Pensie întreţinere

Sent.civ.692/28.03.2012, red.C.A.M.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1288/199/31.10.2011 la Judecătoria Buhuşi, reclamanţii …, au chemat în judecată Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând obligarea acestuia la plata de daune materiale şi morale şi penalităţi de întârziere.

Reclamanţii au precizat că indemnizaţiile lunare cumulate cu titlu de pensie de întreţinere s-au calculat ca fiind 1/6, respectiv ? pentru fiecare copil, din salariul minim pe economie de 670 lei, înmulţit cu diferenţa de luni dintre data accidentului (12.05.2011) şi până la împlinirea vârstei de 18 ani sau după caz, până la împlinirea vârstei de 26 de ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile art.84. (b) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii - în urma decesului părinţilor  ...

II. Obligarea pârâtei în calitate de asigurător de răspundere civilă auto la plata de penalităţi de întârziere, calculate în cuantum de 0.1% / zi / întârziere la sumele acordate, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză şi până la plata efectivă a sumelor.

III. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanţii au solicitat de asemeni şi cheltuieli de judecată.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru, potrivit art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997.

În motivarea de fapt şi de drept a acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă, că:

In fapt: La data de 12.05.2011, pe raza localităţii Buhuşi, judeţul Bacău, în timp ce … - conducea mopedul înmatriculat cu nr. … şi având ca pasager pe …., a intrat pe acostamentul de cale ferata fără a observa trenul, impactul deosebit de violent conducând la decesul celor doi.

În urma tragicului eveniment au rămas orfani 4 copii cu vârste cuprinse între 1 şi 11 ani.

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi în dosarul nr.374/P/2011 a dispus « neînceperea urmăririi penale faţă de …., cercetatat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi pedepsită de art.178 a.l, 2, 4 c.pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului ».

Conform adresei Poliţiei Buhuşi nr. 438659/16.06.2011 - poliţa de asigurare şi certificatul de înregistrare al mopedului implicat în evenimentul rutier - nu există la dosarul cauzei şi nu s-au găsit nici asupra victimei la momentul accidentului.

Reclamanţii arată că prin dispariţia fiicei, surorii, respectiv a părinţilor lor au înregistrat prejudicii atât de natură patrimonială - cheltuieli aferente înmormântărilor, a îndeplinirii ritualurilor creştineşti de pomenire, cât şi de natură nepatrimonială.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe obligaţia de reparare a prejudiciilor suferite ce revine societăţii de asigurare emitenta a poliţei RCA (asigurare obligatorie), reclamanţii invocând dispoziţiile art. 54 din Legea 136/1995,  art. 49 si 50 din Legea 136/1995 şi a disp. art. 26 alin. 1 din Norma CSA din 25.05.2010.

Reclamanţii mai arată că, în speţa de faţă, întrucât accidentul a fost produs din culpa unui autovehicul pentru care nu s-a identificat poliţa de asigurare, conform art. 61 din Legea 136/1995 şi a art.251(10)lit.b din Legea 32/2000 şi  art. 50 din aceeaşi Lege 136/1995,  Fondul de Protecţie a Victimilor Străzii  este răspunzător de despăgubirea părţilor prejudiciate.

În ce priveşte penalităţile solicitate, s-au invocat disp. art.36(l) din Ordinul CSA 5/2010, completat cu disp. art.37.

În dovedire, reclamanta a depus copii după acte.

Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat in instanţă, însă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.

Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţie ce a fost respinsă prin încheierea din data de 7.03.2012 pentru motivele acolo arătate.

Pe fond, pârâtul a solicitat instanţei:

-  să respingă, în parte, capătul de cerere cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de reclamanţi şi să stabilească despăgubiri pentru prejudiciul moral al acestora, în conformitate cu jurisprudenţa din România, având în vedere aprecierile pârâtului referitoare la acest aspect;

- să respingă, în parte, capătul de cerere cu privire la cuantumul daunelor materiale, solicitate de reclamanţi şi să stabilească despăgubiri pentru prejudiciul material al acestora, cu respectarea prevederilor legale cu privire la probaţiune;

- să respingă capătul de cerere cu privire la obligarea FPVS la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat în esenţă că  reclamanţii nu au făcut dovada întinderii prejudiciului material decât în parte, astfel că se impune respingerea pretenţiilor nedovedite prin mijloace de probă.

Referitor la daunele morale solicitate de reclamanţi, se arată că, este incontestabil că aceştia au suferit un prejudiciu moral care se impune a fi reparat, însă se impune a se ţine seama că acesta trebuie să aibă efect compensatoriu. Aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru moştenitorii defunctului …., împotriva cărora fondul va avea un drept de regres, şi nici venituri nejustificate pentru reclamanţi.

Instanţa, în acordarea daunelor morale, trebuie să ţină cont, în individualizarea acestora, de diferenţă netă între calitatea de asigurător a unei societăţi de asigurare şi cea de garant a Fondului. Scopul Fondului este acela de a oferi protecţie imediată persoanei prejudiciate, garantând plata pe care o datorează partea responsabilă, nicidecum preluând răspunderea acesteia ca în cazul unui asigurător. Între partea responsabilă şi Fond nu există nici un raport contractual, legea stabilind obligaţie de garanţie în sarcina Fondului în scopul protejării persoanelor prejudiciate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 5/2010, Legea nr. 32/2000, Legea 136/1995.

Cu privire la indemnizaţiile lunare solicitate în favoarea reclamanţilor minori, pârâtul arată că  prin asimilarea prevederilor art. 94 din Legea nr. 4/1953 (Codul Familiei), legiuitorul a apreciat că aportul părintelui la necesarul întreţinerii a doi copii este de până la o treime din câştigul său din muncă.

Totodată, conform prevederilor art. 66 din Legea nr. 19/2000, minorul beneficiază de pensie de urmaş, consecinţă a decesului părintelui său, dacă acesta era angajat la acea dată.

Fondul a solicitat instanţei respingerea pretenţiilor privind indemnizaţia lunară ca urmare a decesului părintelui …, nefăcându-se în nici un fel dovada faptului că aceasta ar fi realizat venituri dintr-un contract de muncă înregistrat la organele fiscale la data producerii accidentului.

Prin aceeaşi întâmpinare, pârâtul a solicitat chemarea în garanţie a moştenitorilor lui …, sens în care s-a solicitat instanţei să împuternicească FPVS pentru a face demersuri pe lângă Camera Notarilor Publici în vederea identificării moştenitorilor defunctului …, pentru a-i putea chema în garanţie. Cererea privind împuternicirea de către instanţă a FPVS în sensul arătat, a fost de asemeni respinsă prin încheierea din data de 7.03.2012.

Întâmpinării i-au fost ataşate, copii înscrisuri.

Părţile au fost legal citate, prezentându-se în instanţă doar reclamanta.

În cauză a fost ataşat dosarul nr. 374/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 12.05.2011, a avut loc un accident de tren în localitatea Buhuşi, soldat cu moartea numiţilor …. conducea mopedul înmatriculat sub nr. …, având ca pasager pe … şi a traversat linia de cale ferată, fără a observa trenul care se apropia. Mopedul condus de …… nu avea asigurare RCA.

Prin rezoluţia nr. 374/P/19.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de …, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1, 2. 4 C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

Aceste persoane au formulat cereri de despăgubire către FPVS, care a deschis în acest sens dosare de daună, însă până la acest moment nu a achitat nici o despăgubire reclamanţilor.

Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din cererile părţilor, din actele aflate în dosarul parchetului, precum şi din actele de stare civilă depuse de reclamanţi la dosar.

În drept, potrivit art. 61 din Legea nr. 136/1995, Fondul de protecţie a victimelor străzii se constituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, iar potrivit art. 251 al. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, Fondul se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligaţia să încheie o astfel de asigurare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 26 al. 1 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube consecinţă a lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Aşa cum rezultă din economia textelor enunţate anterior, despăgubirile se acordă persoanelor păgubite prin accident, iar potrivit art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995,  se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

Din coroborarea textelor de lege mai sus-enunţate, rezultă concluzia certă că reclamanţii au dreptul să fie despăgubiţi de pârâtul FPVS, inclusiv reclamanta.., fiica minoră a celui care s-a făcut vinovat de producerea accidentului, pentru care legea a instituit aşa cum am arătat, o prevedere expresă în cuprinsul art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995.

În ce priveşte cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de reclamanta …, instanţa a reţinut potrivit declaraţiilor martorilor, că mama defunctei a fost cea care a suportat cheltuielile de înmormântare şi pentru pomenirile ulterioare, martorii relatând că acestea s-au ridicat la suma de 5000 lei pentru înmormântare şi câte aproximativ 1000 de lei pentru fiecare dintre pomenirile făcute după datina creştină.

Având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale acestor cheltuieli, instanţa a apreciat, în raport de declaraţiile martorilor, că suma de 10000 lei va acoperi cheltuielile materiale dovedite.

În ce priveşte daunele morale solicitate de reclamanţi, este incontestabil că moartea numiţilor …, a produs un şoc şi o traumă psihică majoră în ambele familii, cu atât mai mult cu cât aceştia erau tineri, erau părinţii unor copii minori rămaşi acum orfani, iar membrii familiei erau, aşa cum au declarat martorii, foarte uniţi şi apropiaţi.

Pentru aceste motive, instanţa consideră întemeiate cererile privind daunele morale, dar apreciază că acestea trebuie acordate într-un cuantum mai redus, întrucât aceste despăgubiri au rolul de a crea un confort material care să suplinească întrucâtva suferinţa morală a reclamanţilor şi nu trebuie să fie de natură a duce la îmbogăţirea acestora. La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa va avea în vedere şi prectica judiciară a instanţelor române.

Cu privire la prestaţia periodică solicitată de reclamanţii minori prin reprezentanţi, instanţa reţine că părintele este obligat să contribuie la întreţinerea copilului său, indiferent de faptul că obţine venituri din muncă sau nu. Acesta este şi motivul pentru care practica judiciară a statuat că, în situaţia în care părintele nu este angajat, cuantumul pensiei de întreţinere datorate minorului se calculează în raport de venitul minim pe economia naţională.

Prestaţia periodică pretinsă de copiii minori ai defuncţilor, deşi nu este echivalentă cu pensia de întreţinere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contributia lunara pe care defuncţii o aveau la intretinerea lor. 

Pentru aceste motive, instanţa constată întemeiată această cerere şi având în vedere şi dispoziţiile art. 529 C. civ., care stipulează că întreţinerea datorată de părinte se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil… şi până la o jumătate din venitul său lunar net pentru trei sau mai mulţi copi, se va raporta la acestea pentru a stabili cuantumul prestaţiei periodice.

În ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate de reclamanţi, instanţa reţine că potrivit art. 36 al. 1 şi 37 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, despăgubirea se plăteşte în maximum 10 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar dacă asigurătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere această dispoziţie, instanţa consideră întemeiată cererea reclamanţilor privitoare la plata de penalităţi în procent de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 11-a zi după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă a despăgubirilor.

Pentru considerentele mai sus-expuse, instanţa urmează a admite în parte cererea reclamanţilor şi a obliga pârâtul la plata sumelor solicitate de reclamanţi cu titlu de despăgubiri materiale, daune morale, prestaţie periodică şi penalităţi de întârziere, aşa cum s-a arătat anterior.

În ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, având în vedere faptul că acesta nu a precizat pe cine doreşte să cheme în garanţie, precum şi faptul că dreptul său de regres se va naşte, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/2008 al CSA, după lata despăgubirilor către reclamanţi, instanţa urmează a respinge această cerere.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ., întrucât pârâtul a căzut în pretenţii, va fi obligat să plătească reclamanţilor cheltuielile de judecată reprezentând onorariu şi cheltuieli de deplasare avocat, potrivit chitanţelor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare