Obligatia de a face.Obligarea paratului la plata de daune cominatorii sau amenda civila.

Sentinţă comercială 459 din 24.06.2011


În ceea ce priveste al doilea capat de cerere, referitor la aplicarea unei amenzi civile respectiv daune cominatorii, astfel cum a fost precizat la termenul din data de 1.02.2011, instanta constata ca nu este întemeiat, amenda civila putând fi aplicata de catre instanta în conditiile prevazute de art.580³ alin.1 C.p.c., adica daca obligatia de a face nu poate fi îndeplinita de alta persoana decât debitorul si împotriva acestuia exista un titlu executoriu, conditii care nu sunt îndeplinite în cauza, instanta retinând totodata ca, potrivit art.580³ alin.5 C.p.c., nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face, acestea reprezentând un mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea unei obligatii de a face decurgând dintr-un titlu executoriu. Acestea nu au natura unor daune interese, ce pot fi obtinute numai în cazul perseverarii debitorului în neexecutare, prin transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Este de mentionat ca decizia nr.XX din 12.12.2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie într-un recurs în interesul legii, prin care s-au considerat admisibile cererile prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si îndeplinesc obligatiile de a face la plata unor daune cominatorii, si-a încetat efectele prin Legea nr.459/2006 în vigoare din 13.01.2007, prin care s-a introdus alin.5 al art.580³ si potrivit caruia  nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face.

Astfel, creditorul care are un titlu executoriu nu are decât posibilitatea, în cazul neîndeplinirii obligatiilor de a face, de a solicita instantei, sa aplice debitorului o amenda civila în conditiile art. 580³. Instanta observa însa, ca în cauza, aceasta cerere nu este întemeiata, creditorul neavând un titlu executoriu cu privire la o obligatie de a face care nu poate fi îndeplinita de alta persoana decât debitorul.

Prin cererea înregistrata sub nr.,  reclamanta C. Fl.,  a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâta SC G. M. L. SRL  Caracal, solicitând instantei  ca prin sentinta ce o va pronunta  sa dispuna :

1.obligarea pârâtei la montarea a 4 usi de interior în valoare de 3000 lei la imobilul proprietatea sa din Caracal jud. Olt;

2. obligarea pârâtei la plata unor daune interese în cuantum de 50 lei/zi de întârziere pâna la executarea  obligatiei contractuale;

3.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata în temeiul art.274 C.p.c..

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca, la data de 19.07.2010, a încheiat un contract de vânzare cumparare care privea un numar de 10 usi de interior si montajul acestora, suma aferenta contractului, respectiv 7500 lei, fiind achitata conform chitantelor fiscale emise de pârâta.

S-a mai aratat ca obligatia de a monta usile si contravaloarea operatiunii de montaj a fost inclusa în pretul deja achitat conform mentiunilor facute pe factura fiscala nr..

Reclamanta a sustinut ca, ulterior montajului, pârâta a ridicat un numar de 4 usi si tocurile acestora  în vederea remedierii defectelor care proveneau din calitatea materialelor folosite, însa, pâna în prezent pârâta nu a venit sa monteze aceste usi, solicitând plata unei sume suplimentare.

În temeiul disp.art.1073-1075 C.civ., a considerat reclamanta ca petenta se afla în culpa, fiind depasit termenul contractual asumat la art.2 din contract.

Conform disp.art. 1075-1082 C.civ. a solicitat acordarea unor penalitati pentru fiecare zi de întârziere.

La termenul din data de 11.01.2011, pârâta SC G. M. L. SRL  Caracal, a formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca neîntemeiata si admiterea cererii reconventionale si obligarea reclamantei C. Fl. la plata sumei de 1100 lei, diferenta de pret neachitat, reprezentând contravaloarea a 4 usi si 800 lei, contravaloarea reparatiei la autoturismul Dacia Papuc cu nr. de înmatriculare, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reconventionale a aratat ca, la data de 09.10.2010, s-a deplasat la locuinta reclamantei C. Fl. pentru a monta 4 usi iar aceasta trebuia sa achite diferenta de 1100 lei iar întrucât nu a achitat aceasta diferenta, salariatii societatii au refuzat  sa mai monteze usile.

A sustinut pârâta SC G. M. L. SRL, ca la plecarea salariatilor sai, reclamanta a tras si a rupt oglinda retrovizoare din stânga fata a autoturismului cu care fusesera transportate usile, a intrat în masina cu forta, a tras schimbatorul de viteze care s-a strâmbat si a blocat cutia de viteze.

În drept invoca disp.art.119-129 si 274 CPC art.998 C.civ.

Reclamanta C. Fl. a formulat întâmpinare la cererea reconventionala, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinarii arata ca a încheiat cu pârâta un contract prin care aceasta se obliga sa-i lucreze si sa-i monteze un nr. de 10 usi,  cu pretul de 7500 lei, care a fost achitat.

Ulterior, pârâta a ridicat 4 usi în vederea remedierii defectelor, si nu s-a mai prezentat  sa le monteze, conditionând acest lucru de plata unei sume suplimentare de bani.

Prin întâmpinarea la cererea reconventionala, reclamanta si-a precizat punctul 2 al actiunii principale (privind obligarea pârâtei la plata unor daune interese în cuantum de 50 lei/zi de întârziere pâna la executarea obligatiei contractuale) în sensul ca daunele solicitate au natura juridica a unei amenzi civile respective a unor daune cominatorii.

La termenul din 29 martie 2011, au fost audiati martorii T. T., B. I. L., iar la termenul din  24 mai 2011 au fost audiati martorii C. S. si A. Gh. L..

În cauza s-a luat interogatoriu pârâtei SC G. M. L. SRL  Caracal.

Analizând actele si lucrarile cauzei, instanta retine:

La data de 19.07.2010, între reclamanta C. Fl. si pârâta SC G. M. L. SRL s-a încheiat contractul de vânzare cumparare nr., prin care pârâta s-a obligat sa livreze si sa monteze reclamantei, la imobilul din Caracal, jud.Olt, un numar de 10 usi interior, stabilindu-se un pret total de 7500 lei. În baza acestui contract, pârâta SC G. M. L. SRL a emis facturile nr. în suma de 3751 lei (fila 8)si nr. in suma de 3751 lei (fila 10), care au fost achitate de reclamanta, fapt atestat de chitantele nr. (fila 9) si respectiv nr. (fila 11).

Pârâta a livrat si a montat un numar de 6 usi, însa întrucât celelalte 4 usi prezentau defectiuni de fabricatie, au fost ridicate în vederea remedierii acestor defectiuni. Ulterior la data de 9.10.2010, prepusi ai pârâtei s-au deplasat la domiciliul pârâtei pentru a monta cele 4 usi, însa datorita divergentelor aparute între acestia si sotul reclamantei, usile de interior nu au mai fost montate de prepusii pârâtei.

În urma divergentelor, autoturismul pârâtei a suferit avarii datorita actiunilor sotului reclamantei, numitul Cicek Mehmet Atta, reclamanta Cicek Florentina nefiind de fata la acest incident.

Astfel, neîndeplinirea obligatiei de a monta cele 4 usi a fost dovedita, în cauza, prin întregul ansamblu probator administrat, aceasta neexecutare nefiind contestata de pârâta.

Însa, sustinerea pârâtei ca reclamanta mai datora suma de 1100 lei, si ca nu s-au montat cele 4 usi datorita neachitarii acestei sume, va fi înlaturata ca aparare, fiind contrazisa de contractul încheiat între parti si de facturile si chitantele depuse la dosar, înscrisuri care probeaza îndeplinirea obligatiilor asumate de catre C. Fl., care a achitat în întregime pretul convenit.

În ceea ce priveste faptul ca avariile autoturismului au fost provocate de sotul reclamantei, acest aspect este atestat de declaratiile martorilor, rezultând totodata din sentinta civila nr. în care s-a retinut ca C. Fl. nu a fost de fata când au fost provocate avariile la autovehicul.

În ceea ce priveste declaratia martorului A. Gh.L. referitoare la faptul ca distrugerile autoturismului au fost provocate atât de reclamanta cât si de sotul acesteia, instanta o va înlatura, aceasta declaratie fiind în mod evident subiectiva întrucât martorul este un apropiat al patronului societatii pârâte, declaratia sa fiind contrazisa de ansamblul probator administrat în cauza: declaratiile martorilor, sentinta civila nr..

Astfel, se retine de instanta ca pârâta nu a executat decât partial obligatia asumata prin contractul încheiat cu reclamanta, nemontând cele 4 usi ridicate în vederea remedierii defectiunilor.

Potrivit art. 1073 C.Civil, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare iar potrivit art. 1077, neefiind indeplinita obligatia de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat de a o aduce el la indeplinire, cu cheltuiala debitorului.

Referitor la contractul încheiat între parti, instanta constata ca prin acesta s-a transmis dreptul de proprietate asupra usilor de interior, pârâta urmând ca ulterior sa-si execute obligatia de a le monta, obligatie de a face, evaluabila în bani, neexecutata decât partial de catre pârâta, întrucât aceasta nu a montat 4 usi  din cele 10 care au facut obiectul contractului.

Instanta constata astfel, în baza art.1073 C.Civil, ca primul capat de cerere al reclamantei, referitor la obligarea pârâtei la montarea a 4 usi de interior este întemeiat, motiv pentru care îl va admite.

În ceea ce priveste al doilea capat de cerere, referitor la aplicarea unei amenzi civile respectiv daune cominatorii, astfel cum a fost precizat la termenul din data de 1.02.2011, instanta constata ca nu este întemeiat, amenda civila putând fi aplicata de catre instanta în conditiile prevazute de art.580³ alin.1 C.p.c., adica daca obligatia de a face nu poate fi îndeplinita de alta persoana decât debitorul si împotriva acestuia exista un titlu executoriu, conditii care nu sunt îndeplinite în cauza, instanta retinând totodata ca, potrivit art.580³ alin.5 C.p.c., nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face, acestea reprezentând un mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea unei obligatii de a face decurgând dintr-un titlu executoriu. Acestea nu au natura unor daune interese, ce pot fi obtinute numai în cazul perseverarii debitorului în neexecutare, prin transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Este de mentionat ca decizia nr.XX din 12.12.2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie într-un recurs în interesul legii, prin care s-au considerat admisibile cererile prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si îndeplinesc obligatiile de a face la plata unor daune cominatorii, si-a încetat efectele prin Legea nr.459/2006 în vigoare din 13.01.2007, prin care s-a introdus alin.5 al art.580³ si potrivit caruia  nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face.

Astfel, creditorul care are un titlu executoriu nu are decât posibilitatea, în cazul neîndeplinirii obligatiilor de a face, de a solicita instantei, sa aplice debitorului o amenda civila în conditiile art. 580³. Instanta observa însa, ca în cauza, aceasta cerere nu este întemeiata, creditorul neavând un titlu executoriu cu privire la o obligatie de a face care nu poate fi îndeplinita de alta persoana decât debitorul.

În ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de catre pârâta, fata de situatia de fapt retinuta mai sus, instanta constata ca nu este întemeiata, reclamanta neprovocând avariile autoturismului apartinând societatii pârâte. Mai mult, art.998-1003, care reglementeaza raspunderea civila delictuala nu cuprind dispozitii privind raspunderea pentru fapte ale sotului, în acest caz raspunderea fiind personala.

Pentru aceste considerente, instanta urmeaza admita în parte actiunea reclamantei, sa oblige pârâta sa monteze 4 usi de interior la imobilul proprietatea reclamantei din mun.Caracal,  jud.Olt, conform contractului de vânzare-cumparare nr. din data de 19.07.2010, sa respinga capatul de cerere privind obligarea pârâtei la plata amenzii civile de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere ca neîntemeiat si sa respinga cererea reconventionala ca neîntemeiata.

În baza art.274 alin.1 C.p.c., instanta urmeaza sa oblige pârâta la plata sumei de 754 lei catre reclamanta, reprezentând cheltuieli de judecata, compuse din taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

Postat 30.06.2011