Civil - partaj bunuri comune

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.07.2009, sub  dosar nr…., reclamanta CG a chemat în judecată pe pârâtul CIA, solicitând  în contradictoriu pronunţarea  unei hotărâri judecătoreşti prin care  să se declare desfăcută  căsătoria încheiată  la data de ….., înregistrată sub nr….., înscrisă  în Registrul Stării Civile la nr…..de către fostul  Consiliu Popular al comunei  Brădeanu, jud. Buzău, din vina pârâtului;  să-şi reia numele  purtat anterior  căsătoriei şi să se dispună  partajarea  bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a învederat că,  s-a căsătorit cu pârâtul la data de … iar, pe parcursul căsătoriei. au dobândit următoarele  bunuri imobile şi mobile: casa cu terenul aferent situată în …, str. Umbrelor nr.23; o combină frigorifică; un covor persan; două covoare persane; mobilă sufragerie; mobilă bucătărie; un aspirator; un televizor.

Pârâtul – susţine reclamanta -  este o fire violentă, consumă alcool şi provoacă certuri şi scandaluri, nu se ocupă de gospodărie, nu avea serviciu şi o agresa verbal.

Imobilul casă de locuit cu terenul aferent, aflat în Municipiul …, str.  Umbrelor nr. 23 l-au  dobândit în cote de contribuţie  egală în anul 1991, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…. de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău iar,  pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţire la această construcţie, au contractat un credit de 10.000 lei.

Aşadar, arată reclamanta – este vorba de un credit comun şi, prin urmare, de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţi, context în care se solicită obligarea  pârâtului la achitarea  cotei de ? din  rata lunară până la data  achitării efective  a împrumutului contractat  la Piraus Bank, cu  dobânzile  aferente.

Cum, niciuna din părţi nu are posibilităţi materiale  de achitare a sultei, solicită reclamanta  scoaterea imobilului  la vânzare, conform prevederilor  art. 67311 Cod procedură civilă.

În drept, au fost invocate  prevederile art. 37 şi următoarele  din Codul familiei; art. 111, 6731 şi următoarele  Cod procedură  civilă şi celelalte  dispoziţii legale  în materie.

La termenul de judecată din data de  04.09.2009, instanţa a dispus , în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea  capătului de cerere privind divorţul de cel referitor la partajarea bunurilor comune, astfel că, acesta din urmă  a fost înregistrată separat sub dosar nr….

În susţinerea cererii disjunse, reclamanta a depus copia contractului de vânzare – cumpărare  autentificat sub nr…., de fostul  Notariat de Stat Judeţean Buzău.

În şedinţa publică din data de 13.11.2009, pârâtul prin apărător ales, a declarat că nu contestă existenţa  bunurilor, posesia şi nici  preţuirea bunurilor mobile, astfel cum a fost efectuată de reclamantă  şi că solicită a-i fi atribuit în natură imobilul – casă de locuit, urmând ca, în acest scop, să identifice  sursele pentru  plata sultei.

La acelaşi  termen, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru iar,  la solicitarea părţilor, a fost încuviinţată proba cu  expertiza tehnică – specialitatea construcţii, având ca obiect  evaluarea  şi lotizarea imobilelor casă de locuit şi teren aferent identificate în cererea introductivă, ulterior disjunsă.

În temeiul dispoziţiilor  art. 132 alin. 1 Cod  procedură civilă, reclamanta a formulat  o cerere completatoare (fila 31) solicitând  instituirea dreptului  de retenţie  asupra  imobilului compus din casă şi teren , situat pe strada  Umbrelor nr. 23, jud. Buzău şi să fie obligat pârâtul  să-i  predea  următoarele bunuri personale: 4 costume  compuse  din 4(patru) sacouri, 3 (trei) fuste şi o pereche de pantaloni; o rochie de ocazie  de culoare  maro;  o scurtă de piele de culoare maro închis; 10 fuste  diferite culori.

În  drept,  în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, instituirea dreptului de retenţie în favoarea sa , asupra imobilului mai sus  identificat, se impune  datorită  poziţiei  pârâtului care a solicitat a-i fi  atribuit  în lot iar,  cu privire  la restituirea  bunurilor  personale, a susţinut că fostul  soţ refuză  să i le predea.

Cererea de asistenţă  judiciară prin scutire de la  plata  taxei de timbru formulată de  petenta  CG a fost respinsă de instanţă prin încheierea din dată în  şedinţa Camerei de Consiliu  din data de  26.04.2010.

La termenul de judecată  din data de 27.04.2010, reclamanta a depus actul procedural denumit  „Cerere precizatoare şi completatoare” cu privire  la ultimul  petit al cererii introductive, în sensul constatării că,  părţile au realizat în timpul căsătoriei, la PIRAEUS BANK, pe  numele reclamantei, un credit  de 10.000 lei +  dobânzile  aferente. În atare situaţie, reclamanta apreciază că este  vorba de o  datorie  comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţile  litigante, astfel că se impune  obligarea pârâtului la plata către aceasta a cotei de ? din suma  împrumutată şi dobânzile aferente iar titulara  creditului să achite , în continuare, ratele la bancă (fila 35).

În virtutea rolului activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură  civilă, judecătoria a solicitat relaţii de la  Piraeuas Bank – Sucursala Buzău, cu privire la creditul acordat foştilor  soţi, comunicate de organul bancar cu adresa  nr. 1025/04.06.2010 (fila 39).

În susţinerea  celor făcute PIRAEUS BANK- Sucursala  Buzău, a depus copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe mai multe ordine de încasare, consemnate la filele 41 -72.

Pentru a se determina  soldul  din creditul  contractat la Piraeus Bank, existent la data  desfacerii căsătoriei, eventualele  plăţi efectuate  şi cine este  plătitorul, la termenul de judecată din data de 22.06.2010, judecătoria a încuviinţat efectuarea unei  expertize  contabile.

Lucrarea a fost întocmită de expert contabil ZE care a concluzionat că, la  data  divorţului – 09.03.2010, soldul creditului  contractat de  reclamantă prin contractul nr.  … este de 5.682,78 lei, ratele în sumă totală de 8.209 lei fiind achitate  tot de reclamantă, din care,  pentru lunile  aprilie  2010 – august 2010, suma de 1.250 lei (filele 83 – 85), concluzii necontestate de părţi.

Pentru întocmirea raportului de expertiză în specialitatea construcţii civile a fost desemnat expertul  RN, care a propus şi variantele de lotizare finală (filele  93 – 100), cu privire la care  pârâtul, prin apărătorul său, a formulat critici,  solicitându-se ca expertul să respecte, la propunerea  loturilor, principiul partajării în natură a bunului imobil, instituit prin dispoziţiile art. 741 din  Codul civil, în sensul constituirii a două unităţi locative  distincte.

Această obiecţie a fost înlăturată de instanţă atâta  vreme cât,  pe parcursul  cercetării judecătoreşti, apărătorul pârâtului  a solicitat  în mod  constant ca imobilul casă  de locuit să-i  fie  atribuit în natură, cum  rezultă neechivoc şi din practicaua  încheierii şedinţei publice  din data  de 13.11.2009 iar reclamanta a achiesat  la acest punct de vedere, în raport de această poziţie procesuală  fiind administrate şi probatoriile .

Principul înscris  în art. 741 Cod civile, în conformitate  cu care, la compunerea loturilor, trebuie să se  dea, pe cât posibil loturi fizice  apropiate  ca valoare , nu este absolut, legiuitorul, prin sintagma „pe cât posibil” lăsând la aprecierea  instanţei modul de aplicare a  criteriilor de partajare, în funcţie de  circumstanţele  concrete ale  fiecărei speţe.

Art. 673 indice 5 alin 2 Cod  procedură  civilă, stabileşte,  atribuirea  bunurilor  în natură, dar prevede în teza a II-a  că, în situaţia  inegalităţii loturilor, ca valoare, ele  se întregesc prin sultă, fără a limita instanţei  posibilitatea  de a aprecia faţă de criteriile  obiective prevăzute în art. 673 indice 9 Cod procedură  civilă, asupra mărimii  loturilor fizice .

De asemenea, nu poate fi  primită  nici solicitarea  în sensul  atribuirii reclamantei în totalitate  a bunurilor  mobile, fără acordul  acesteia, pentru că ar duce la încălcarea  principiului împărţelii în natură a bun urilor  mobile  supuse  partajului.

Analizând actele şi lucrările  dosarului, judecătoria reţine următoarele:

Reclamanta CG şi pârâtul CIA au avut calitatea de soţi iar,  în prezent,  sunt despărţiţi în fapt, despărţire  legalizată  prin sentinţa  civilă nr… pronunţată la data de 09.03.2010 de  judecătoria  Buzău, în dosarul nr….

Conform art.36 alin. 1 din  Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile se împart între soţi, potrivit  învoielii acestora iar,  dacă nu se  învoiesc asupra împărţelii bunurilor comune, va hotărâ  instanţa  judecătorească.

Aşa fiind,  potrivit dispoziţiilor art. 673 indice  5 Cod  procedură civilă, instanţa urmează  a stabili conform prezentelor considerente, bunurile supuse  împărţelii, calitatea de  coproprietari a părţilor, cota – parte ce se  cuvine  fiecăreia şi creanţele născute  din stare de proprietate  comună.

Ca bun  comun, conform prevederilor  art. 30 din  Codul familie, foştii soţi au  cumpărat imobilul situat pe strada  Umbrei, nr. 23, din Municipiul …, construit din chirpici, acoperit cu ţiglă, alcătuit din două dormitoare, sufragerie, hol, bucătărie, magazie, anexe  şi din suprafaţa de 142 mp teren aferent,  doveditor de necontestat în acest sens fiind contractul de vânzare – cumpărare  autentificat de fostul Notariat de Stat Judeţean  Buzău sub nr.  …, înscris trecut în registrul  de  transcripţiuni şi inscripţiuni sub nr. … din 11 iunie 1991, depus în copie  la filele  8-9 dosar.

Expertul constructor a concluzionat  că, valoarea  totală a imobilului  compus  din construcţii cu terenul aferent este de 59.760 lei, în legătură cu  care  părţile nu au  formulat obiecţiuni.

Ca făcând parte din masa  de împărţit se vor reţine  şi bunurile mobile indicate în  acţiunea reclamantei, cu valorile menţionate de aceasta şi necontestate pe  pârât, bunuri care  nu comportă discuţii privind  regimul  lor juridic, respectiv: o combină frigorifică – 1000 lei; un covor persan – 300 lei; două carpete persane – 200 lei; mobilă sufragerie – 500 lei; mobilă bucătărie – 500 lei; un televizor – 300 lei; un  aspirator – 200 lei.

Prin contractul de  credit nr…din 07.08.2007, reclamanta a  contractat cu titlu de împrumut suma  de 9450 lei,  pentru nevoi personale. La data de 09.03.2010, data divorţului, soldul creditului contractat era  de 5.682,78 lei, expertul contabil  concluzionând că ”…de la data  angajării până în prezent, au fost achitate  de reclamanta  CG, în sumă totală  de 8.209 lei, din care,  pentru  lunile aprilie 2010 -  august 2010, după data divorţului, suma  de 1.250 lei” /filele 85).

Conform  susţinerilor  reclamantei, însuşite de pârât, suma obţinută prin  creditul  respectiv  a fost destinată realizării îmbunătăţirilor la imobilul  bun comun.

Într-adevăr  acest  credit  contractat de  reclamantă  în timpul căsătoriei  reprezintă o datorie  comună a celor doi soţi, potrivit art. 32 lit. c) Cod familie, constituind obligaţii  contractate de un  soţ pentru  îndeplinirea nevoilor obişnuite ale  căsătoriei.

Aceste sume de bani au trecut ca efect al subrogaţiei reale  cu titlu particular, în lucrările de îmbunătăţiri efectuate de cei  doi soţi la imobilul bun comun.

 Cum la data divorţului, soldul creditului contractat la Piraeus Bank de reclamantă se cifra la suma de 5.682,78 lei,  această sumă va fi reţinută ca datorie  comună a celor  doi soţi, pârâtul urmând să-i plătească suma  de 2.841,39 lei (adică: 5.682,78 lei x ?) în raport de cota  de participare la activul masei de împărţit.

 Cu ocazia cuvântului în dezbateri, reclamanta prin apărătorul său, a solicitat partajarea  bunurilor  comune prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză centralizator, întocmit de expertul  RN.

În schimb, apărătorul  pârâtului care  aşa cum deja s-a  reţinut, solicitase a-i fi  atribuit imobilul în natură, ulterior întocmirii  propunerilor de  lotizare şi-a schimbat poziţia procesuală şi a cerut ca imobilul  - casă de locuit să fie transformat  în două  unităţi locative.

Însă,  această opţiune nu a  fost primită de instanţă pentru următoarele  considerente:

Locuinţa în litigiu a fost  edificată ca o  gospodărie pentru  o singură familie, astfel că, prin formarea a 2 unităţi locative distincte  s-ar ajunge  la o scădere a valorii imobilului, după  cum  nu este  posibilă nici partajarea  terenului aferent casei de locuit.

Acest imobil este  destinat ca folosinţă unei singure  familii, dată fiind  componenţa şi configuraţia acestuia (3camere tip  vagon, hol, bucătărie, anexă, şopron) (fila 104), iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două  corpuri funciare ar lipsi  ambele  loturi de  dependinţele necesare.

De observat, aşa cum rezultă din schiţa de la  fila 104 dosar,  că locuinţa  are  o singură bucătărie şi o  singură intrare, astfel încât nu  întruneşte  criteriile  şi exigenţele  minimale  de „locuinţă convenabilă” în sensul  celor  prevăzute  de art. 2 şi Anexa  1 din Legea  nr. 114/1996.

Nu în ultimul rând, trebuie  avut în vedere  şi faptul că,  relaţiile  dintre  părţi sunt  tensionate, pârâtul  având o  atitudine violentă, cu efecte negative asupra  sănătăţii fizice şi psihice a reclamantei, astfel  încât este  imposibilă convieţuirea părţilor în acelaşi imobil, în caz contrar putându-se afecta  integritatea  fizică şi psihică  a fostei soţii.

Pentru considerentele anterior dezvoltate , deoarece la  termenul, de judecată din data de  13.11.2009, pârâtul a solicitat  atribuirea  imobilului aflat în posesia sa  iar  reclamanta  a fost de acord, acesta va fi atribuit pârâtului în temeiul art. 673 indice 10 alin. 4 Cod procedură civilă direct în proprietate , cu obligarea la plata sultei, în temeiul dispoziţiilor  art. 742 Cod civil cu stabilirea termenului de plată, aşa cum  prevăd dispoziţiile art. 67310 alin 4 Cod procedură civilă.

Concluzionând, instanţa  nu a putut reţine  ca posibilitate  viabilă în cauză partajarea în natură a imobilului pentru că, aşa cum s-a  mai arătat, construcţia  a fost  proiectată şi realizată ca o singură unitate locativă  iar partajarea  în natură ar fi  posibilă numai cu condiţia rămânerii în indiviziune a părţilor asupra unei  părţi din  spaţiul  imobilului, ceea ce nu poate fi conceput în lipsa  acordului  ambelor  părţi în acest sens.

Pentru că,  în favoarea reclamantei urmează să se stabilească un drept de creanţă rezultat, în principiu,  din contribuţia sa la  dobândirea  imobilului, apare ca întemeiată cererea  acesteia cu privire la stabilirea în favoarea sa, a unui drept de  retenţie  asupra  imobilului, până la achitarea  integrală a sultei.

Dreptul de retenţie este  un mijloc specific de garantare a obligaţiilor  reprezentând uneori şi o  formă de manifestare a excepţiei de neexecutare şi constă în dreptul creditorului de a refuza  să restituie un bun al  debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte ceea ce  datorează în legătură cu acel  bun.

O condiţie esenţială a existenţei dreptului  de retenţie este aceea ca, între bunurile  imobile ce aparţine debitorului şi creanţa  care  aparţine  creditorului, trebuie  să existe  o strânsă legătură, situaţie dovedită în cauza de faţă.

În raport de situaţia de fapt reţinută, fundamentată pe  probatoriul  administrat şi analizat, văzând şi prevederile art. 36 teza a II a  din  Codul familiei instanţa urmează să admită, în parte,  şi pe fond cererea disjunsă, ulterior  precizată şi completată  şi, pe cale de consecinţă, va dispune sistarea din  codevălmăşie a  părţilor prin confirmarea  variantei a II-a  a raportului de expertiză tehnică  întocmit de expert  RN, înregistrat la Tribunalul Buzău – Biroul local  pentru  expertize tehnice şi contabile sub nr…, completată de instanţa de judecată în sensul includerii în comunitatea de  bunuri  şi a bunurilor  comune mobile.

Varianta de lotizare omologată de instanţă a fost, aşadar, completată cu bunurile  mobile  indicate  de reclamantă, avându-se  în vedere  valorile apreciate de aceasta  şi necontestate de pârât.

În contextul expus, a atribuit lotul  1 pârâtului  CIA, în valoare  totală  de 61.260 lei, compus din:  imobilul  casă de locuit situat pe  strada  Umbrelor  nr. 23 din Municipiul … evaluat la  10.970 lei;  anexa cu şopron lipită  de casa de locuit = 960 lei;  coteţ  păsări = 280 lei; coteţ porc cu ţarc =300 lei ; WC = 110 lei; teren aferent 142 mp = 47.140 lei;  mobilă sufragerie = 500 lei; mobilă bucătărie = 500 lei; un aspirator = 200 lei;  un televizor = 300 lei;  dă sultă lotului nr.2 suma de  32.721,39 lei.

A atribuit lotul nr. 2 reclamantei  CG, în valoare de 34.221,39 lei, compus  din:  o combină frigorifică = 1000 lei;  un covor persan = 300 lei;  două carpete persane = 200 lei; primeşte 32.721,39 lei  sultă de la lotul nr. 1 (pârâtul  CIA).

A instituit în favoarea  reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului compus din casă  de locuit cu anexele  şi terenul aferent situat pe  strada  Umbrelor  nr. 23 din Municipiul …, judeţul Buzău, până la achitarea  sultei de către pârât.

În baza prevederilor  art. 246(1) Cod procedură  civilă  a luat act de cererea de renunţare la petitul  referitor la  restituirea  bunurilor de uz  personal.

În baza art. 67310 (1) Cod procedură  civilă va stabili termen pentru  plata sultei 6 (şase) luni de  la rămânerea  definitivă a prezentei  hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate  în parte,  urmând ca,  în baza dispoziţiilor art. 274 şi următoarele  Cod procedură civilă, pârâtul să plătească reclamantei, cu acelaşi titlu, suma de 1306,3 lei.

Domenii speta

Spete similare