribuţie.

Instanţa  a reţinut din raportul de expertiză coroborat cu înscrisurile din dosar faptul că contorul a fost programat pentru afişarea a 4 adrese ( cadrane) şi nu aşa cum s-a stabilit prin contract, şi cum rezultă din bonul de mişcare nr. 0011366/8.09.2005 care indică două cadrane, prin care s-au stabilit condiţiile de montare a contorului.

De asemenea, din probele administrate în cauză, instanţa a constatat că energia electrică, activă şi reactivă, a fost facturată pe perioada citirii contorului, 08.09.2007-26.10.2007, iar pentru perioada 26.10.2007 -31.03.2009 nu s-au efectuat citiri de contor, astfel cum rezultă din actele dosarului, astfel încât nu a fost facturată energie electrică reactivă, deşi în această perioadă, pârâta a emis facturi pentru energia electrică activă, facturi care au fost stornate în luna august 2009.

De asemenea, instanţa  a mai reţinut şi faptul că prin cererea din data 24.03.2009, reclamanta a solicitat modificarea consumului de energie electrică la 0 kwh, din cauza suspendării activităţii, iar la data de 18.05.2009, urmare neplăţii facturii scadente, stornată ulterior, s-a procedat la deconectarea consumatorului.

Expertul numit în cauză a cuprins în raportul de expertiză o situaţie a facturilor de regularizare şi stornare întocmite de pârâtă şi a constat că în perioada 26.10.2007-27.08.2009 nu s-au efectuat citiri ale contorului, precum şi faptul că la programarea contorului s-a avut în vedere programarea făcută de către fabricant, fără a se lua în calcul tariful D, aşa cum s-a contractat de către părţi.

Concluziile expertei desemnate se coroborează, în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută de instanţă şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţinând şi  culpa pârâtei, care a casat  aparatul de măsurat contestat la data de 23.09.2010, deşi la 11.08.2009 reclamanta a contestat facturile emise şi a solicitat verificarea citirilor contorului, care a stat în pasivitate 22 de luni şi nu a efectuat citiri ale contorului,  instanţa  reţinând că, în aceste condiţii, nu poate fi angajată obligaţia de plată în sarcina reclamantei.

Instanţa, în temeiul disp. art. 969 C.civ,  a admis în parte acţiunea reclamantei, şi a anulat parţial factura contestată, şi anume în ce priveşte suma de 12412,34 lei reprezentând valoare de plată, având în vedere că , omologând raportul de expertiză întocmit în cauză, se reţine că la data de 31.03.2009, data încetării activităţii reclamantei, aceasta datora suma de 739,40 lei către pârâta SC CV SA, sumă pentru care, analizând actele depuse la dosar, instanţa a constatat că reclamanta nu a făcut dovada achitării.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC CV SA, în termen şi legal motivat, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii.

În motivare s –a susţinut că în mod greşit s –a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, acţiunea formulată nefiind calea în justiţie pentru reclamantă prin care să obţină neobligarea sa la plata sumei  din  factură.

S-a susţinut în acest sens că factura fiscală este doar un mijloc de probă şi nu  un act juridic unilateral, deoarece nu este rezultatul unei voinţe  juridice cu intenţia de a produce efecte juridice.

În al II – lea rând s–a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile legale în  materie când a respins această excepţie, întrucât intimata -  reclamantă nu a contestat facturile de energie electrică conform Regulamentului aprobat prin HGR 1007/2004.

În al  III-lea rând, pe fond, a susţinut recurenta că factura fiscală în litigiu are la bază prevederile contractuale şi a fost emisă în baza înregistrărilor grupului de măsură.

Deşi instanţa de fond a reţinut că o perioadă de timp reclamantei nu i s –a facturat decât energia activă, în mod netemeinic a înlăturat cantitatea de energie  reactivă, facturată ulterior, în urma corecţiilor efectuate.

S-a susţinut că instanţa s –a aflat în eroare când a reţinut că prin contract s –ar fi stabilit un număr anume de cadrane şi afişarea cu  4 cadrane  ar contraveni acestui fapt. Întrucât, prin contract nu există nici o prevedere la câte adrese are un contor şi nu are nici o relevanţă la  câte cadrane s –a înregistrat consumul total de energie electrică; faptul că energia electrică consumată trebuia  adunată din cele 2 cadrane pentru a rezulta cantitatea totală, nu presupune că acea cantitate este eronat înregistrată şi neconsumată de reclamantă.

S-a mai susţinut că din documentele verificate nu rezultă menţiuni de  defectare a grupului de măsurare a energiei electrice şi nici sesizări ale reclamantei privind energia electrică înregistrată de grupul de măsurare.

Recursul nu a fost întemeiat în drept, însă motivele invocate se circumscriu cazului prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse, intimata reclamantă a cerut respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constată că recursul este nefondat.

Pe baza probatoriului administrat instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală edificatoare fiind concluziile raportului de expertiză  electroenergetică întocmit în cauză coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi, concluzii  necombătute de recurenta – pârâtă prin alte probe.

Acţiunea în anulare nu este inadmisibilă aşa cum  apreciază recurenta întrucât, constatându-se pe baza probatoriului administrat că acest înscris cuprinde un calcul eronat al  cuantumului energiei electrice consumate, singura posibilitate de înlăturare a obligaţiei de plată a acestui cuantum este anularea facturii.

Drept pentru care,  în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.