Vătămare corporală din culpă

Sentinţă penală 37 din 16.05.2012


Sentinţa  penala nr.  37 din 16.05.2012 Red. C.A.M.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 841/P/28.12.2010, înregistrat la Judecătoria Buhuşi sub nr. 1907/199/ 29.12.2011, s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a inculpatului ….., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C. pen.

S-a reţinut în sarcina sa că la data de 04.10.2010 în jurul orelor 18,20, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare IS 26 PAS, pe DN 2 (E 85), în localitatea Filipeşti, jud.Bacău, având direcţia de deplasare Bacău-Roman, cu o viteză de circulaţie de 99 km/h, a surprins şi accidentat din culpă pe numitul ….., de 12 ani, care se angajase neregulamentar cu bicicleta în traversarea carosabilului, cauzându-i multiple leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul, legal citat, s-a prezentat în instanţă, fiind asistat de apărător ales. Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu şi a solicitat judecarea cauzei potrivit probelor administrate la urmărirea penală, conform procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. pr. pen., cerere care a fost încuviinţată de instanţă.

Inculpatul nu a depus înscrisuri în circumstanţiere.

Partea civilă …., legal citat, s-a prezentat în instanţă prin reprezentant legal ….., asistat de avocat şi a depus la dosar o cerere de constituire de parte civilă, solicitând 10.000 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate cu spitalizarea, tratamentul, medicaţia şi alimentaţia specială şi 150.000 lei daune morale.

În dovedirea laturii civile, partea civilă prin avocat a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: 5 chitanţe în valoare totală de 340 lei reprezentând cheltuieli însoţitor, chitanţa nr. 017/09.05.2012 în val. de 2000 lei reprezentând onorariu apărător, 4 bilete ieşire din spital, scrisoare medicală, bilet externare, fişă UPU/CPU, copie certificat naştere pentru partea vătămată şi a solicitat audierea a doi martori. Probele propuse au fost încuviinţate şi administrate de instanţă.

Asigurătorul de răspundere civilă SC …. Sibiu, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă. A formulat în scris poziţia sa procesuală, arătând în esenţă că, potrivit deciziei nr. 1/2005 a ÎCCJ, societatea de asigurare are  calitatea de asigurator de răspundere civilă, astfel încât el nu poate fi obligat în mod direct la plata de despăgubiri şi instanţa poate doar constata calitatea ce o are, adică asigurător de răspundere civilă şi nu de parte responsabilă civilmente sau garant al plăţii  despăgubirilor.

Sentinţa ce se va pronunţa în cauză, îi poate fi doar opozabilă asiguratorului.

Mai arată asigurătorul că părţile au, eventual, o culpă concurentă în raport de care instanţa trebuie să cenzureze şi cuantumul pretenţiilor pe latură civilă, fie că sunt materiale sau morale.

Mai mult, faţă de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză asigurătorul consideră că sunt incidente prev. art. 47 cod penal, urmând ca inculpatul să fie exonerat de răspundere şi, pe cale de consecinţă, să se respingă şi pretenţiile civile care se vor formula de partea vătămată.

În cauză s-au constituit părţi civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi, cu sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale părţii vătămate.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 04.10.2010, în jurul orelor 18,00, inculpatul …… se deplasa la volanul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare IS 26 PAS, pe DN 2 (E 85), în localitatea Filipeşti, jud.Bacău, având direcţia de deplasare Bacău-Roman. Împreună cu inculpatul, în autoturism, se afla şi tatăl acestuia …...

Deşi a intrat în localitate, inculpatul nu a redus viteza autoturismului până la limita legală. La un moment dat a observat, pe partea stângă a sensului său de mers, un copil aflat pe bicicletă care s-a angajat în traversarea carosabilului. Cu toate că inculpatul a acţionat sistemul de frânare al autoturismului, coliziunea nu a putut fi evitată. În urma impactului, partea vătămată ….. şi bicicleta au fost proiectate pe carosabil.

Ca urmare a accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a numitului ….. (12 ani), care a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean Bacău, unde a rămas internat în Secţia de Neurochirurgie, în perioada 4-11.02.2010, cu diagnosticul de politraumatism, comoţie cerebrală, fractură 1/3 gamba dreaptă, fracturi costale C1-C2 (dreapta), fracturi coronare incisivi superiori. Ulterior, la data de 11.10.2010 a fost transferat la Clinica Maxilo-Facială Iaşi, unde a fost internat până la data de 16.10.2010.

Ulterior, partea vătămată a mai fost internată în perioadele 18-23.10.2010 şi 29.11-3.12.2010.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată ….., a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un  număr de 70-80 zile îngrijiri medicale.

În urma evenimentului rutier s-au prelevat probe biologice de sânge de la inculpatul …., iar în urma analizelor de laborator efectuate la SML Bacău a rezultat că nu consumase băuturi alcoolice.

La urmărirea penală s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză tehnică-auto, în care s-a stabilit că, în momentul premergător începerii manevrelor de frânare autoturismul condus de inculpat circula cu o viteză de 99 km/h, iar accidentul s-a produs în zona unde începe marcajul cu linie continuă premergător trecerii de pietoni. Accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat viteza legală admisă în zonă de 50 km/h, şi, chiar mai mult, expertul a stabilit că viteza maximă cu care ar fi putut circula pentru a putea opri maşina înainte de intersecţia traiectoriei maşinii cu sa bicicletei (viteză de evitare) era de 71 km/h.

Maşina condusă de inculpat şi implicată în accident avea asigurare de răspundere civilă obligatorie la SC Asigurarea Românească – Asirom Viena Insurance Group SA Bacău.

Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului la urmărirea penală (filele 37-38 din dosarul parchetului), coroborată cu cele ale martorilor audiaţi (filele 23-24, 27-28 din acelaşi dosar),  cu constatările rapoartelor de expertiză tehnică şi medico-legală efectuate în cauză (filele 18 şi respectiv 44-49), cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 3-6, 9), cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică (fila 31 dosar), cu poliţa de asigurare a maşinii inculpatului (fila 16 dosar), acte aflate în dosarul de urmărire penală, precum şi cu înscrisurile depuse de partea civilă în instanţă.

Astfel, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, declarând în esenţă că în data de 4.10.2010, în timp ce se deplasa cu maşina pe raza localităţii Filipeşti, pe sensul de mers Bucureşti-Iaşi a observat pe partea stângă a drumului, de la o distanţă de aproximativ 50 de metri, un copil care s-a angajat în traversarea drumului cu bicicleta, îndreptându-se mai întâi spre direcţia Bucureşti, după care şi-a schimbat direcţia de mers către stânga lui. Inculpatul a mai relatat că el a încercat să avertizeze copilul claxonând, a frânat şi a tras dreapta de volan, însă nu a reuşit să evite impactul, iar partea vătămată a fost proiectată pe capota maşinii, după care a căzut în afara carosabilului, lovindu-se cu gura de o jardinieră din beton. A mai declarat inculpatul că în zona producerii accidentului, marcajul longitudinal era continuu, iar drumul era de categorie european.

Martorul …., a văzut momentul impactului şi a declarat că se deplasa cu o autoutilitară în acelaşi sens de mers ca şi inculpatul şi a fost depăşit de acesta, după care a văzut copilul care s-a angajat în traversarea carosabilului fără să se asigure, impactul producându-se la o distanţă de aproximativ 15 metri de o trecere de pietoni.

Martorul ….., tatăl inculpatului, care se afla în maşină cu acesta, a văzut copilul ieşind cu bicicleta de pe partea stângă a carosabilului şi a crezut că acesta doreşte să se deplaseze pe partea stângă a drumului, dar la un moment dat, copilul a luat-o transversal pe stradă, dorind să traverseze, un pic dezechilibrat şi venind direct spre maşină. În acel moment inculpatul a claxonat, a frânat şi a tras cât a putut dreapta de volan, însă nu a putut evita impactul. Martorul a mai relatat că partea vătămată a fost luată pe capota maşinii, a spart parbrizul, după care s-a rostogolit lângă maşină şi a căzut peste o jardinieră din beton, lovindu-se la gură.

Martorii …. şi …., propuşi în dovedirea laturii civile, au declarat că ulterior accidentului, partea vătămată a stat internată în spital aproximativ o lună, iar familia părţii vătămate a cheltuit aproximativ 10.000 lei cu spitalizarea, controalele ulterioare şi tratamentele necesare şi că în continuare aceasta va avea nevoie de intervenţii medicale pentru refacerea danturii. Martorii au declarat că în prezent copilul nu mai poate desfăşura activităţile fizice specifice vârstei sale, pe care le putea desfăşura înainte de accident, întrucât se mişcă greu din pricina leziunilor suferite. …. a declarat că a împrumutat familia părţii vătămate cu suma de 5000 lei, pentru a face faţă cheltuielilor necesare cu restabilirea sănătăţii.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută prin coroborarea probelor administrate în cauză, cu privire la culpa în producerea accidentului, instanţa reţine că aceasta aparţine în egală măsură inculpatului şi părţii vătămate. Astfel, inculpatul se face vinovat de producerea accidentului în procent de 50%, întrucât a circulat cu o viteză peste limita legală de 50 km/h admisă de lege pentru respectivul sector de drum, încălcând prevederile art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002. Partea vătămată este vinovată de producerea accidentului rutier în acelaşi procent de 50%, întrucât, fiind nesupravegheată corespunzător de către părinţi, a circulat cu bicicleta pe un drum public deşi are doar 12 ani şi a traversat carosabilul cu bicicleta, încălcându-se astfel prevederile art. 161 al. 1 lit. p din Regulamentul de aplicare a din OUG nr. 195/2002 şi ale art. 70 al. 2 din OUG nr. 195/2002.

În drept, fapta inculpatului, astfel reţinută, întruneşte condiţiile constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4 C. pen. şi în consecinţă acesta va fi condamnat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere periculozitatea socială sporită a faptei inculpatului şi gravitatea deosebită a rezultatului acesteia, dar şi procentul de culpă reţinut, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret pe tot parcursul desfăşurării cercetărilor, precum si celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen.

Urmează a se da eficienţă în acest sens prevederilor art. 3201 C. pr. pen., în sensul de a se reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi a se reţine în beneficiul inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b, c şi a se reduce corespunzător pedeapsa conform art. 76 lit. d şi respectiv e C. pen.

Având în vedere împrejurările că inculpatul nu mai are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, instanţa a considerat că pedeapsa aplicată îşi va atinge scopul preventiv-educativ şi fără executarea ei efectivă. Constatând îndeplinite şi celelalte dispoziţii ale art. 81 C. pen, instanţa va dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate, urmând ca in temeiul art. 82 C. pen să stabilească termenul de încercare.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului că în situaţia în care va săvârşi alte fapte penale înlăuntrul termenului de încercare stabilit, în temeiul art. 83 C. pen. se va dispune revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa aplicată în prezenta cauză, pedeapsă ce se va executa integral alături de pedeapsa aplicată pentru noua faptă.

În temeiul art. 71 al. 2 C. pen. şi în lumina hotărârilor CEDO în cauzele Sabou şi Pârcălab împotriva României şi Hirst contra Marii Britanii, aceluiaşi inculpat i se va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a şi lit. b C. pen., respectiv dreptul de a  fi ales în autorităţile publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea funcţiilor publice la care se referă textul arătat fiind incompatibilă cu executarea unei pedepse privative de libertate. Potrivit dispoziţiilor art. 71 al. 5 C. pen. şi executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării pedepsei închisorii.

Pe latura civilă, în ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă ….., este incontestabilă suferinţa psihică a acesteia care este minoră şi a trebuit să suporte o lungă perioadă de spitalizare şi recuperare şi intervenţii chirurgicale, în prezent nefiind restabilită complet şi necesitând şi alte intervenţii pentru refacerea danturii. Pentru aceste motive, instanţa urmează a admite cererea de acordare a daunelor morale, dar în cuantum mai redus şi ţinând seama de procentul de culpă reţinut părţii civile, apreciind că aceste despăgubiri au rolul de a crea un confort material care să suplinească întrucâtva suferinţa morală a părţii civile şi nu trebuie să fie de natură a duce la îmbogăţirea acesteia.

În ce priveşte despăgubirile materiale solicitate de aceeaşi parte civilă, acestea au fost probate cu declaraţiile martorilor audiaţi pe latura civilă aşa cum s-a arătat anterior şi pentru aceste motive, instanţa urmează a admite în parte cererea părţii civile privind acordarea de despăgubiri materiale, ţinând seama de asemenea de culpa părţii civile în producerea accidentului.

Instanţa urmează a înlătura apărările asigurătorului de răspundere civilă, în sensul că acesta nu poate fi obligat direct la plata de despăgubiri, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 55 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Potrivit art. 49 din acelaşi act normativ asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Art. 50 stipulează că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul.

În ce priveşte plafonul până la care se pot acorda despăgubiri, art. 24 al. 2 lit. b din Ordinul nr. 21/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prevede că pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse în anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

Pentru considerentele expuse, instanţa în temeiul art. 14 cu 346 C. pr. pen. şi 998 C. civ, va a admite în parte pretenţiile civile ale părţii civile ……. şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 49, 50 şi următoarele din  Legea nr. 136/1995 şi ale art. 24 al. 2 lit. b din Ordinul nr. 21/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga asigurătorul de răspundere civilă să plătească acesteia despăgubiri materiale şi morale aşa cum s-a arătat mai sus.

În baza aceloraşi temeiuri, văzând şi dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi ţinând seama de procentul de culpă al inculpatului în producerea accidentului, va obliga asigurătorul de răspundere civilă să plătească despăgubiri materiale şi părţilor civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi Spitalul Clinic de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi. Se va lua act că Serviciul de Ambulanţă Bacău nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanţa urmează a lua act că inculpatul a avut apărător ales, atât la urmărirea penală cât şi la instanţă.

Asigurătorul de răspundere civilă va fi obligat, în temeiul art. 193 al. 4 C. pr. pen. şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 136/1995 şi ale Ordinului nr. 21/2009 al Comisiei de supraveghere a asigurărilor, şi la plata de cheltuieli judiciare către părţile civile, reprezentând onorariul avocatului angajat şi cheltuielile de deplasare ale acestuia la instanţă, conform înscrisurilor depuse la dosar în acest sens.

Faţă de condamnarea inculpatului, acesta va fi obligat in temeiul art. 191 al. 1 C. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

2