Acordul notarial al vecinilor pentru eliberarea autorizației de construire

Se examinează acţiunea civilă formulată de reclamanţii XX CNP XX, XX CNP XX şi XX CNP XX toţi cu domiciliul în sat XX, în contradictoriu cu pârâtele XX - prin PRIMAR, cu sediul în XX, judeţul XX şi XXcu sediul în XX, str. XX, judeţul XX, XX, pentru anulare act, despăgubiri.

Dezbaterile cu privire la fondul acţiunii au avut loc în şedinţa publică din data de 9.05.2017 când s-a amânat pronunţarea cauzei pentru data de astăzi şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 9.05.2017, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul XX, reclamanţii XX, XX şi XX au chemat în judecată pârâtele XX şi XXpentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună anularea autorizaţiei de construire nr. XX eliberată de către Primăria comunei XX pentru construirea unor silozuri depozitare şi uscare cereale - beneficiar XX XX, anularea autorizaţiei de construire nr. XX eliberată de către Primăria comunei XX pentru construirea unor mori industriale beneficiar XX. XX, anularea autorizaţiei de funcţionare a XX XX, suspendarea autorizaţiei de funcţionare (suspendarea activităţii) XX. XX până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a capetelor anterioare de cerere, obligarea paratelor la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 lei reprezentând daune morale pentru disconfortul psihic şi moral suferit şi pentru atingerile aduse stării de sănătate, obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat următoarele:

Locuiesc în XX, pe strada XX, jud. XX, locuinţa fiind vecină cu silozurile de depozitare şi uscare a cerealelor şi cu morile industriale ce aparţin XX. XX.

Această societate a început să edifice în anul 2014 câteva construcţii (silozuri de depozitare şi uscare cereale precum şi mori industriale) în imediata apropiere a locuinţei lor. De atunci, au făcut numeroase demersuri şi sesizări pentru a opri construirea, având în vedere că, deşi nu li se putea emite autorizaţie de construire fără acordul vecinilor, parata le a eliberat două autorizaţii de construire.

Abia în anul 2015 Inspectoratul de Stat în Construcţii XX a făcut verificări şi a întocmit un proces verbal de control (20.04.2015) prin care a constatat următoarele aspecte:

- În planul Urbanistic General (PUG), valabil la acel moment, planşa aferentă UTR1 (Unitatea Teritorială) se permitea doar realizarea de construcţii cu funcţiunea de „unităţi comerciale de uz cotidian” -silozurile parate XX. fiind aferente unor activităţi de producţie (pentru unitatea de brutărie - patiserie)

- Primăria XX a eliberat două certificate de urbanism (motivate de faptul că proprietarul a împărţit terenul prin acte de superficie pe diverse societăţi la care este acţionar unic): nr. XXşi nr. XX - ultimul solicitat de către Direcţia de urbanism din cadrul Consiliului Judeţean XX prin adresa nr. XX din 27.08.2014 datorită depistării unor neconcordanţe la regimul juridic al suprafeţelor de teren. Acordurile necesare pentru eliberarea autorizaţiei de construire (emisă de Primăria comunei XX cu nr. XX) au fost obţinute de beneficiar doar pentru primul certificat de urbanism

- Planul Urbanistic Zonal (PUZ) nu era eliberat pentru investiţia propusă, care are altă activitate decât cea reglementată prin PUG.

- Nu sunt obţinute acordurile de vecinătate cu Liceul XX şi XX în concluzie, Inspectoratul Regional în Construcţii Nord - Est şi Inspectoratul Judeţean în Construcţii XX au constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a niciuneia din cele două autorizaţii de construire, solicitând Instituţiei Prefectului judeţului XX anularea acestora în instanţa de contencios administrative şi aplicând o amendă contravenţională d nei Primar a Comunei XX.

Nu cunosc cu exactitate ce autorizaţii de funcţionare are această societate şi în ce condiţii au fost obţinute dar, datorită amplasării lângă locuinţa lor a unor silozuri de depozitare şi uscare cereale precum şi a unei mori industriale, sunt nevoiţi de aproximativ de doi ani de zile să suporte un zgomot infernal de dimineaţa până seara şi nu numai, nereuşind să se odihnească din cauza intensităţii zgomotului ce provine din aceste activităţi (un huruit continuu, maşini de tonaj mare etc.).

Mai mult, datorită lucrărilor efectuate, imobilele aflate în imediata vecinătate au suferit numeroase avarii (crăpaturi, fisuri ale pereţilor şi inclusiv ale temeliei etc), existând posibilitatea unor deteriorări mult mai grave. Motivat de aceste aspecte, este îndreptăţită solicitarea de a fi suspendată activitatea acestei societăţi până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii 554/2004.

Având în vedere că prejudiciile cauzate, constând în suferinţe de ordin psihic, moral, fiindu le puternic afectată viaţa familială, socială, sănătatea, au solicitat şi obligarea paratelor la plata de despăgubiri în cuantum de 10000 lei Conform art. 7 din legea 554/2004, prin adresa nr. înregistrată sub nr. 28.01.2016, au solicitat Comunei XX anularea celor două autorizaţii de construire şi a celei de funcţionare precum şi suspendarea activităţii XX., dar, evident, aceasta nu a luat nici o măsură în acest sens.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, Ordinului Ministerului Sănătăţii 119/2014, art. 1381 şi urm. N.C.C., art. 453 N.C.C.

În dovedire reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

XX a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii. Pe cale de excepţie, a invocat lipsa interesului în promovarea unei astfel de acţiuni.

La emiterea Autorizaţiei nr. XX - construire silozuri, în procesul verbal de control nr. XX/22.04.2015 al ISC XX, se reţine lipsa acordului de vecinătate a numitei XX, nu şi a celorlalţi reclamanţi XX şi XX.

Iniţial Arhitectul Şef al Judeţului emite avizul pentru certificatul de urbanism necondiţionat de acest acord al vecinilor.

Ulterior se revine şi se impune acordul de vecinătate, acord exprimat notarial de vecinului considerat adiacent, respectiv numitul XX, iar administratorul societăţii, prin declarţie notarială îşi asumă responsabilitatea pentru orice altă necesitate.

În mod eronat organul de control consideră că lipseşte acordul de vecinătate pentru XX şi LICEUL XX.

Beneficiarul investiţiei a realizat un „STUDIU DE IMPACT” cu privire la evaluarea impactului activităţilor asupra confortului şi sănătăţii populaţiei din zonă, studiu înregistrat la MINISTERUL SĂNĂTĂŢII - INSP XX sub nr. XX din 24.03.2015.

Aşa cum rezultă din acest studiu, la pag. 4 singurul vecin care poate fi considerat adiacent este XX, care are edificată o locuinţă în punctul N-V la 2,94 m faţă de siloz, în timp ce Liceul Teoretic se află cu limită de amplasament la 10, XX m, şi cu un corp de clădire dezafectat la 18,9 m faţă de siloz, iar XX se află la 18,6 m faţă de limita amplasamentului şi cu o construcţie locuinţă la 23 m faţă de siloz, situaţii care excede noţiunii de „adiacent” şi care ar impune un acord de vecinătate.

Referitor la Autorizaţia XX din 28.11.2014 - construire moară, în acelaşi Procesul verbal de control al ISC XX, nu s a reţinut ca neregulă lipsa acordului de vecinătate, astfel încât reclamanţii nu pot justifica un interes direct şi personal atâta timp cât nu sunt consideraţi vecini adiacenţi direct afectaţi potrivit dispoziţiilor art. 27 din Ordinul 839/2009, privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii 50/1991.

În raport de aceste, reclamanţii nu justifică un drept sau interes legitim vătămat.

În ceea ce priveşte fondul acţiunii:

Referitor la autorizaţia XX din 24.09.2014 - construire silozuri-Primăria Comunei XX a emis o Autorizaţie de Construire sub nr. XX din 24.09.2014, cu beneficiar XXXX, pentru obiectivul „Amplasare silozuri de depozitare şi uscare cereale”.

În data de 16.03.2015, numitul XX, consilier local al Comunei XX, aflat în permanent conflict cu Primarul Comunei, formulează o reclamaţie către I.J.C. XX, prin care arată că autorizarea s a făcut fără respectare condiţiilor legale.

Prin adresa nr. XX din 18.03.2015, I.J.C. XX solicită relaţii şi documente referitoare la autorizare.

În data de 20.04. 2015, urmare unui control efectuat de inspectorii I.J.C. XX, se constată faptul că lipsesc acordurile de vecinătate, că autorizaţia de construire a fost emisă la Certificatul de urbanism XX, la care existau neconcordanţe privind regimul juridic al suprafeţelor de teren, şi că nu s a elaborat un PUZ. În acest context s a dispus măsura solicitării instituţiei Prefectului judeţului XX, să iniţieze acţiune de anulare a autorizaţiei de construire în instanţa de contencios, însă ulterior Prefectul şi a retras acţiunea (dosar XX).

În data de 24.04.2014, se solicită Consiliului Judeţean XX, emiterea avizului structurii de specialitate pentru amplasarea silozuri depozitare şi uscare cereale, aviz emis sub nr. XX, în baza Legii 50/1991 şi a Ordinului 839/2009 (art. 38 alin. 3).

În baza acestui aviz (se emite Certificatul de urbanism nr. XX din 30.04.2014, pentru amplasare de silozuri depozitare şi uscare cereale.

La solicitarea celui de al doilea aviz cu privire la autorizaţia de construire, Consiliul Judeţean, sesizează neconcordanţe la regimul juridic al terenului şi necesitatea acordului vecinilor, comunicându se cerinţa unui nou certificat de urbanism.

Pe baza declaraţiei notariale a vecinului XX din 22.08.2014, a declaraţiei notariale a beneficiarului şi a clarificării situaţiei juridice a terenului se solicită un nou certificate de urbanism.

La 27.08.2014 se emite un nou aviz nr. XX, pentru un nou certificat de urbanism, fiind clarificat regimul juridic al terenului, după care se emite certificatul de urbanism nr. XX din 09.09.2014.

La 23.09.2014, se emite de Arhitectul Şef al Consiliului Judeţean XX avizul final pentru emiterea autorizaţiei de construire, sub nr. XX din 23.09.2014, aviz emis fără nici o condiţionare sau interdicţie.

În final Autorizaţia de construire se emite la data de 24.09.2014, la Certificatul de urbanism nr. XX şi nu la nr. XX, cum eronat susţin inspectorii I.J.C. XX în procesul verbal de control XX din 20.04.2014.

Trebuie remarcat aspectul că organul de control sesizează doar faptul că cel de al doilea certificat de urbanism are la bază avizele emise pentru primul, fără a reţine lipsa de valabilitate a acestora (care oricum nu puteau expira în cinci luni).

Din acest punct de vedere, atâta timp cât eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei a fost avizată favorabil de Arhitectul Şef al judeţului, nu poate fi reţinută vinovăţia UAT (prin reprezentanţii săi) pentru lipsa presupuselor acorduri, pentru lipsa unui PUZ sau neconcordanţa juridică a terenului.

Emitentul actului de autorizare a avut reprezentarea corectă a legalităţii acesteia tocmai prin lipsa obiecţiunilor structurii de specialitatea din cadrul Consiliului Judeţean XX şi prin emiterea avizului care atestă îndeplinirea tuturor condiţiilor legale de către Arhitectul Şef al judeţului. Referitor la lipsa acordului vecinilor.

După cum se poate observa, iniţial Arhitectul Şef al Judeţului emite avizul pentru certificatul de urbanism necondiţionat de acest acord al vecinilor.

Ulterior se revine şi se impune acordul de vecinătate, acord exprimat notarial de vecinului considerat adiacent, respectiv numitul XX iar administratorul societăţii, prin declarţie notarială îşi asumă responsabilitatea pentru orice altă necesitate.

În mod eronat organul de control consideră că lipseşte acordul de vecinătate pentru XX şi LICEUL XX.

Beneficiarul investiţiei a realizat un „STUDI DE IMPACT” cu privire la evaluarea impactului activităţilor asupra confortului şi sănătăţii populaţiei din zonă, studiu înregistrat la MINISTERUL SĂNĂTĂŢII - INSP XX sub nr. XX din 24.03.2015.

Aşa cum rezultă din acest studiu, la pag. 4, singurul vecin care poate fi considerat adiacent este XX, care are edificată o locuinţă în punctul N-V la 2,94 m faţă de siloz, în timp ce Liceul Teoretic se află cu limită de amplasament la 10, XX m, şi cu un corp de clădire dezafectat la 18,9 m faţă de siloz, iar XX se află la 18,6 m faţă de limita amplasamentului şi cu o construcţie locuinţă la 23 m faţă de siloz, situaţii care excede noţiunii de „adiacent” şi care ar impune un acord de vecinătate.

Dacă se observă dispoziţiile art. 27 din Ordinul 839/2009, privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii 50/1991, necesitatea acordului celorlalţi vecini este pusă serios sub semnul întrebării.

Singura persoană care poate fi afectat şi care deţine o construcţie aflată în imediata vecinătate adiacentă, care ar putea fi afectată prin cauzarea de prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igienă, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare este cea a lui XX. Potrivit legii „Cauzele acestor situaţii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundaţiei construcţiei existente, afectarea gradului de însorire.”, ceea ce nu este cazul în situaţia silozurilor autorizate.

Mai mult decât atât rezultatele acestui studiu arată faptul că această alternativă respectă istoricul zonei, este agreată de populaţie, iar factorii de disconfort sunt subiectivi şi nu va exista un impact semnificativ asupra sănătăţii populaţiei învecinate. (pag 13–14).

Iată că din acest punct de vedere, concluziile organelor de control sunt subiective, luate sub imperiul emoţiilor generate de comportamentul agresiv al petentului XX şi au fost preluate de instituţia Prefectului fără a se observa celelalte elemente de detaliu, care dovedesc legalitatea autorizării obiectivului.

Referitor la cerinţa elaborării unui PUZ.

Şi această constatare care motivează punctul de vedere al organului de control este la fel de eronată.

În primul rând trebuie observată confuzia inspectorilor IJC XX, care, în procesul verbal de control nr. XX/20.04.2014, nu fac distincţie între activitatea de depozitare şi cea ce producţie.

Aceste silozuri în mod evident sunt destinate depozitării de cereale şi nu producţiei, iar pe acelaşi amplasament funcţionează o brutărie, ce aparţine aceleXX societăţi.

În acelaşi proces verbal se reţine faptul că în PUG UTR 1 sunt permise construcţii cu funcţiunea … unităţi comerciale de uz cotidian, dar şi faptul că silozurile sunt unităţi aferente activităţii de producţie - pentru unitatea brutărie patiserie deja existentă şi autorizată, care aparţine tot beneficiarului autorizaţiei.

În acest context în care silozurile, potrivit celor reţinute de inspectorii ICJ, sunt construcţii aferente uneia deja existentă (brutăria), potrivit PUG-ului, ele pot fi realizate pe bază de autorizaţie până la elaborarea unui PUZ. De asemenea, până la elaborarea unui PUZ, PUG-ul permite realizare de extinderi pe propriile parcele.

Deşi construcţia a fost autorizată ca investiţie nouă, acesta nu necesită în mod obligatoriu un PUZ, trebuie şi poate fi privită ca una aferentă sau extinsă celei deja existentă.

Mai mult decât atât noul PUG aflat în faza de aprobare şi elaborat anterior emiterii autorizaţiei prevede divizarea UTR 1 în UTR 0 - zona centrală şi UTR1 unde se regăsesc construcţiile autorizate ca şi funcţionalităţi permise fără elaborare de PUZ, astfel încât în prezent lipsa unui PUZ nu reprezintă un element care să conducă la anularea autorizaţiei.

La emiterea avizului pentru certificatul de urbanism şi la emiterea celui pentru eliberarea autorizaţiei nu s a solicitat elaborarea unui PUZ pentru silozuri, astfel încât emitentul nu avea obligaţia să condiţioneze investiţia de existenţa acestuia.

Chiar instituţia din care face parte organul de control şi anume ICJ XX avizează la data de 03.10.2014, programul pentru controlul calităţii lucrărilor de construire pe faze, avizare care presupune în mod evident verificarea tuturor documentelor de autorizare a execuţiei de lucrări.

În concluzie pentru cele arătate solicităm respingerea acţiunii de anulare a Autorizaţiei XX ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la autorizaţia XX din 28.11.2014:

Primăria Comunei XX a emis o Autorizaţie de Construire sub nr. XX din 28.11.2014, cu beneficiar XX XX, pentru obiectivul „SECŢIE PROCESARE PRODUSE AGRICOLE”.

În data de 08.04.2015, numitul XX, consilier local al Comunei XX, (aflat în permanent conflict cu Primarul Comunei), formulează o reclamaţie către I.J.C. XX, prin care arată că autorizarea s a făcut fără respectare condiţiilor legale.

În data de 20.04. 2015 prin procesul verbal XX, urmare a unui control efectuat de inspectorii I.J.C. XX, se constată faptul că nu s a elaborat un PUZ.

În acest context s a dispus măsura solicitării instituţiei Prefectului judeţului XX, să iniţieze acţiune de anulare a autorizaţiei de construire în instanţa de contencios, după care acţiunea a fost retrasă (dosar XX)

Autorizaţia XX din 28.11.2014, a fost emisă pe baza avizului final necondiţionat, nr. XX din 28.11.2014 a Arhitectului judeţului XX, a Certificatului de urbanism nr. XX din 11.12.2013, a avizului nr. XX din 11.12.2013, emis de Arhitectul şef al CJ XX, a avizelor nr. XX/2013 - DSP XX, nr. XX/2013 - DSVSA XX, nr. XX/2014 - XX, nr. XX/2014 - XX, nr. XX/2014 - XX, nr. XX/2014-XX nr. XX2014 ISU XX şi a Studiului de poluare fonică.

În primul rând trebuie observată confuzia şi modalitatea deficitară în care inspectorii IJC XX, consemnează aspectele de fapt şi de drept referitoare la legalitatea Autorizaţiei XX din 28.11.2014.

Aceştia reţin existenţa a două reclamaţii una sub nr. XX din 16.03.2015 şi cealaltă sub nr. XX din 08.04.2015.

Primele constatări din actul de control vizează reclamaţia XX din 16.03 cu privire la autorizaţia XX, unde se detaliază explicit presupusele încălcări ale Legii 50/1991, iar în privinţa Autorizaţiei XX se reţine greşit numărul reclamaţiei, data emiterii autorizaţiei şi nu se detaliază necesitatea elaborării unui PUZ, singura menţiune fiind cea cu privire că investiţia propusă are avea o altă funcţionalitate decât cea reglementată prin PUG.

O altă eroare care confirmă atenţia deficitară a organului de control şi graba de a soluţiona petiţia la presiunea pusă de reclamantul XX este menţionarea eronată a obiectului autorizării de la punctul 3 din actul de control şi confuzia între activitatea de producţie, depozitare sau procesare.

Ceea ce uită să menţioneze inspectorii I.C.J. XX este faptul că pe aceeaşi parcelă ce aparţine beneficiarului autorizaţiei funcţionează o brutărie patiserie, autorizată din anul 1964, unitate care de asemenea este administrată tot de beneficiar şi care desfăşoară o activitate de producţie.

În acest context investiţia nouă are rolul de a procesa şi livra materia primă, către funcţiunea deja existentă, activitate care este distinctă de activitatea de producţie.

Mai mult decât atât această construcţie poate fi considerată aferente uneia deja existentă (brutăria), iar potrivit PUG-ului, ea poate fi realizată pe bază de autorizaţie până la elaborarea unui PUZ. De asemenea până la elaborarea unui PUZ, PUG-ul permite realizare de extinderi pe propriile parcele.

Deşi contracţia a fost autorizată ca investiţie nouă, acesta nu necesită în mod obligatoriu un PUZ, trebuie şi poate fi privită ca una aferentă sau extinsă celei deja existentă.

Mai mult decât atât noul PUG aflat în faza de aprobare şi elaborat anterior emiterii autorizaţiei, prevede divizarea UTR 1 în UTR 0 - zona centrală şi UTR1 unde se regăseşte construcţia autorizată ca şi funcţionalitate permisă, fără elaborare de PUZ, astfel încât în prezent lipsa unui PUZ nu reprezintă un element care să conducă la anularea autorizaţiei.

La emiterea avizului pentru certificatul de urbanism şi la emiterea celui pentru eliberarea autorizaţiei nu s a solicitat de Arhitectul şef al C.J. XX, elaborarea unui PUZ pentru secţia de procesare produse agricole, astfel încât emitentul nu avea obligaţia să condiţioneze autorizarea investiţiei de existenţa acestui PUZ.

Dispoziţiile legii 50/1991 privind autorizare executării construcţiilor nu sunt atât de rigide şi imperative pe cât lasă să se înţeleagă reclamanţii.

Se poate observa că şi în eventualitatea edificării unei construcţii fără autorizaţie se poate dispune intrarea în legalitate prin autorizarea ulterioară (art. 59 din Ordinul 839/2009), iar fapta este mult mai gravă decât lipsa unui document la emiterea autorizaţiei.

Consideră că trebuie observat faptul că pentru obiectivul realizat s au obţinut toate avizele solicitate respectiv Romtelecom, E-On, DSP/DSVSA XX, APM XX, ApaServ XX, ISU XX s au întocmit documentaţiile tehnice necesare - proiect, că nu era necesar un PUZ, că s a realizat un studiu de poluare fonică care arată faptul că zgomotele generate sunt în limite normale, că s a avizat investiţia de Arhitectul şef al judeţului, şi chiar dacă se constată lipsa vreunui document, există posibilitatea de intrare în legalitate.

În concluzie, solicită respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la solicitarea de daune morale, reclamanta XX este plecată din ţară de ani de zile şi nu poate invoca un prejudiciu moral rezultat din disconfortul psihic sau atingere adusă sănătăţii iar în privinţa celorlalţi reclamanţi, această solicitare este o îmbogăţire fără justă cauză şi nu o reparaţie adusă unui prejudiciu. Aceştia nu fac dovada calităţii de vecini direct afectaţi şi atingerii drepturilor invocate, nu dovedesc cu înscrisuri medicale eventuale probleme de sănătate generate de funcţionarea obiectivelor autorizate, iar din Studiul de impact asupra sănătăţii populaţie avizat de INSP Centru Regional XX nu rezultă efecte negative asupra sănătăţii populaţiei învecinate.

Pârâta XX a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii.

Pe excepţie, a invocat inadmisibilitatea acţiunii cu privire la capetele de cereri în anularea şi suspendarea autorizaţiilor de construire nr. XX şi XX din 2014 pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzuta de art. 7 din lege. Învocă şi excepţia de tardivitate a acţiunii, chiar şi în ipoteza în care reclamanţii ar fi urmat vreo procedură prealabilă cu siguranţă nu au respectat termenele de prescripţie prevăzute de art. 7 alin. 3 şi 7. Cât priveşte învestirea instanţei cu acţiunea, cu siguranţă termenul prevăzut de art. 8 din lege este cu mult depăşit, având în vedere că acţiunea s a înregistrat după aproape 20 de luni de la emitere.

Pe fond, arată că pe terenul proprietatea societăţii au edificat în 2014 o serie de instalaţii tehnologice, silozuri şi o moară industrială, în baza celor doua autorizaţii contestate, însă lucrările au fost finalizate de foarte mult timp, context în care evident, autorizaţiile de construire au rămas fără obiect. Acţiunea de faţă este rodul unei intenţii de răzbunare politică împotriva primarului, demers ce se înscrie în suita mai multor încercări de a ataca emiterea celor două autorizaţii, împreuna cu un consilier local, respectiv martorul indicat în acţiune, XX. În acest sens, pe rolul Tribunalului au existat dosarele XX şi XX, acţiuni în care Prefectul judeţului a atacat în contencios cele două autorizaţii, renunţând ulterior la judecată, în care reclamanţii şi martorul XX au încercat să devină intervenienţi, cereri respinse ca inadmisibile de către instanţă.

În cursul judecăţii, urmare precizării făcute de pârâta XX că nu a emius autorizaţie de funcţionare pentru pârâtă, reclamanţii au renunţat la cererea de anulare a autorizaţiei de funcţionare a XX XX şi de suspendare a autorizaţiei de funcţionare.

În cauză s au administrat probele cu înscrisuri, testimonială şi cu expertize tehnice.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin autorizaţia de construire nr. XX, emisă de XX în favoarea pârâtei XX XX, s a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru silozuri de depozitare şi uscare cereale.

Prin autorizaţia de construire nr. XX emisă în favoarea aceleXX pârâte, s a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru obiectivul „SECŢIE PROCESARE PRODUSE AGRICOLE”.

Aşa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară specialitatea construcţii, expertiză întocmită de expertul tehnic XX, obiectivele economice au fost executate de pârâtă la o distanţă de 27,5 ml şi, respectiv, de 22,23 ml de imobilul casă de locuit aflat în proprietatea reclamantei XX şi asupra cărora reclamanţii XX şi XX exercită dreptul de uzufruct viager.

Drepturile şi libertăţile fundamentale ce au ca titulari persoane fizice, privite individual sau ca diverse entităţi sociale, sunt apărate atât de legislaţia internă cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi protocoalele sale adiţionale. Astfel, prin Legea nr. 50/1991 s au statuat principiile şi regulile care guvernează executarea lucrărilor de construire iar prin Ordinul nr. 119/2014 s au instituit norme de igienă şi recomandări privind mediul de viaţă al populaţiei.

Astfel, potrivit art. 11 din Ordin, distanţa minimă de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei, respectiv „Depozite pentru produse de origine vegetală (silozuri de cereale, staţii de tratare a seminţelor)” este de 200 m. Or, aşa cum rezultă din expertiza tehnică judiciară specialitatea construcţii, cele două obiective industriale executate de către pârâta XXnu respectă condiţia privind distanţa faţă de locuinţa reclamanţilor.

De asemenea, potrivit pct. 2.5.6. din Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data emiterii autorizaţiilor de construire, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire trebuie să cuprindă acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente, precum şi în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate iar potrivit art. 27 din Normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 839/2009, (1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secţiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situaţii:

a) pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora;

b) pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente;

c) în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcţii noi în vecinătatea imediată a unei construcţii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare.

Dispoziţiile legale anterior enunţate fac dovada că acordul notarial al vecinilor a fost prevăzut în situaţia eliberării autorizaţiei de construire în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate cu scopul evitării creării unor situaţii de disconfort din cauza zgomotului, noxelor etc. , cu repercusiuni asupra stării de sănătate a populaţiei rezidente din jurul respectivelor construcţii.

Aşa cum este consacrat prin art. 8 din CEDO, dreptul persoanelor la respectarea vieţii private şi de familie impune autorităţilor publice luarea măsurilor corespunzătoare pentru evitarea imixtiunilor arbitrare în viaţa particulară a cetăţenilor, pentru asigurarea unui climat de convieţuire paşnică şi demnă, întemeiat pe respect şi consideraţie reciprocă între membrii colectivităţii.

Or, prin eliberarea celor două autorizaţii de construire, autoritatea publică locală nu a respectat reclamanţilor acest drept. În contextul în care în cauză s a făcut dovada că autorizarea executării unor obiective economice de către pârâtă la o distanţă mai mică decât norma prevăzută de lege face improprie asigurarea climatului de linişte pentru reclamanţi, locatari ai imobilului din imediata vecinătate a obiectivelor, instanţa constată că în cauză se impune anularea celor două autorizaţii.

Deşi, din raportul de expertiză tehnică specialitatea sonometrie rezultă că nivelul zgomotului generat de atât de echipamentele care asigură circuitul cerealelor din silozurile mari în silozul tampon şi din silozul tampon în silozul morii cât şi de activitatea de morărit respectă limita maximă de zgomot prevăzută de STAS 10009–88 (50 dBA) şi de Ordinul nr. 119/2014 (XX dBA). Însă, această situaţie nu este de natură să ducă la respingerea acţiunii reclamanţilor, încadrarea în limita maximă de zgomot nefiind suficientă pentru eliberarea unor autorizaţii de construire.

Pe de altă parte, instanţa constată că rezultatele măsurătorilor făcute de expertul tehnic sunt de natură să confirme un nivel mare de zgomot (54, 49,2, 48,2 dBA), chiar dacă acest nivel este la limita legală. Această situaţie face dovada că, prin construirea celor două obiective, s au creat sarcini excesive în dauna reclamanţilor.

Este posibil ca, de multe ori, gradul de disconfort cauzat de unele zgomote să fie diferit pentru anumite persoane sau mediul proxim. Cert este însă că pârâta, autoritate publică locală, prin modul de autorizare a executării unor lucrări de construire, trebuie să evite orice manifestare prin care se aduce atingere drepturilor recunoscute de lege, indiferent de numărul persoanelor cărora le este ultragiat exerciţiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Astfel, prin decizia pronunţată de Curtea de Apel XX în dosarul nr. XX, s a reţinut că noţiunea de vecin are un sens mai larg decât cel de proprietar limitrof, vizând orice proprietate, situată în imediata vecinătate.

Nici susţinerea pârâtei XX potrivit căreia la emiterea autorizaţiilor s a dat eficienţă avizului structurii de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean XX nu este de natură să ducă la respingerea acţiunii. Pârâta este emitenta celor două autorizaţii de construire astfel încât îi incumbă şi răspunderea respectării dispoziuţiilor legale care reglementează modalitatea de emitere.

Constatând că în cauză, prin eliberarea autorizaţiei de construire nr. XX şi autorizaţiei de construire nr. XX s au încălcat dispoziţii legale imperative, dispoziţii care reglementează distanţa minimă de protecţie sanitară faţă de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei şi acordul de vecinătate pentru construirea unor obiective economice, instanţa va admite, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, capătul de cerere privind anularea autorizaţiilor nr. XX şi nr. XX.

Se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor morale în condiţiile în care reclamanţii nu au făcut dovada prejudiciului moral.

De asemenea, instanţa va respinge excepţiile invocate de pârâte. În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta XX XX instanţa constată că nu este întemeiată, adresa nr. XX comunicată reclamanţilor de primăria comunei XX (fila 11 vol. 1 dosar) făcând dovada că, anterior învestirii, instanţei reclamanţii au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în raport de data la care reclamanţii au luat cunoştinţă de cele două înscrisuri comunicate pârâta XX, acţiunea a fost formulată în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel, pârâtele nu au făcut dovada că reclamanţilor li s au comunicat cele două autorizaţii anterior datei de 18.01.2016, dată la care s au înregistrat cele două cereri la primăria comunei XX (filele 13–14 dosar).

Neîntemeiată este şi excepţia lipsei de interes invocată de pârâta XX. În cauză, toţi reclamanţii au invocat şi dovedit necesitatea apărării unui interes ca o consecinţă a încălcării de către pârâte a unui drept legitim privat prin emiterea actelor contestat. Astfel, atât calitatea de nud proprietar cât şi calitatea de uzufructuar a imobilului cu destinaţie de locuinţă, aflat în vecinătatea unor obiective industriale, justifică interesul în promovarea acţiunii în anularea autorizaţiei de construire a respectivelor obiective cât timp se invocă vătămarea în exercitarea dreptului de exploatare a locuinţei.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţiile de inadmisibilitate şi tardivitate a acţiunii, excepţii invocate de pârâta XXXX.

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de pârâta XX. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii XX CNP XX, XX CNP XXşi XX CNP XX toţi cu domiciliul în sat XX, în contradictoriu cu pârâtele XX - prin PRIMAR, cu sediul în XX, judeţul XX şi XXcu sediul în XX, str. XX, judeţul XX, XX.

Anulează autorizaţiile de construire nr. XX din 24.05.2014 şi nr. XX din 28.11.2014.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale ca neîntemeiat.

Obligă pârâtele să plătească reclamanţilor suma de 3700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare