Civil – Servitute de trecere

Civil – Servitute  de trecere

Prin Sentinţa civilă nr. 832/02.07.2012 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus admiterea acţiunii civile având ca obiect „servitute de trecere”, formulată de  reclamanţii BE, CR şi CE în contradictoriu cu pârâţii TŞ, PA (decedat), continuată în contradictoriu cu  PC a A, PL, PG, SP, MA (decedat), continuată în contradictoriu cu  MV şi MM, instituirea în favoarea reclamanţilor BE, CR şi CE a unui  drept de servitute de trecere prin proprietatea pârâţilor, potrivit variantei I din raportul de expertiză şi a suplimentului la acest raport, întocmite de ing. TP şi obligarea pârâţilor să le respecte acestora această servitute, identică cu parcelele nou formate 1396/102; 1396/100; 1396/204 şi 1728/100 din C.F. 2045, 550 şi 2396 ale com. cad. M, după cum urmează: - pe terenul pârâtei SP pe o suprafaţă de 50 mp (3 m lăţime/16,66 m lungime); - pe terenul pârâţilor MM şi MV (moştenitori după MA), pe o suprafaţă de 215 mp (3 m lăţime/71,66 m lungime); - pe terenul pârâţilor PC, PG şi PL (moştenitori după PA), pe o suprafaţă de 538 mp (3 m lăţime/179,33 m lungime), înscrierea în CF, pe numele reclamanţilor, respectiv în sarcina pârâţilor, a dreptului de servitute, conform raportului de expertiză menţionat mai sus şi obligarea pârâtului MV la cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de teren identică cu parcelele nr. 1721,1722/2,1723/2,1724,1726 şi 1712/2, din CF320 M, precum şi asupra parcelei nr. 221, din CF262 M, conform Încheierii de carte funciară aflată la fila 8 din dosarul nr. 3309/206/2008.

Suprafaţa de teren menţionată mai sus a fost dobândită de către reclamanta BE prin  moştenire, de la BI. Acesta din urmă a dobândit terenul prin uzucapiune, împotriva proprietarilor tabulari FR, DK, ET, IT, GP, DI, TŞ, PMAB, aspect reţinut de instanţă din analiza sentinţei civile nr. 1325/20 septembrie 2001, pronunţată în dosarul nr. 1244/2001, ataşat la prezenta cauză.

Terenul proprietate a reclamanţilor se învecinează cu terenul deţinut în fapt de către pârâţii MA şi PA.

Coroborând susţinerile reclamanţilor cu raportul de expertiză întocmit în cauză în primul ciclu procesual, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit de instanţă cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului şi cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă că imobilul proprietate a reclamanţilor reprezintă loc înfundat, iar pentru a ajunge la imobilele proprietatea lor, reclamanţii au două variante de acces.

Prima cale de acces, identificată în raportul de expertiză întocmit de ing TP (filele 62-72, dosar 3309) este reprezentată în planul de situaţie Anexa 2 şi trece peste terenul pârâţilor SP, pe o distanţă de 16,66 ml, peste terenul pârâţilor MM şi MV, introduşi în cauză în calitate de moştenitori după MA, pe o distanţă de 71,66 ml, peste terenul pârâţilor PC, PL şi PR, introduşi în cauză  în calitate de moştenitori după PA, pe o distanţă de 179,33 ml. 

Cea de-a doua cale de acces, identificată în acelaşi raport de expertiză, la solicitarea pârâţilor, este cea reprezentată în planul de situaţie Anexa 3 şi trece peste terenul stăpânit în fapt de către numitul IL, pe o lungime de 194,33 ml, respectiv peste terenul stăpânit în fapt de către DN, pe o distanţă de 149,66 ml. Aceştia din urmă nu au fost chemaţi în judecată, reclamanţii susţinând că singura cale de acces este cea care traversează terenurile pârâţilor.

Aşa cum s-a menţionat în procesul verbal de cercetare la faţa locului, traseele parcurse de completul de judecată, indicate de părţi ca fiind cel descrise în raportul de expertiză, nu sunt drumuri sau  poteci veritabile, fiind acoperite cu iarbă. Doar traseul identificat în Anexa 3 a raportului de expertiză are scurte porţiuni în care pare să fi existat o uliţă nepietruită, însă şi acestea sunt acoperite cu iarbă. 

Conform menţiunilor din raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual, coroborate cu menţiunile din suplimentul de expertiză întocmit în rejudecare (filele112-118), terenul stăpânit în fapt de către numiţii IL şi DN sunt înscrise în CF266, respectiv CF1186, a com. cad M, pentru P a ŞM şi pentru IK.

Potrivit depoziţiei martorei PE, audiată la solicitarea reclamanţilor, terenul stăpânit în fapt de către numitul DN a fost stăpânit anterior de către reclamanta BE, care l-a dat cu titlu de zestre fiicei sale, DA, soţia lui DN.

Cu privire la terenul stăpânit în fapt de către IL, aceeaşi martoră a menţionat că acesta nu a fost stăpânit niciodată de reclamantă sau de către autorul acesteia, BI, context în care instanţa reţine că nu i se poate imputa reclamantei BE faptul de a fi adus terenurile în situaţia de loc înfundat.

Deosebit de cele mai sus menţionate, martora a arătat că a fost vecină timp de 18 ani, începând din anul 1947, cu BI (defunctul soţ al reclamantei E) iar din 1968 şi până în 1995 a folosit terenul aflat în vecinătatea pârâţilor şi că, dintotdeauna, pe drumul aflat în proprietatea pârâtului MA, a existat drum de trecere, îngrădit cu trei bârne pe fiecare parte, drum peste care s-a circulat cu atelaje trase de cai sau de boi.

Cu privire la calea de acces care duce spre drumul RT, menţionată în varianta a doua din raportul de expertiză, martora a menţionat că aceasta nu a fost folosită niciodată de către reclamanţi.

În contextul celor menţionate mai sus, susţinerea făcută de pârâţi, în sensul că numitul  IL este nepotul reclamantei BE şi a dobândit terenul de la aceasta, nu a fost dovedită în cauză, rămânând la stadiul de simplă afirmaţie.

Art. 616 Cod civil reglementează dreptul proprietarului care nu are nici o ieşire la calea publică, de a reclama o trecere peste terenul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagube ce s-ar ocaziona.

În conformitate cu art.617 şi art.618  Cod civil, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar  scurta paguba proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, însă trebuie ales locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit.

Din economia reglementărilor cuprinse în art.616 şi următoarele Cod civil rezultă că, acţiunea confesorie de  servitute de trecere are în vedere imposibilitatea absolută de a ieşi la calea publică, precum şi cazurile în care ieşirea ar avea inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

În speţa de faţă, reclamanţii nu au ieşire la calea publică, situaţie ce rezultă din probatoriul menţionat mai sus

Nu trebuie ignorate nici disp.art.618 şi art.634 cod civil potrivit cărora, la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei şi nu să se ia in considerare, în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul ce urmează să beneficieze de dreptul de servitute. În speţă, pârâtul MV, prin adeverinţa aflată la fila 32, dosar recurs, a făcut dovada faptului că a depus o cerere la Primăria M, pentru aprobarea construirii unei locuinţe, însă, după cum rezultă din  planul de amplasament aflat la fila 29 dosar recurs, lăţimea terenului proprietate a acestuia este suficient de mare încât să permită amplasarea unei case.

Instanţa apreciază că drumul de trecere descris în varianta I a raportului de expertiză  nu este prea  împovărător pentru pârâtul MV, iar ingerinţa în dreptul de proprietate al acestuia este proporţională cu interesul reclamanţilor de a ajunge la proprietatea lor şi prin prisma faptului că însuşi pârâtul foloseşte această cale de acces, pentru a ajunge la garajul său, menţionat în procesul verbal de cercetare la faţa locului.

Faptul că pârâtul are utilaje parcate pe acest drum de trecere nu poate să conducă la respingerea acţiunii, acesta având posibilitatea de a parca utilajele lângă drum.

Nici faptul că acesta a arat o porţiune din terenul aflat în dreapta drumului de trecere (privit dinspre stradă) nu este de natură să conducă la respingerea acţiunii întrucât, la momentul efectuării cercetării la faţa locului, suprafaţa arată nu părea a fi  cultivată, aspect ce denotă faptul că acest lucru s-a petrecut cu puţin timp înainte, pro causa.

Faţă de cele mai sus menţionate, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, şi a instituit, în favoarea reclamanţilor un drept de servitute de trecere prin proprietatea pârâţilor, şi a obligat pârâţii să respecte această servitute. De asemenea, a dispus înscrierea în CF, pe numele reclamanţilor, respectiv în sarcina pârâţilor, a dreptului de servitute şi a obligat pârâtul MV la cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare