Validare poprire

Prin decizia civilă nr. 72/07.03.2014, tribunalul a respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta debitoare  Primăria O – prin primar.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată  sub nr. 3435/740/2013 din  data de 17.07.2013 pe rolul Judecătoriei Alexandria, creditoarea RM, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Primăria O prin Primar şi terţul poprit DGFP TR – AFP Trezorerie şi Contabilitate Publică A, validarea popririi înfiinţate prin adresa nr.155/03.04.2013 emisă de BEJ MM în dosarul de executare nr.155/2012, până la concurenţa sumei de 45.810 lei, aplicarea terţului poprit a amenzii civile prevăzute de lege, cu cheltuieli de judecată .

În motivarea cererii, a arătat  că prin sentinţa civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta RM şi a fost obligată pârâta Primăria O prin primar,  la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuinţă , 6000 lei despăgubiri civile pentru gard şi 4.976 lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea de şedinţă nr. 856 din 17 iulie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5379/740/2012 a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2859/27.04.2012.

La data de 14.08.2013 BEJ a emis dispoziţia de înfiinţare nr. 155 din 14.08.2012 până la concurenţa sumei de 45.810 lei .

 Faţă de refuzul terţului poprit, BEJ MM a revenit la data de 17.09.2012 cu adresă către trezoreria A solicitând  a da curs dispoziţiei de înfiinţare a popririi nr. 155/2012, iar la data de 03.04.2013 prin dispoziţia de înfiinţare fără somaţie până la concurenţa sumei de 45.810 lei.

Terţul poprit, la data de 17.04.2013 a emis adresa nr. 10871 prin care i-a comunicat  BEJ că s-a formulat recurs în dosarul nr. 3254/740/2011. 

Creditoarea a precizat că recursul declarat de intimată în dosarul nr. 3254/740/2011 nu are nicio legătură cu executarea silită.

Debitoarea a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2013,  împotriva acestei încheieri Primăria O a declarat recurs , care a fost respins la 26.04.2013 ca nefondat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 460 C. proc. civ. .

În dovedirea pretenţiilor sale, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, înscrisuri.

 La data de 20.08.2013, terţul poprit AJFP TR a depus întâmpinare (f. 32-33), prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii de validare poprire, precum şi respingerea cererii de amendare a terţului poprit.

În motivare, a arătat că în contul de execuţie al debitoarei nu sunt sume, Trezoreria A nu poate să indisponibilizeze suma de 45.810 lei, conform art. 6 din OMFP nr.2336/2011.

În drept,  a invocat disp. art. 205 din C. proc. civ. .

La data de 03.09.2013, debitoarea Primăria O prin Primar a depus întâmpinare (filele 39-40) prin care a solicitat respingerea cererii de validare a popririi.

În motivare, a  arătat , în esenţă că Primăria O – prin Primar , ca unitate administrativ teritorială, este titulara drepturilor şi obligaţiilor privind administrarea bunurilor  care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte , precum şi din raporturile cu alte persoane fizice şi juridice, însă organul decizional este Consiliul Local, care are iniţiativă şi hotărăşte în toate problemele de interes local, iar în exercitarea atribuţiilor, acesta aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare.

A mai precizat că,  cererea de validare a popririi formulată în contradictoriu cu Primăria O nu poate fi pusă în practică, întrucât organul decizional la nivelul unităţii administrativ teritoriale este Consiliul Local O, care nu a fost chemat în judecată în prezenta cauză, deşi prin încheierea nr. 856/17.07.2012, prin care a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite titlului executoriu sentinţa civilă nr. 2859/2012 a Judecătoriei Alexandria împotriva debitorilor Primăria O şi Consiliul Local O.

În drept, a invocat disp. art. 205 din C.pr. civ.

La data de 20.09.2013, creditoarea a depus răspuns la întâmpinarea formulată de debitoarea Primăria O prin Primar (filele 51-52) prin care a arătat în esenţă că, susţinerea debitoarei că ar fi fost obligată la plată şi Consiliul Local O nu este conformă cu titlul executoriu.

A fost ataşat dosarului cauzei dosarul execuţional nr. 155/2012 al BEJ MM (filele 66-93), la solicitarea instanţei

Prin sentinţa civilă nr. 4372 din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Alexandria s-a admis în parte cererea de validare poprire, dispunându-se validarea înfiinţării popririi de către BEJ MM, în dosarul de executare nr. 155/2012, respingerea ca neîntemeiată  a cererii de amendare a terţului poprit, obligarea terţului poprit să plătească suma de  45 810 lei creditorului şi obligarea debitorului la plata sumei de 1 359,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011 (filele 7-9) a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta RM şi a fost obligată pârâta Primăria O - prin primar, la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuinţă, 6000 lei despăgubiri civile pentru gard şi 4.976 lei cheltuieli de judecată, sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă, deşi pârâta debitoare a formulat anterior şi o cerere de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2013, recursul declarat fiind respins la 26.04.2013, ca nefondat.

Instanţa a mai reţinut că prin încheierea de şedinţă nr. 856 din 17 iulie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5379/740/2012 (fila 10) a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2859/27.04.2012.

La data de 14.08.2013, BEJ a emis dispoziţia de înfiinţare nr. 155 din 14.08.2012 până la concurenţa sumei de 45.810 lei, iar faţă de refuzul terţului poprit, BEJ MM a revenit la data de 17.09.2012 cu adresă către trezoreria A, solicitând  a da curs dispoziţiei de înfiinţare a popririi nr. 155/2012, iar la data de 03.04.2013 prin dispoziţia de înfiinţare fără somaţie până la concurenţa sumei de 45.810 lei.

Având în vedere faptul că reclamanta creditoare este deţinătoarea unui titlu executoriu-hotărâre judecătorească,  prin care o instituţie publică a fost obligată la plata unei sume de bani, instanţa a constatat că susţinerile creditoarei, în sensul că debitorul nu a rambursat suma datorată nu au fost contestată în mod plauzibil  de către  debitor şi, cum atunci când se invocă un drept de creanţă, pentru titularul acestuia e suficient să dovedească existenţa creanţei (ceea ce creditoarea a făcut prin depunerea sentinţei civile nr. 2859 din 27.04.2012 pronunţate de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011-filele 7-9, rămase definitivă şi irevocabilă), cade în sarcina debitorului să dovedească achitarea debitului, or în prezenta cauză acesta nu a contestat nici cuantumul debitului pretins de creditoare.

A mai reţinut că protecţia dreptului subiectiv al creditoarei îşi are izvorul atât în disp. art. 6 C.E.D.O., cât şi în art. 1 Protocolul 1 la Convenţie, jurisprudenţa C E.D.O,. fiind constantă în a admite că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătoreşti s-ar putea admite în circumstanţe excepţionale, din lipsă de fonduri băneşti, fără a aduce atingere termenului rezonabil şi caracterului practic şi efectiv al dreptului consacrat de prevederile convenţionale (vezi cauzele Şandor şi Sabin Popescu c. României ori Săcăleanu c. României).

Faţă de aspectele anterior expuse, instanţa a reţinut că este eronat a invoca disp. O.G. nr. 22/2202 în procedura validării popririi care face obiectul acţiunii de faţă, ţinând seama de argumentul terţului poprit (fila 32) potrivit căruia contul debitoarei nu cuprinde sume care să poată fi indisponibilizate până la limita creanţei creditoarei, în cuantum de 45.810 lei, în condiţiile în care potrivit art. 460 alin. 3 C. proc. civ., (…) poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.

Având în vedere că debitoarea menţionată în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, şi nu altă persoană fizică sau juridică/entitate distinctă, nu şi-a respectat obligaţia de asumată privind achitarea sumei de bani stabilite, titlul executoriu a fost învestit cu formulă executorie, iar creditoarea a solicitat executarea silită a debitoarei.

Astfel, în baza art. 452, 453 şi 454 C. proc. civ. a fost înfiinţată poprirea către AJFP TR prin:  dispoziţia de înfiinţare a popririi din 14.08.2012 (f. 12), procesul verbal de cheltuieli (f.13), adresa către terţul poprit din 17.09.2012 (f.14-17), adresa nr. 23229/01.10.2012 emisă de DGFP TR (f.18), dispoziţia de înfiinţare a popririi nr. 155/ 03.04.2013 (f.19), adresa nr. 10871/17.04.2013 (f. 21), solicitându-se terţului poprit poprirea conturilor debitoarei, până la concurenţa sumei de  45 810 lei, plus cheltuieli de executare, până la achitarea integrală a debitului. Adresele de poprire au fost primite de terţul poprit, aşa cum atestă dovezile de comunicare a acestora (filele 80, 90). 

În baza art. 456 alin. (1) lit. a C. proc. civ., în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, terţul poprit era obligat să consemneze suma de bani şi să trimită dovada executorului. Terţul poprit nu s-a conformat acestei obligaţii.

Or, în baza art. 460 alin. (1). 1 C. proc. civ., dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Faţă de dispoziţiile legale sus citate, instanţa a constatat că terţul poprit nu a procedat la indisponibilizarea sumelor datorate debitorului, astfel că, s-a apreciat ca dovedite  pretenţiile formulate în prezentul litigiu.

Întrucât creditoarea nu a răsturnat prezumţia bunei credinţe a terţului poprit care a acţionat întemeindu-se pe legalitatea confirmată a OMFP nr. 2336/2011, căruia i-a dat o interpretare proprie în lumina disp. O.G. nr. 22/2002, instanţa a respins  ca neîntemeiată cererea creditoarei de amendare a terţului poprit.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis in parte acţiunea, a dispus validarea înfiinţării popririi de către BEJ MM, în dosarul de executare nr. 155/2012 şi a obligat terţul poprit să plătească suma de  45 810 lei creditorului.

Faţă de disp. art. 274 C. proc. civ. anterior, reţinând culpa procesuală a debitorului care a căzut în pretenţii, instanţa l-a obligat la plata sumei de 1 359,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: taxe judiciare, onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare (combustibil), efectuate de către reclamantă cu prilejul judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Primăria O şi AJFP TR.

Prin recursul declarat, Primăria O a solicitat modificarea hotărârii instanţei de fond, în sensul, respingerii ca nefondate a cererii de validare poprire.

A motivat că fiind o instituţie cu atribuţii de execuţie aflată sub conducerea primarului, nu are patrimoniu, astfel încât, terţul poprit AJFP TR nu este creditorul său.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

Prin recursul declarat la data de 10.03.2014, AJFP TR a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeincie, prin care a solicitat casarea hotărârii şi exonerarea sa de plata sumei de 45.810 lei.

A motivat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că instanţa de fond a reţinut că este eronat a se invoca dispoziţiile OG nr. 22/2002, deşi această lege are valoare de lege specială, terţul poprit şi-a îndeplinit obligaţiile, astfel încât nu putea fi obligat la plata sumei datorate de debitor.

Recurenta a mai susţinut că întrucât în contul de execuţie al debitoarei nu există fonduri băneşti,  nu a avut posibilitatea indisponibilizării sumei,  Trezoreria A  punând  în aplicare dispoziţiile art. 3 pct.1 din OMFP nr. 2336/2011 în sensul că a înştiinţat Primăria O cu privire la înfiinţarea popririi, solicitându-i să-i transmită formularul prevăzut de anexa nr.2 din acelaşi ordin.

A mai invocat recurenta şi prevederile OMFP nr. 161/2012 pentru completarea procedurii de punere în aplicare a titlurilor executorii şi faptul că prin decizia nr. 5235/2013 a I.C.C.J. s-a confirmat legalitatea OMFP, definitiv  şi irevocabil.

Faţă de cele expuse anterior, a conchis că teza relei credinţe ori a culpei imputabile administratorului de cont conform art. 460 din vechiul cod sau conform art. 789 din noul cod, de natură a-l angaja patrimonial în nume propriu, este străină situaţiei în cauză, în contextul reglementărilor a căror regularitate a fost confirmată de Î:C.C.J.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483-502 C. proc. civ.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Intimata creditoare a depus note scrise, la termenul de judecată din 7.03.2014, prin care a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate.

Verificând legalitatea sentinţei atacate, în raport de criticile şi apărările formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondate recursurile declarate, pentru considerentele care vor succede.

În ce priveşte recursul declarat de recurenta Primăria O, prin care a susţinut că  fiind o instituţie cu atribuţii de execuţie aflată sub conducerea primarului, nu are patrimoniu, astfel încât, terţul poprit AJFP TR nu este creditorul său, se constată că nu este întemeiat.

Prin sentinţa civilă nr. 2859 din 27.04.2012 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 3254/740/2011 (filele 7-9 dosar fond) a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta RM şi a fost obligată pârâta Primăria O-prin Primar, la plata sumei de 28.000 lei despăgubiri civile pentru locuinţă, 6000 lei despăgubiri civile pentru gard şi 4.976 lei cheltuieli de judecată, sentinţa rămânând definitivă şi irevocabilă.

Cu adresa nr. 23229/1.10.2012  DGFP TR a comunicat BEJ MM că a comunicat debitoarei Primăria O înfiinţarea popririi, care cu adresa nr. 3657/20.08.2012 i-a comunicat că sumele indisponibilizate au valoarea 0.

Se observă, din cele expuse, că debitoarea nu a invocat inexistenţa contului de execuţie, ci doar că nu are disponibilităţi şi nici terţul poprit nu a susţinut acest lucru, or ceea ce  este relevat în procedura executării prin poprire nu este existenţa unui patrimoniu, ci a unui cont prin care se derulează fondurile băneşti ale debitoarei.

Aşa fiind, Tribunalul, apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta Primăria O.

Referitor la recursul declarat de recurenta AJFP TR, în ceea ce priveşte temeiurile juridice invocate în cauză, Tribunalul reţine că acestea nu-şi găsesc incidenţa, întrucât  conform prevederilor art. 24 NCPC dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia, or, în cauză, prezentul litigiu este început anterior astfel că recursului de faţă  îi sunt aplicabile vechile norme procedurale.

Critica recurentei potrivit căreia hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, având în vedere că instanţa de fond a reţinut că este eronat a se invoca dispoziţiile OG nr. 22/2002, deşi această lege are valoare de lege specială, nu este întemeiată.

Din considerentele sentinţei atacate, se constată că instanţa de fond a reţinut că este eronat a invoca disp. O.G. nr. 22/2202 în procedura validării popririi care face obiectul acţiunii de faţă, nu în general, ci raportat la argumentul terţului poprit (fila 32) potrivit căruia contul debitoarei nu cuprinde sume care să poată fi indisponibilizate până la limita creanţei creditoarei, în cuantum de 45.810 lei, deşi, potrivit art. 460 alin. 3 C. proc. civ. poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.

Recurenta a mai susţinut că întrucât în contul de execuţie al debitoarei nu există fonduri băneşti,  nu a avut posibilitatea indisponibilizării sumei,  Trezoreria A  punând  în aplicare dispoziţiile art. 3 pct.1 din OMFP nr. 2336/2011 în sensul că a înştiinţat Primăria O cu privire la înfiinţarea popririi, solicitându-i să-i transmită formularul prevăzut de anexa nr.2 din acelaşi ordin, astfel că nu trebuia obligată la plata sumei de 45.810 lei către creditoare.

Nici această critică nu este întemeiată.

Recurenta DGFP (în prezent AJFP) TR a primit dispoziţia de înfiinţare a popririi la data de 14.08.2012 (f.77 dosar fond) şi  cu adresa nr. nr. 23229/1.10.2012  a comunicat BEJ MM că a înştiinţat debitoarea Primăria O despre instituirea măsurii, care cu adresa nr. 3657/20.08.2012 i-a comunicat că sumele indisponibilizate au valoarea 0.

La data de 3.04.2013 BEJ MM a revenit la dispoziţia de înfiinţare a popririi nr. 155/14.08.2012 către terţul poprit, care cu adresa nr. 1087/17.04.2013 a răspuns că Primăria O i-a comunicat că dosarul nr. 3254/740/2011 se derulează în recurs la cererea formulată de primarul comunei.

Din cele expuse, se constată că terţul poprit nu s-a conformat dispoziţiilor art. 460 alin. (1). 1 C. proc. civ., ci s-a întemeiat pe legalitatea confirmată a OMFP nr. 2336/2011, căruia i-a dat o interpretare proprie în lumina disp. O.G. nr. 22/2002 sau a invocat motive care ţineau de soluţionarea dosarului nr. 3254/740/2011 aflat în recurd având ca obiect lămurire dispozitiv, deşi executarea nu era suspendată.

Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursurile declarate au fost respinse, ca nefondate, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală.

Domenii speta

Spete similare