Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 609 din 11.08.2011


SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 609/2011

Şedinţa publică de la 11 August 2011

Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2011 sub nr. de dosar 596/199/2011,  contestatorul C. C.  a chemat în judecată pe intimata SC C. SRL Bucureşti într-o acţiune având ca obiect contestaţie la executare împotriva actelor de executare silită din dosarul de executare nr.170/2011 al BEJ, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea tuturor formelor de executare silită din sus menţionatul dosar deoarece contestatorul nu are încheiat vreun contract de credit cu intimata.

În argumentarea cererii, contestatorul a invocat următoarele motive: în data de 28. 04. 2011 a primit comunicarea nr. 170/2011  cu somaţia nr. 1179/2011 de la BEJ din Bacău prin care se  aducea la cunoştinţă debitul  de 15.000 RON către C  Bucureşti. Menţionează că nu a avut nici un debit către această firmă şi nici un astfel de alte contracte de împrumut de la această firmă.  În mod repetat  a pus la dispoziţia C documentaţia, chitanţe  şi alte înscrisuri pentru a demonstra  cele mai  susmenţionate. În momentul în care a trimis aceste înscrisuri, aceştia i-au spus că au concesionat acest debit de la BCR. Menţi9onează că nu a avut nici un debit  şi va proba în instanţă cu documentaţia necesară, respectiv cu înscrisuri, probe, martori, chitanţe. Contestă somaţia de executare silită  ca fiind nefondată şi lipsită de orice fundament.Contestaţia nu este întemeiată în drept.

În dovedirea contestaţiei se solicită proba cu înscrisuri.

În dosar a fost acordat ajutorul public judiciar ca urmare a admiterii cererii de reexaminare,sub forma scutirii de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Cu adresa înregistrată la Judecătoria Buhuşi în data de 18.05.2011, executorul judecătoresc  înaintează copie a dosarului de executare nr.170/2011,ataşată la filele 21-73 dosar.

Contestatorul a mai depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri : contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 609/27. 12. 2006 ( fila 81); contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 150/24. 05. 2007 ( fila 82); ordine de încasare numerar ( filele 83 – 96); certificat de atestare fiscală ( fila 99); înţelegere de achitare a datoriei ( fila 100).

La termenul din 11.08.2011,intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi o serie de înscrisuri : declaraţie de cesiune ( fila 78); grafic de rambursare credit ( filele 79 – 85); condiţii generale de creditare – anexă la contractul de credit bancar nr. 337 /18. 10. 2007 ( filele 86 – 88). 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 18.10.2007 între BCR SA şi contestator a fost încheiat contractul de credit bancar nr.337/18.10.2007,contestatorul împrumutând suma de 9.800 lei reprezentând credit de nevoi personale.Creditul urma să fie rambursat în 120 de rate lunare cu o dobândă anuală de 12,3 % pe an.

La data de 27.03.2009 a intervenit contractul de cesiune de creanţă dintre BCR SA şi DDM Europe AG.Prin acelaşi act,notificat şi debitorului se arată că cesionarul poate recupera creanţele direct sau prin mandatar SC C SRL Bucureşti.

În analiza apărărilor de fond ale contestatorului instanţa urmează a aprecia că executarea este pornită în baza unui titlu executoriu legal.

Astfel, contractul de credit constituie titlu executoriu. Încuviinţarea executării silite a prezentului contract de credit a fost admisă prin încheierea din data de 25.03.2011 pronunţată în dosar civil nr.429/199/2011 a Judecătoriei Buhuşi.

Prin cererea din data de 17.01.2011 creditoarea  DDM Europe AG prin mandatar SC C SRL Bucureşti solicită BEJ punerea în executare silită a contractului de credit nr.337/18.10.2007 pentru suma de 13.165,75 lei.Suma respectivă se compune din credit,dobânzi şi comisioane restante,conform situaţiei contului de la fila 26 dosar întocmită la data de 27.03.2009.

Aşa fiind, BEJ emite pe data de 26.04.2011 somaţia către contestator pentru suma de 15.014 lei,aflată la fila 29 dosar. Aceasta i-a fost comunicată contestatorului la data de 28.04.2011 conform dovezii de comunicare din data de 28.04.2011 aflată la fila 72 dosar.

Potrivit dispoziţiilor alin.1 al art. 379 C.proc.civ. „nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”.

Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existenţa unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-şi justifice urmărirea silită prin existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Textul susmenţionat defineşte în continuare caracterul cert şi lichid al creanţelor. Astfel, creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală (art. 379 alin.2,3 C.proc.civ.).

Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin.2 C.proc.civ. „dacă datoria consistă într-o sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea”.

În cazul de faţă toate aceste condiţii sunt îndeplinite. Astfel este vorba de un contract de credit bancar – titlu executoriu. În baza acestui titlu,instanţa a dispus încuviinţarea executării silite. Suma cerută de creditor este determinată,iar contractul a ajuns la scadenţă.

Asa cum rezulta chiar din inscrisurile depuse de contestator la dosarul cauzei,există două contracte de credit.Cele doua contracte de credit nu au legatura unul cu celalalt, art. 13 din contractul 609/27.12.2006 precizand ca: '"Prezentul contract intra in vigoare [...] numai dupa prezentarea la banca de catre imprumutat a dovezii depunerii sumei ce reprezinta diferenta de rambursat/achitat Bancii dintre valoarea creditului refinantat şi valoarea creditului de refinantare acordat prin prezentul contract".

În art. 13 din contractul 150/24.05.2007 se stipuleaza ca: "Prezentul contract intra in vigoare [...] la incheierea contractului/politei de asigurare de viata/certificat de asigurare, in care banca figureaza ca beneficiar".

Mai mult decat atat, niciunul dintre cele doua contracte de credit la care face referire contestatorul nu face obiectul prezentei cauze. Contractul de credit care face obiectul dosarul de executare silita este contractul nr. 337/18.10.2007, care este un contract de refinantare, insa a fost acordat pentru o suma de 9.800 RON si nu pentru 2.950 RON.

Privitor la afirmatia contestatorului ca nu a avut niciun fel de contract cu intimata sau cu mandatarul acesteia,instanţa reţine că prin semnarea contractului de credit impreuna cu anexele acestuia,debitorul şi-a exprimat acordul cu privire la cesiunea drepturilor şi obligatiilor ce izvorasc din respectivul contract de credit, cesiune ce presupune transferul de catre banca in favoarea cesionarului a tuturor acestor drepturi şi obligatii. Cesiunea este prevazuta in art. 10 din Conditiile generale de creditare.

Argumentul contestatorului ca ar fi pus la dispoziţia intimatei chitante şi inscrisuri prin care sa demonstreze plata chiar anticipata a celor doua credite, nu se sustine avand in vedere ca din chitantele depuse de catre contestator la dosarul cauzei rezulta altă situaţie de fapt.

Astfel,sumele depuse de acesta nu reprezinta plata ratelor in contul corespunzator creditului acordat, deschis pe numele debitorului. Din graficul de rambursare, atasat in copie la dosarul cauzei, reiese faptul ca debitorul avea un cont deschis pentru plata ratei la contractul de credit nr. 337/18.10.2007 cu numarul: 2061 .AO 1.0.5266039.0027.ROL. 10. Acest cont nu se regaseşte pe nicio chitanta depusa de contestator la dosarul cauzei.

De asemenea, chitanta din data de 22.08.2007 in valoare de 3000 ron reprezinta o alimentare card. Chiar daca intentia contestatorului ar fi fost aceea de a rambursa anticipat creditul,conform art. 4. alin.4.6 din conditiile generale de creditare,debitorul era obligat sa comunice in scris bancii intentia sa de plata anticipata, urmand ca apoi sa îi fie emis un nou grafic de rambursare,

Din probele existente la dosar nu reiese acest fapt. Prin urmare, aceste chitante nu reprezinta dovada unor plati valabile pentru dosarul in cauza.

Tot din graficul de rambursare reiese faptul ca la suma de bani acordata contestatorului,mai precis 9.800 RON,rata totala a dobanzii este de 7.185.96 RON ceea ce conduce la faptul ca debitorul ar fi trebuit sa ramburseze catre banca o suma totala de 20.278.76 RON. Astfel, chiar daca acele chitante depuse ar fi fost relevante, ele insumand aproape 6400 ron, debitorul tot nu si-ar fi achitat debitul integral.

Aşa fiind,instanţa constată că actele de executare ce fac obiectul prezentului litigiu au fost efectuate cu respectarea dispozitiilor legale privind recuperarea pe calea executarii silite a creanţei neachitate de debitorul principal.

Apărările contestatorului sunt nefondate în condiţiile în care, executarea până în momentul de faţă,a respectat toate normele de procedură impuse de lege.

Pentru motivele de mai sus,instanţa va respinge contestaţia la executare.

În temeiul art. 18 din OG 51/2008 instanţa va obliga pe contestator să plătească statului suma de 195 lei cu titlu de taxă de timbru,timbru judiciar de care a fost scutit.

Instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Redactat  ANT- 11.08. 2011