Daune, obligarea la desfiinţarea servituţii de vedere creată contrar legii.

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 15.02.2016 sub nr. /866/2016, reclamanţii O.I. si O.V.au chemat în judecată pe pârâţii B.D. si B.L., pentru ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 22900 lei cu titlu de daune, precum şi obligarea pârâţilor la desfiinţarea servituţii de vedere creată contrar legii.

În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, reclamanţii locuiesc în municipiul Paşcani, str. Cosminului, nr. 36, unde deţin o  casa de locuit, o anexă gopodărească precum şi suprafaţa de 1590 m.p. teren pe care l-au dobândit-o prin contract autentic de vânzare cumpărare (1200 m.p. ), precum şi prin concesionare (300 m.p. ).

Se arată că suprafaţa de teren dobândită prin contract de vânzare cumpărare se învecinează pe o latură cu terenul pe care pârâţii B.D. si B.L. l-au concesionat în anul 1993. La rândul lor pârâţii au locuinţa pe acel teren, imobil edificat În anul 1994.

Se arată că, întrucât locuinţa pârâţilor are unul dintre pereţi edificat parţial pe terenul proprietatea reclamanţilor şi de asemenea, streaşina casei acestora a fost construită defectuos, acest fapt le-a produs de-a lungul timpului numeroase neajunsuri. Din această cauză, încă din anul 2002  reclamanţii s-au  adresat justiţiei pentru ca pârâţii să fie obligaţi la repararea şi la reamenajarea streşinii. Hotărârea judecătorească pronunţată în anul 2003 nu a fost resepctată de către pârâţi.

Se mai arată că sentinţa civilă prin care s-a stabilit limita de hotar a fost executată silit în anul 2008, însă reclamanţii nu au reusşit să intre în posesia terenului întrucât pârâţii nu sunt de acord să demoleze peretele. Astfel, hotărârea de revendicare nu a avut eficienţa judirică scontată.

Datorită acestei stări de fapt, reclamanţii arată că sunt prejudiciaţi şi solicită periodic daune constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului de sub peretele casei pârâţilo,  dar şi pentru o suprafaţă de circa 1 metru lăţim pe toată lungimea peretelui casei (aprox. 11 - 12 m.p.) ce nu poate fi folosită întrucât pârâţii nu au efectuat niciodată reparaţii ale streaşina casei iar apa din precipitaţii se scurge pe proprietatea reclamanţilor.

Se mai arată că, pupă ce reclamanţii au demarat procedura de executare silită a daunelor, pârâţii au solicitat la rândul lor să li se pună la dispoziţie terenul reclamanţilor pentru a realiza reparaţii la casă, astfel că abia în vara anului 2015, luna augus,  pârâţii au efectuat o serie de reparaţii sumare, insuficiente.

Precizează  reclamanţii  că acordarea de daune pe perioada de până la 4 sept. 2014 formează obiect al unui alt dosar al Judecătoriei Pascani.

În ceea ce priveşte perioada în care reclamanţii au pus la dispoziţia pârâţilor suprafaţa de 12,14 m.p. teren pentru a efectua lucrări, aceasta este cuprinsă între 20 iulie 2015 - 17 august 2015.  Arată reclamanţii că în vederea eliberării terenului pe perioda solicitată de către pârâţi au fost nevoiţi să disloce plăcile de gard, de lângă peretele casei pârâţilor şi de asemenea, să realizeze o împrejmuire a terenului astfel încât să le fie protejat restul proprietăţii, angajând  o persoană care să asigure permanent şi paza proprietăţii din ilcea zonă, serviciul fiindu-i plătit cu  suma de 3000 lei.

Pentru perioada cât au fost efectuate lucrările de reparaţii ale peretelui consideră reclamanţii că li se cuvin despăgubiri în sumă de 2900 lei (câte 100 lei /zi). În timpul executării lucrărilor, muncitorii au lucrat de dimineaţa şi până seara târziu., fiind tulburată liniştea reclamanţilor, iar după terminarea  lucrărilor pârâţii, în mod intenţionat, au lăsat dezordine pe teren, abandonând resturi de pietre, pietriş, nisip.

Mai arată reclamanţii că estimează valoarea daunelor ce le-au fost produse prin lipsa de folosinţă a suprafeţei de 2,86 m.p.( teren afectat de peretele casei pârâţilor), începând din luna septembrie 2014 şi până în prezent, la suma de 5000 lei, iar contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei de 11 m.p. teren situat lângă perete, în aceiaşi perioadă, la suma de 12000 lei.

Mai arată reclamanţii că pârâţii au executat de câţiva ani o extindere la casa e locuit fără autorizatie. Cu această ocazie au construit un balcon către strada Luceafărului, care la etaj nu este înschis. Acesta este situat până la linia de hotar între proprietăţi, iar, ca şi peretele casei, depăşeşte limita hotarului.

Profitând de faptul că balconul este deschis şi că au permanent vedere spre proprietatea reclamanţilor, de nenumărate ori pârâţii i-au fotografiat în diferite ipostaze, î-au filmat sau au realizat înregistrări audio. Unele dintre înregistrări sau planşe fato le-au depus trunchiat În litigiile ce au existat între părţi. De asemenea, şi ceilalţi membri ai familiei pârâţilor, chiar şi prieteni de familie ce-i vizitează obişnuiesc să urce în balcon şi să privească în curtea reclamanţilor.

În drept, se invocă prevederile art. 611 şi urm. Cod civil vechi; art. 1349 raportat la art. 1381, art. 1385 Cod civil nou; art. 453 Cd. pr. civ.

În dovedire, se solicită probele cu înscrisuri, interogatorii; expertiză tehnică judiciară,  cercetare la faţa locului şi testimonială.

Cererea a fost taxată corespunzător, cu suma de 1270 lei.

Pârâţii B.D. si B.L. au formulat îmtâmpinare, solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.

Susţin pârâţii că acţiunea de faţă este una aberantă, şicanatorie, raportat la motivele invocate de aceştia cât şi la situaţia faptică reală.

Pârâţii arată că pe suprafaţa  pe care o au în proprietate, în anul 1993, au edificat un imobil, casă de locuit, în baza unei autorizaţii de construcţii, emisă de Primăria, municipiului Paşcani. La acea vreme, singura condiţie pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie era ca imobilul proprietatea pârâţilor să fie în sistem duplex cu imobilul de pe terenul învecinat. În această situaţie, obligatoriu trebuiau ca imobilele să fie alipite, ceea ce înseamnă că trebuţa să aibă un perete comun.

Imobilul proprietatea pârâţilor are peretele edificat pe limita de hotar, conform autorizatiei de construcţie emisă.  Această autorizatie de constructie a încercat să fie anulată de către reclamanţi în anii trecuţi, însă conform hotărârilor judecătoreşti emise de curtea de Apel Iaşi, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă.

Recunosc pârâţii că starea litigioasă durează de foarte mulţi ani şi că au existat mai multe acţiuni în revendicare şi stabilirea liniei de hotar, care au atestat faptul că situaţia de fapt este una confuză .

Mai arată pârâţii că pe terenul lor,  reclamanţii şi-au edificat iniţial" un gărăjel", în baza unei autorizaţii de construcţie emisă de Primăria municipiului Paşcani şi care obligau reclamanţii să execute lucrările în anumite condiţii. Aceste condiţii nu au fost respectate întrucât în autorizaţia de construcţie emisă pe numele lor imobilul construit trebuia să se situeze la o distanţă minimă de 2 m faţă de proprietatea pârâţilor, lucru care nu a fost respectat de către aceştia, întrucât distanţa dintre construcţii este mai mică.

Învederează pârâţii că prin sentinţa civilă nr. 3011 pronunţată de Judecătoria Paşcani, care este definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că pârâţii nu deţin nicio suprafaţă de teren din proprietatea reclamanţilor. În această cauză a fost efectuată o expertiză topocadastrală, care a atestat acest lucru. Mai mult decât atât, cu privire la întinderea dreptului de proprietate au fost efectuate mai multe expertize extrajudiciare.

Susţin pârâţii ca fiind adevărat că au fost solicitate periodic mai multe daune, însă consideră că situaţia faptică invocată şi reţinută a fost eronată.  Peretele de la imobilul proprietatea pârâţilor a fost deteriorat de către reclamanţi în mod voit şi repetat în decursul timpului.

În ceea ce priveşte servitutea de vedere consideră pârâţii că această solicitare este aberantă. Reclamanţii au edificat imobilul în anul 1993, iar reclamanţii în anul 2008, cu mult după pârâţi.

În drept, se invocă disp. art. 205 CPC.

În dovedire, se solicită administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză şi testimonială.

În cauză s-a procedat la administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriile părţilor, precum şi proba cu martori(doar pentru capătul de cerere vizând desfiinţarea servituţii de vedere), fiind audiat martorul Bacalu Vasile, propus de reclamanţi.

Analizâd materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1530 din 26.03.1996 reclamanţii O.I. si O.V.  cumpără de la M.M. suprafaţa de 1200 mp teren în intravilanul mun.Paşcani, teren ce se învecinează cu teren proprietatea pârâţilor B.D. si B.L.  Terenul a fost reconstituit vânzătorilor în baza Legii fondului funciar, iar reclamanţii au intrat în posesie încă din anul 1991, când s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare cu M.M., acesta fiind autentificat ulterior de notar.

Pârâţii, la rândul lor, au intrat în posesia terenului vecin cu cel al reclamanţilor, în baza contractului de concesiune încheiat cu Primăria municipiului Paşcani. Aceştia  au concesionat 300 mp în anul 1992 în urma licitaţiei nr.6688/92 şi a contractului de concesiune încheiat la 05.11.1992. Ulterior, pârâta B.L. a concesionat încă 300 mp cu contractul de concesiune nr.11/01.09.1997.

Reţine instanţa că cele două proprietăţi se învecinează şi au ambele ieşire la strada Luceafărul din mun. Paşcani, în plus, terenul aparţinând reclamanţilor, fiind mai întins, are ieşire şi la strada Cosminului, paralelă cu strada Luceafărul.

Ulterior încheierii concesiunilor, pe terenul ce se învecinează cu proprietatea reclamanţilor, pârâţii au edificat un imobil casă de locuit. Edificarea locuinţei s-a făcut în baza autorizaţiei de construire nr.225 din 27.08.1993 eliberată de Primăria municipiului Paşcani.

Potrivit acestei autorizaţii, construcţia urma să fie în regim P + 1 E cuplată cu locuinţa din parcela 123, cu care urma să facă corp comun.

Reţine instanţa că la data la care pârâţii au început edificarea construcţiei posesorul parcelei învecinate, ce devine proprietate a reclamanţilor, nu a început şi el construcţia, astfel că ridicarea construcţiei a fost făcută numai de pârâţi.

Imobilul casă de locuit ridicat de către pârâţi are una dintre laturi pe linia de hotar ce delimitează proprietăţile părţilor, cu faţa înspre strada Luceafărului.

Reclamanţii nu au construit, la rândul lor, casa de locuit în sistem duplex, respectiv alipită de cea a pârâţilor, preferând să o ridice mai la nord, spre limita de proprietate ce avea ieşirea spre strada Cosminului. În schimb, reclamanţii au construit în anul 2006 (conform autorizaţiei de construire nr. 55 din 07.09.2006 emisă de Primăria Paşcani), în imediata vecinătate a imobilului casă de locuit ridicată de pârâţi, o anexă cu destinaţie iniţială de garaj, extinsă ulterior ca locuinţă.

Cu privire la situaţia faptică rezultată din locul unde se afla construită casa de locuit de către pârâţi şi imobilul ridicat de către reclamanţi (cu destinaţia iniţială de garaj) în imediata vecinătate a construcţiei pârâţilor, instanţa constată că a fost şi este motivul mai multor litigii ce s-au derulat şi derulează între părţi.

Astfel, reţine instanţa că s-au pronunţat de către instanţele judecătoreşti sentinţele civile  nr. 5366/2002,  nr. 1731/2006, nr. 2058/2012, nr. 2058/2012, nr. 432/2016 ale Judecătoriei Paşcani, precum şi decizia civilă nr. 706/2011 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a stabilit linia de hotar între proprietăţi şi s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanţilor  asupra suprafeţei de 2,861 mp teren ocupat de zidul casei pârâţilor (sentinţa civilă nr. 1731/2006), fiind obligaţi pârâţii  la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă pentru perioada 2005 -2014( decizia nr. 706/2011  a Tribunalului Iaşi şi sentinţele civile nr. 2058/2012, nr. 432/2016 ale Judecătoriei Paşcani).

Mai reţine instanţa că reclamanţii  au formulat cerere privind anularea autorizaţiei de construire a pârâţilor, ce a făcut obiectul dosarului nr.10635/2002 la Tribunalul Iaşi, cerere respinsă prin sentinţa civilă nr.1241E/2003.

Ca norme de drept civil aplicabile, instanţa reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile noului Cod Civil, în vigoare de la 1 oct. 2011, având în vedere disp. art. 6 alin.6 Cciv actual, potrivit cărora dispoziţiile acestui cod se aplică efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior datei de 1 oct.2011, dacă aceste situaţii juridice subzistă după această dată.

Or, aşa cum s-a arătat, situaţia juridică ce face obiectul prezentului litigiu (ocuparea terenului reclamanţilor şi efectele acestei ocupări) datează înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil, situaţie care a continuat să existe până în prezent.

I. Astfel, având în vedere că reclamanţii invoca, privitor la primul capăt de cerere, răspunderea civilă delictuală, instanţa are în vedere că potrivit disp. art. 1357 Cciv actual, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o  faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Potrivit art. 1358 Cciv., pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie trebuie îndeplinite conditiile cumulativ prevazute de lege pentru ca raspunderea să poată fi angajata: existenţa unei fapte ilicite care sa fie imputabilă pârâţilor, existenţa unui prejudiciu cert şi a legăturii de cauzalitate dintre acestea.

A. Apreciază instanţa că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind întrunită condiţia unei fapte ilicite, care să fie imputabilă pârâţilor.

Din întreaga desfăşurare a lucrurilor, instanţa concluzionează ca fiind motiv al neînţelegterilor dintre părţi ridicarea de către pârâţi a casei lor de locuit pe chiar limita de hotar dintre proprietăţi.

Pârâţii au edificat construcţia casă de locuit în baza Autorizaţiei de construire nr. 225/27.08.1993(fila 56 vol II dosar), ce prevedea dreptul de ridicare a unei construcţii  cu parter şi etaj, cuplată cu locuinţa ce ar fi urmat să se ridice pe parcela vecină, cu care va face corp comun(aspect menţionat şi în Certificatul de urbanism 430 din 24 august 1993 – fila 55 vol II).

Prin urmare, pârâţii  au ridicat casa de locuit pe terenul concesionat de la stat, cu unul dintre pereţii exteriori pe limita de hotar cu cealaltă parcelă, pe care - aşa cum rezulta din autorizaţia şi certificatul de urbanism arătat-, vecinii urmau la rândul lor să ridice o locuinţă plecând de la peretele comun ce era ridicat deja de către pârâţi.

Însă, vecinii pârâţilor, reclamanţii , au ridicat imobilul casa de locuit nu în continuarea imobilului ridicat de pârâţi, cu care ar fi trebuit să facă corp comun, ci la o distanţă mult mai mare, cu iesirea la o altă stradă(strada Cosminului), paralelă cu cea care deservea imobilul pârâţilor(strada Luceafărului).

Mai mult, reclamanţii ridică, în anul 2006, în totală cunoştinţă de cauză, o anexă- garaj, în imediata apropiere a locuinţei ridicată de pârâţi încă din anul 1993.

Dată fiind aceste constatări, apreciază instanţa că pârâţilor nu li se poate imputa situaţia de fapt creată, aceştia fiind obligaţi la respectarea autorizaţiei de construire, nefiind totodată răspunzători faţă de conduita reclamanţilor care, cel puţin în considerarea unor minime diligenţe specifice unui bonus pater familia, puteau în mod cert să aprecieze asupra consecinţelor nefaste ale ridicării unei construcţii în imediata vecinătate a unui alt imobil.

Reclamanta a declarat, răspunzând interogatoriului, că nu a cunoscut aspectul potrivit căruia pârâţii aveau eliberată autorizaţie pentru ridicarea unei case în sistem duplex, aspect care însă nu poate inculpa părăţii ca fiind de rea-credinţă când şi-au construit imobilul, neputându-se concluziona că aceştia ar fi săvârşit o faptă ilicită.

B. Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 1358 Cciv., pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

În baza acestor prevederi, instanţa poate stabili, apreciind asupra vinovăţiei pârâţilor, că aceştia acţionând în virtutea limitelor impuse de autorizaţia de construire ce li s-a eliberat, au fost nevoiţi să ridice imobilul cu unul dintre pereţi pe limita de hotar.

Obligaţia pe care o aveau pârâţii de a construi imobilul în sistem duplex poate explica inclusiv ocuparea de către peretele casei pârâţilor a unei suprafeţe de 2,861 mp din terenul reclamanţilor, fiind cunoscut că respectivul perete, ridicat chiar pe linia de hotar, trebuia să ocupe, ievitabil, şi pe teren din proprietatea vecină.

Prin urmare, refuzul reclamanţilor de a ridica la rândul lor imobilul alipit de cel al pârâţilor nu poate constitui ca element de conturare a vinovăţiei pârâţilor.

Nu se poate reţine astfel că pârâţii au edificat în mod intenţionat  peretele casei lor pe proprietatea reclamanţilor.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa va respinge capătul de cerere având ca obiect pretenţii.

II. Privitor la capătul de cerere având ca obiect desfiinţarea servituţii de vedere, din probatoriul administrat instanţa constată că situaţia de fapt arătată de reclamanţi este reală.

Pârâţii au ridicat imobilul casă de locuit pe două nivele (parter şi mansardă), iar la nivelul superior au prevăzut un balcon pe întreaga lungime a faţadei casei(perpendiculară pe linia de hotar dintre cele două proprietăţi), iar una dintre marginile exterioare ale balconului, dinspre proprietatea reclamanţilor, permite vederea spre şi în curtea reclamanţilor, atât spre casa acestora cât şi spre construcţia anexă, situată în apropierea casei pârâţilor.

Din relatările martorului B.V. , propus de reclamanţi, instanţa constată că pârâţii folosesc efectiv acest balcon spre a vizualiza aspecte din viaţa de zi cu zi ale reclamanţilor, împrejurare care, o dată în plus, constituie motiv de ceartă între părţi.

Apreciază instanţa că împrejurarea posibilităţii pârâţilor de a avea acces şi observa aspecte din viaţa cotidiană a reclamanţilor este cu atât mai stânjenitoare pentru reclamanţi cu cât deschiderea vederii pârâţilor este una destul de amplă, dată fiind înalţimea la care se află balconul cât şi faptul că partea respectivă de balcon se află chiar pe linia de hotar, vederea nefiind în nici un fel împiedicată de existenţa vreunui un gard.

Raportat la această situaţie de fapt reţinută, instanţa constată incidente disp. art. 615 Cciv actual, care arată că este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul aparţinând vecinului şi fereastra sau balconul orientate către acest fond.

În cauza de faţă, balconul pârâţilor are deschidere şi vedere inclusiv spre fondul vecin, al reclamanţilor, deschidere situată  chiar pe linia de hotar dintre cele două proprietăţi.

Prin urmare, apare ca întemeiată solicitarea reclamanţilor de desfiinţare a vederii spre proprietatea lor, urmând a obliga pârâţii să-şi închidă balconul pe latura învecinată proprietăţii reclamanţilor, în scopul obstrucţionării vederii spre proprietatea reclamanţilor.

Este necesar a se avea în vedere că potrivit disp. art. 615 alin.2 Cciv., balconul, care, aşa cum s-a arătat este perpendicular pe linia de hotar (exceptând latura dinspre proprietatea reclamanţilor, care, în baza prezentei, urmează a fi închisă), va trebui închis înspre proprietate reclamanţilor astfel încât să respecte limita minimă de 1 metru faţă de limita de hotar.

Prin urmare, constatând întemeiată doar în parte acţiunea reclamanţilor, aceştia căzând parţial în pretenţiile lor, întrucât ambele părţi au înaintat cheltuieli de judecată, instanţa va proceda la compensarea acestora, niciuna dintre părţi nedatorând celeilalte astfel de cheltuieli.

Faţă de cele arătate

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii O.I. si O.V., în contradictoriu cu pârâţii B.D. si B.L.

Obligă pârâţii să-şi închidă balconul pe latura învecinată proprietăţii reclamanţilor, în scopul obstrucţionării vederii spre proprietatea reclamanţilor.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect plata daunelor pentru lipsa folosinţei.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate în cauză de ambele părţi.

Cu drept de apel, depus la Judecătoria Paşcani, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.12.2016.

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare