Aplicabilitate Regulament ce nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti - acţiune respinsă ca nefiind de competenţa instanţelor române

Prin sentinţa civilă nr. 978 din 29 martie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul NMI împotriva pârâtei NŞN ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina reclamantul NMI a chemat în judecată pe pârâta NŞN solicitând pe cale de ordonanţă preşedinţială exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului NSCA exclusiv de către acesta, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său, stabilirea contribuţiei băneşti până la soluţionarea dosarului nr.48499/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei instanţelor române.

Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. excepţia necompetenţei instanţelor române, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, instanţa a reţinut că domiciliul comun al soţilor a fost în Spania, astfel cum reiese din susţinerile părţilor coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, din căsătoria acestora rezultând minorul NSCA, născut la data de 09.09.2008, în Madrid.

Potrivit adeverinţei emise la data de 04.05.2012 de Cresa La Cabrera – Consiliul Pentru Educaţie – Comunitatea din Madrid rezultă că minorul a fost înmatriculat în acest centru şcolar în anii 2009-2010 şi 2010-2011, iar în anul 2012 a trecut la Centrul de primara „Pico de la Miel” pentru al doilea ciclu pentru copii.

De asemenea, din probele administrate în cauză instanţa reţine că părţile s-au despărţit în fapt la începutul anului 2012, minorul locuind împreună cu pârâta până în luna noiembrie a aceluiaşi an, când reclamantul s-a întors în ţară împreună cu minorul, fără acordul pârâtei, aceasta rămânând în Spania unde are reşedinţa şi contract de muncă.

Totodată, instanţa reţine că la data de 29 februarie 2012 Tribunalul de Instrucţie Nr. 1 din Torrelaguna (Madrid) Spania a pronunţat hotărâre judecătorească de ordin de protecţie împotriva reclamantului din prezenta cauză prin care s-a instituit interdicţia de apropiere la mai puţin de 500 de meri de doamna NŞN, precum si de domiciliul sau si de locul de munca sau de orice loc in care aceasta s-ar putea afla, interdicţia de a comunica cu doamna NŞN prin orice mijloc de comunicare, informatic sau telefonic, precum si in forma scrisa, verbala sau vizuala, autoritatea paternală asupra fiului minor se exercită în comun, se atribuie protecţia si custodia fiului minor mamei, în absenţa unui acord între părinţi s-a stabilit un regim minim de vizite pentru tată, la sfârşit de săptămâna, alternativ, de la orele 17.00 vineri pana la 19.00 duminica, fiul va fi încredinţat mamei întotdeauna prin intermediul mamei paratului.

Din adresa nr.108264/10.12.2012 emisă de Ministerul Justiţiei rezultă că această instituţie a fost sesizată cu o cerere pentru înapoierea minorului NSCA la reşedinţa sa obişnuită din Spania, cerere formulată de către pârâta din prezenta cauză împotriva tatălui copilului, reclamantul din prezenta cauză. De asemenea, din cuprinsul aceluiaşi înscris reiese că în conformitate cu datele transmise de autorităţile solicitante, copilul a fost deplasat în afara teritoriului Spaniei, fără acordul mamei, fiind lăsat în prezent în grija bunicilor paterni din localitatea B, Ministerul Justiţiei urmând a deschide în faţa instanţei române competente, respectiv Tribunalul Bucureşti, în baza Legii nr.369/2004, o procedură judiciară în vederea obţinerii unei hotărâri cu privire la înapoierea copilului în Spania, în absenţa unei înapoieri voluntare ori a unei înţelegeri între cei doi părinţi.

Existenţa acestui element de extraneitate atrage aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor Regulamentului CE nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea, şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b Regulamentul se aplică oricare ar fi natura instanţei, în cazul materiilor civile privind atribuirea, exercitarea delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti.

Potrivit art. 2 pct. 7  din Regulament răspundere părintească înseamnă ansamblul drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, aceasta cuprinde în special încredinţarea şi dreptul de vizită.

Potrivit disp. art. 17 şi pct. 12 al preambulului în cazul răspunderii părinteşti competenţa este exclusivă, normele ce o reglementează fiind de ordine publică.

În conformitate cu disp. art. 8 alin. 1 din acelaşi act normativ, instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizată.

Totodată, instanţa reţine dispoziţiile art. 10 din Regulament potrivit cărora în caz de deplasare sau reţinere ilicită a unui copil, instanţele judecătoreşti din statul membru în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită imediat înaintea deplasării sale sau a reţinerii sale ilicite rămân competente până la momentul în care copilul dobândeşte o reşedinţă obişnuită în alt stat membru.

Astfel, faptul că la momentul introducerii prezentei acţiuni minorul se afla pe teritoriul statului român nu este de natură să confere instanţelor române competenţa teritorială de a soluţiona prezenta cauză, minorul având în prezent reşedinţa obişnuită în Spania, stat de pe teritoriul căruia a fost deplasată în mod ilicit de către reclamant.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei instanţelor române, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta

Spete similare