Furt calificat savârsit în mod repetat, în grup si cu atragerea unui minor

S.P.11/24.01.2012

Infracţiuni contra proprietăţii

Furt calificat săvârşit în mod repetat, în grup şi cu atragerea unui minor.

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş din data de

 25 ianuarie 2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii,

S.D., pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat ,prev. de art. 208 alin.1 -art.209 alin.1 lit. a,i C. penal cu aplicarea art.41 alin.2 C. penal  şi respectiv art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit .a C .penal cu aplicaţiunea art. 75 lit. c C. penal ; art. 37 lit. a , art. 83 C. penal şi art. 33 lit .a C. penal;S.N.-pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit . a,i C. penal cu aplicarea art.41 alin.2 C .penal ; art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a C. penal, cu aplicaţiunea art. 75 lit. a şi art. 83 C .penal; art. 33 lit. a C .penal;

S.V.,pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a,i C. penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal şi de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a  C. penal, cu aplicaţiunea art. 75 lit .c C .penal şi art. 33 lit .a C. penal ;

arătându-se că :

-în perioada iunie-iulie 2010, inculpaţii împreună cu minorul C.M.-I. au sustras în şapte rânduri mai multe schele metalice  ,iar apoi de alte două ori, două sobe şi 7 uşi metalice de la societatea SC C. I. SRL .D, bunuri care au fost secţionate şi valorificate prin intermediul numitului O. C. În aceeaşi perioadă se mai reţine că inculpatul S. V. , împreună cu minorul S. I. R. R. a sustras prin smulgere şi cablurile instalaţiei electrice din clădirea aparţinând aceleaşi firme, cabluri pe care de asemenea , le-a valorificat prin vânzare către persoane rămase neidentificate.

-în data de 11.08.2010 inculpaţii au sustras o punte metalică aparţinând societăţii

SC A. T. M. SA M.

Cauza se află în rejudecare după casare cu trimitere  , iar pe parcursul audierilor, inculpaţii au avut declaraţii oscilante faţă de învinuirea ce le-a fost adusă.

Astfel, în primă fază a cercetării judecătoreşti, inculpatul S. N. în declaraţia de la fila 134 dosar şi-a recunoscut vinovăţia, declarând că pledează vinovat şi că recunoaşte săvârşirea faptelor , întocmai cum sunt reţinute în actul de acuzare, precum s-a declarat de acord cu încadrarea juridică dată lor, şi că îşi însuşeşte toate probele din faza de urmărire penală, context în care a solicitat să-i fie aplicată procedura simplificată a judecării procesului pe baza recunoaşterii vinovăţiei conform art. 320 ind. 1 C.pr.penală, împrejurare consemnată în încheierea de şedinţă din 12 mai 2011- fila 138 dosar. La termenul însă, imediat următor, din 26 mai 2011, acelaşi inculpat a revenit asupra acestei declaraţii susţinând în cadrul declaraţiei de la fila 142 dosar, că de fapt, nu a participat la furtul comis în dauna societăţii

 SC C. I. SRL ; nu a fost niciodată la locul unde se găsesc amplasate halele firmei respective şi nici nu are cunoştinţă despre cele făptuite de coinculpaţi, iar în privinţa punţii metalice a susţinut că în concret  dânsul a luat un oblon de remorcă pe care l-a găsit pe vale, aruncat în albia râului, nefiind vorba despre o punte ce ar fi putut să fie folosită pentru traversare.

Inculpatul S. D., în declaraţia de la fila 143 dosar, a susţinut că a fost într-o singură împrejurare în halele societăţii C. I. SRL D., împreună cu fratele său, coinculpatul S. V., de unde a luat un profil tip „U” din fier , lung de aproximativ 4 metri pe care l-a vândut martorului S. T. V. pentru suma de 30 lei. În privinţa punţii metalice, şi acest inculpat a susţinut că,  în fapt,  a luat un oblon ce se găsea scufundat în albia râului, nefiind vorba despre o punte de trecere, obiect pe care de asemenea l-ar fi vândut aceluiaşi martor S. T. V., primind suma de 70 lei pe care au împărţit-o între ei, cei trei fraţi.

Inculpatul S. V. în declaraţia de la fila 144 dosar, a susţinut că a pătruns o singură dată în hala SC C. de unde a sustras profilul metalic de care a amintit şi coinculpatul S. D., iar împreună şi cu celălalt frate, inculpatul S.N. au luat acel oblon de remorcă pe care l-au găsit pe vale. Inculpatul S. V. a susţinut că declaraţiile sale din faza de urmărire penală nu reflectă adevărul celor întâmplate fiind date sub imperiul fricii pe care ar fi avut-o faţă de poliţişti.

În această primă fază procesuală au fost administrate probe constând în audierea martorilor O.C./ fila 152 dosar/, Ţ. M. /fila 153 dosar/, C. M. I. /fila 154 dosar/, S.T.V./fila 161 dosar/.

 În urma evaluării probelor administrate, potrivit sentinţei penale nr.204/01 iulie 2011 a Judecătoriei Mediaş , inculpaţii au fost găsiţi vinovaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, fiind însă înlăturată forma continuată pentru infracţiunea de furt calificat ce constituia primul capăt de acuzare, pe considerentul că dată fiind cantitatea uriaşă de fier vechi sustrasă şi insuficienţa probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa nu ar fi putut să prezume că inculpaţii au săvârşit o sustragere de asemenea proporţii, iar în ceea ce priveşte smulgerea şi însuşirea cablurilor electrice de către inculpatul Stoica Vasile , singura probă existentă este declaraţia numitului Stoica Ioan Robert din faza de urmărire penală şi cum acesta a avut calitatea de învinuit , în lipsa altor probe rezonabile  şi faţă de împrejurarea că nici persoana care ar fi cumpărat acele cabluri nu a fost identificată, s-a reţinut că subzistă  un dubiu serios cu privire la însăşi existenţa faptei.

Ca atare, prin înlăturarea art. 41 alin.2 C..penal, inculpatul S. D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat în urma revocării suspendării şi pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare. Inculpatul S. N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi revocarea suspendării pentru pedeapsa anterioară de 1 an şi 6 luni închisoare, iar inculpatul S. V., de asemenea a fost condamnat, la pedeapsa rezultată de 3 ani şi 3 luni închisoare, toţi urmând să execute pedepsele aplicate în regim de detenţie.

 Hotărârea pronunţată a fost atacată cu recurs atât de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş cât şi de inculpaţi, toate recursurile fiind admise de către Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia penală nr.864/25.08.2011, în sensul în care s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pe considerentul că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de apărare, din infracţiunea de furt calificat în infracţiunea de însuşirea bunului găsit.

Prin urmare, cauza a revenit la Judecătoria Mediaş , fiind trimisă şi înregistrată la data de 19.09.2011, când judecătorul pricinii a declarat că se abţine, abţinere încuviinţată potrivit încheierii din 20.09.2011.

 După reluarea cercetării judecătoreşti, inculpatul S. N. a susţinut că este nevinovat / fila 38 dosar/ , inculpatul S. V. a susţinut că nici declaraţia pe care a dat-o prima dată în faţa judecătorului nu corespunde adevărului , recunoscând însă că ar fi luat nişte fier vechi, dar că lui şi fraţilor săi le-a fost pusă în sarcină toată paguba pentru că organele de anchetă ar fi făcut presiuni şi i-ar fi ameninţat exprimându-se că doresc să-i vadă închişi pe inculpaţi.

Inculpatul S. D. a precizat că îşi menţine declaraţia dată în primă fază, în faţa judecătorului.

În probaţiune, apărarea a solicitat suplimentarea probatorului prin audierea în calitate de martor a numitului D. V., probă încuviinţată şi administrată, constatându-se că de fapt martorul respectiv se identifică cu numitul O. C.  , zis D. , declaraţia acestuia regăsindu-se la filele 66-67 dosar.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele :

 În fapt

1. În perioada iunie - iulie 2010, inculpaţii S.D., S. N. şi S. V. au luat hotărârea de a se deplasa la halele aparţinând societăţii C. I. SRL D., pentru a sustrage obiecte feroase pe care să le valorifice la centrele de colectare a fierului vechi de unde primeau în schimb, diferite sume de bani funcţie de cantităţile predate.

Astfel, în perioada respectivă , inculpaţii în mai multe rânduri s-au deplasat cu un atelaj hipo până în apropierea depozitelor societăţii respective, de două ori fiind însoţiţi de minorul C. M. în vârstă de 15 ani.

Prin escaladare, inculpaţii au pătruns în incinta şi perimetrul societăţii, iar din interiorul unei hale, inculpaţii au sustras , în şapte rânduri, mai multe schele metalice  cu o suprafaţă de 300 mp, iar apoi, de alte două ori, au pătruns în incinta clădirilor de unde au mai sustras două sobe metalice precum şi şapte uşi metalice de la intrarea în hale. Bunurile sustrase au fost încărcate pe rând în atelajul hipo, cu ajutorul căruia le-au transportat atât la domiciliul martorului O.C. cât şi a martorului  H. V., unde au fost secţionate cu flexul şi apoi valorificate.

Astfel, în schimbul mai multor materiale feroase, inculpaţii au primit de la martorul H. V., suma de 140 lei, precum au primit diferite sume de bani sau alte bunuri şi de la martorul O. C.. În acelaşi mod au dobândit diferite obiecte confecţionate din fier şi martorii Ţ. M. şi S. T. V., acesta din urmă remiţând inculpaţilor suma de 170 lei.

Starea de fapt enunţată rezultă din : procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică /filele 11-31 dosar/ din care rezultă identificarea locaţiei ,  lipsa sobelor şi a uşilor metalice , care se coroborează cu declaraţiile reprezentantului părţii vătămate, declaraţiile martorilor Ţ. M., O. C., H. V. şi S. T. V., aceştia cumpărând diferite obiecte ,  în mai multe rânduri,  de la toţi cei trei inculpaţi, precum şi cu declaraţiile martorului C.M.I.

Inculpatul S. N. a negat că ar fi participat alături de fraţii săi la această acţiune de furt, iar coinculpaţii S. D. şi S. V. au susţinut că ei au fost o singură dată la respectivele hale când au sustras un singur profil din material feros în formă de „U” , având o lungime de aproximativ 3-4 metri.

Martorul C. M.-I. care a fost cel puţin de două ori în acţiunea iniţiată de inculpaţi, declară la fila 154 dosar, faptul că inculpaţii, adică toţi cei trei,  într-o împrejurare i-a văzut ducând  o căruţă plină cu fier vechi la martorul O. , iar profilele încărcate aveau configuraţia unor table şi ?evi de dimensiuni mai mici. Martorul Ţ. M., afirmă în relatarea de la fila 153 dosar, precum că a transportat o cantitate de aproximativ 150-200 kg de fier vechi, compusă din bucăţi de ţeavă, bucăţi profile, bucăţi de tablă, sobe metalice. Martorul S. T. V., în declaraţia de la fila 161 dosar,  susţine că a cumpărat de la  fraţii S. mai multe cantităţi de fier vechi, constând în bucăţi de tablă sudate pe profile U şi ţevi de diferite dimensiuni , neputând preciza însă dacă şi inculpatul S. N. a fost atunci când a cumpărat respectivele profile din fier. În schimb martorul O. C., afirmă în mod cert că toţi cei trei inculpaţi au adus cu căruţa în mai multe rânduri cantităţi impresionante de fier vechi pentru a-l prelucra, prin secţionare în bucăţi mai mici, fierul vechi constând în corniere, table, bucăţi de ţeavă, iar cantitatea tăiată fiind cu aproximaţie de până la 200 kg/ filele 152,66 dosar. Totodată, martorii S. T. V. şi O. C. au precizat că îşi menţin şi declaraţiile din faza de urmărire penală aflate în dosar la filele 55, 48 dosar.

Procedând la analiza probelor testimoniale menţionate rezultă că ele se coroborează între ele prin elemente şi împrejurări comune ce evidenţiază faptul că toţi cei trei inculpaţi S. N., S. D. şi S. V. au dus la domiciliul martorului O. C., în decurs de aproximativ 2 săptămâni, de cel puţin 5-6 ori , cantităţi foarte mari de fier vechi, constând în ţevi galvanizate şi murdare de vopsea ce puteau proveni din schelă de construcţii, unele dintre ele având profilul în formă de „L”, ce au fost tăiate cu flexul în bucăţi mai mici / fila 48 dosar/; împrejurare confirmată şi de martorul H. V. /fila 53,54 dosar/, precum şi de martorul Ţ. M. / filele 46,47,153 dosar, acesta relatând despre existenţa a două sobe din metal printre materialul feros ridicat de la martorul O. şi care îi fusese predat de către inculpaţi, potrivit declaraţiei acestuia din urmă. Martorul C. afirmă la fila 50 dosar, asupra faptului că a fost împreună cu toţi cei trei inculpaţi, în două rânduri,  atunci când aceştia având topoare, bomfaiere, baros şi levier, cu căruţa s-au deplasat la halele societăţii păgubite, unde  după ce au pătruns în curtea firmei prin escaladarea gardului, au strâns ţevile ce erau părţi componente ale schelelor , pe care le legau cu sârmă, iar atunci când nu puteau fi transportate le tăiau în bucăţi mai mici ; au demontat uşile metalice  7 sau 8 la număr, precum şi tocurile uşilor le-au rupt, şi că după fiecare descindere de acest fel, bunurile sustrase erau transportate la martorul O. C.

Aceste probe converg spre concluzia univocă şi de netăgăduit, în consens cu acuzaţia procurorului,  că inculpaţii S. N., S. D.l şi S. V. sunt cei care împreună , în mai multe rânduri, iar în două astfel de acţiuni şi împreună cu minorul C., au pătruns în incinta societăţii de unde au sustras bucăţi componente ale schelelor de construcţii ce aparţineau părţii vătămate, uşile metalice şi sobe metalice. Sub acest aspect vinovăţia inculpaţilor este certă neexistând nici un dubiu, nici cel puţin în privinţa cantităţii sustrase, din moment ce respectivii au acţionat având la îndemână unelte specifice de care

s-au folosit pentru secţionare la locului furtului, iar transporturile efectuate vizau cantităţi impresionante încărcând  şi transportând căruţe întregi cu astfel de materiale, însuşi inculpatul S. D., menţionând în suplimentul de declaraţie de la fila 40 dosar, existenţa unei cantităţi foarte mari de material feros sustras , declarând o cantitate de 120 kg.

În privinţa sustragerii cablurilor şi instalaţiilor electrice de care a fost acuzat inculpatul S. V., se constată că într-adevăr, singura declaraţie a numitului S. I. R. R.nu poate fi valorificată ca şi o probă de vinovăţie. Aşa după cum rezultă din înscrisurile de la filele 74, 75 dosar, urmărire penală, numitul S. R. a fost audiat în calitate de învinuit , şi nu de martor, în condiţiile în care împotriva acestuia nu fusese începută urmărirea penală , iar audierea a avut loc în lipsa unui avocat , deşi acest lucru era obligatoriu, fiind minor. Ca atare, declaraţia fiind dată într-o procedură neconformă cu legea, nu poate fi valorificată ca probă, iar alte probe în susţinerea vinovăţiei inculpatului nu sunt. Martorul C., afirmă într-adevăr în  declaraţiile sale de la filele 50,51 dosar, despre prezumtiva acţiune a inculpatului S. V., dar acest lucru îl spune ca şi un simplu fapt pe care l-ar cunoaşte cumva fără să fi participat şi fără a circumscrie sau a aduce detalii care să dea pertinenţă acestei aduceri aminte a sale, o simplă afirmaţie care nu se poate corobora cu nici o altă împrejurare de fapt desprinsă din alte probe, neputând constitui temei al unei acuzaţii serioase şi a unei probe de vinovăţie. Prin urmare, în sarcina inculpatului S. V.  nu se poate reţine şi această faptă, urmând a fi înlăturată din încadrarea juridică a formei continuate ca şi act component , precum şi exonerarea sa de orice alte  obligaţii şi sub aspectul laturii civile.

În drept, fapta inculpaţilor S. N., S. D. şi S. V., din perioada iunie-iulie 2010, când prin escaladare au pătruns în incinta SC C. I. SRL D., de unde,  prin acte repetate săvârşite în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, împreună, iar în două rânduri atrăgând şi participarea minorului C.  M.- I., au sustras bunuri constând în părţile componente ale schelelor metalice aparţinând părţii vătămate, 2 sobe metalice, 7 uşi metalice, cauzând un prejudiciu în valoare de 12.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. şi pedepsită de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit .a, i C. penal cu aplicaţiunea art. 41 alin.2, 42 C. penal, respectiv art. 75 lit. c C. penal, dată fiind participarea minorului.

Faţă de inculpatul S. D. sunt incidente şi dispoziţiile art. 37 lit. a C .penal, referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie. Astfel, prin sentinţa penală nr.37/03.02.2009  a Judecătoriei Mediaş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani. Sentinţa a rămas definitivă la data de 20.02.2009, iar inculpatul a comis această nouă infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1an, sub durata şi mai înainte de a se împlini termenul de încercare stabilit. Inculpatul S. N. posedă şi el antecedente penale fără a fi recidivist pe când inculpatul S. V. este infractor primar , neavând antecedente.

Fapta comisă prezintă gravitate, atât prin modalitatea în care a fost săvârşită/acte repetate, în grup, prin escaladare şi cu atragerea unui minor/ cât şi prin consecinţele produse.

Inculpatul S. N.  s-a dovedit a fi total nesincer în declaraţiile sale, pe când ceilalţi doi inculpaţi, au manifestat o sinceritate parţială în privinţa comiterii acestei fapte, în conţinutul şi forma ei continuată.

Prin urmare, având în vedere limitele legale ale pedepsei, efectele circumstanţei agravante referitoare la participarea minorului, starea de recidivă postcondamnatorie privind pe inculpatul S. D., atitudinea inculpaţilor , precum şi celelalte circumstanţe personale la care s-a făcut referire mai sus, instanţa va condamna pe inculpatul S. D. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 2 luni; pe inculpatul S. N., la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, iar pe inculpatul S.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin reţinerea şi de circumstanţe atenuante de natura celor prev. de art. 74 C. penal, anume lipsa oricăror antecedente penale, spre deosebire de ceilalţi doi inculpaţi.

2.Un al doilea  capăt de acuzare a constat în trimiterea în judecată a inculpaţilor S.

D., S. N. şi S. V., pentru săvârşirea a încă unei infracţiuni de furt calificat, în încadrarea juridică prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit. a C. penal, cu aplicaţiunea art. 75 lit .c C. penal , faţă de toţi inculpaţii,  şi art. 37.lit.a C. penal, faţă de inculpatul S. D., acuzarea susţinând că în data de 11.08.2010 inculpaţii însoţiţi de minorul F. M. C. au sustras o punte metalică ce aparţinea părţii vătămate SC A. T. M.SA .

În privinţa acestei fapte, toţi cei trei inculpaţi au recunoscut că la data respectivă s-au aflat în locul descris în actul de acuzare, declarând însă că de fapt lucrul respectiv nu era o punte ci un oblon vechi de la o remorcă şi pe care l-au găsit aruncat în albia unui pârâu, de unde l-au luat, considerent pentru care apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat în cea de însuşire a bunului găsit, prev. de art. 216 C. penal.

Din analiza materialului probator al dosarului, rezultă că , în fapt , în data de 11.08.2010, pe timp de zi, inculpaţii S. N., St. D.şi S. N. însoţiţi de minorul F.M.-C., s-au deplasat cu căruţa pe digul din zona râului Târnava Mare.

Ajunşi în apropierea pârâului Valea Satului, cei patru au desprins de pe sol puntea metalică compusă din două profile metalice în lungime de aproximativ 6 metri, acoperită tablă striată pe toată lungimea, ce era amplasată peste acel pârâu de societatea A. T. M.SA M.. După ce au desprins-o de sol au încărcat-o în căruţă , după care s-au deplasat la domiciliul martorului S. T. V. căruia i-au vândut-o pentru suma de 200 lei. Valoarea pagubei înregistrată de SC A. T. M. SA M.este de 711 lei.

Starea de fapt enunţată rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă/ filele 37-43 dosar/ din care rezultă locaţia unde exista acea punte şi urmele de fixare în sol, care se coroborează cu declaraţia reprezentantului părţii vătămate ce afirmă dispariţia respectivei punţi de trecere, şi cu declaraţia martorului S. T. V., care atât la fila 161 cât şi la fila 55 dosar, relatează despre faptul că a cumpărat de la cei trei inculpaţi care veniseră la domiciliu său seara târziu, o veritabilă platformă metalică, formată din două profile suprapuse şi sudate, de aproximativ 5 metri lungime, deasupra având un rând de tablă striată, lăţimea platformei fiind de aproximativ 1 metru, şi necesitând pentru transport deplasarea cu căruţa, iar pentru încărcare şi descărcare efortul mai multor persoane, iar inculpaţii primind în schimbul respectivei platforme suma de 200 lei.

În drept, fapta inculpaţilor S. N., S. D. şi S. V., care împreună cu minorul F. M.-C., în data de 11.08.2010 au sustras puntea metalică aparţinând societăţii A. T. M. SA M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în încadrarea juridică prev .şi pedepsită de art. 208 alin.1 –art.209 alin.1 lit. a  C. penal, cu aplicarea art. 75 lit. c C. penal. Din această perspectivă a încadrării juridice, nu sunt date condiţiile premisă pentru a se dispune schimbarea de încadrare, în însuşirea bunului găsit. Pentru ca un bun să fie considerat ca fiind „găsit” trebuie ca în mod obiectiv acesta să poată fi pierdut or, în acest caz este cel puţin absurd şi lipsit de orice raţiune a considera că cineva ar fi  pierdut un astfel de obiect, iar în altă ordine de idei, bunul respectiv nu poate fi considerat ca abandonat, având valoare de întrebuinţare, iar inculpaţii având  reprezentarea valorii din moment ce şi l-au însuşit tocmai pentru că avea o valoare, procedând  imediat  la vinderea lui.

Şi în acest caz, faţă de inculpatul S. D. sunt incidente prev.art.37 lit. a  C. penal, primul termen al recidivei postcondamnatorii constituindu-l aceeaşi pedeapsă de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa amintită nr. 37/03.02.2009 a Judecătoriei Mediaş, conform fişei cazierului judiciar – fila 77 dosar.

Fapta în concret prezintă gravitate , fiind săvârşită în grup, cu atragerea unui minor,  şi

într-o zonă de restricţie, în apropierea digului de protecţie, împrejurare pe care inculpaţii o cunoşteau fiind localnici din D.

Valoarea prejudiciului este relativ mică, împrejurare ce va fi avută în vedere ca şi circumstanţă reală atenuantă în favoarea tuturor celor trei inculpaţi, pentru inculpatul S. V., reţinând în cadrul circumstanţelor personale, lipsa oricăror antecedente penale.

În consecinţă, inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă pentru care, având în vedere  limitele legale ale pedepsei, efectul circumstanţelor atenuante reale şi personale, starea de recidivă în cazul inculpatului S. D., atitudinea inculpaţilor, precum şi dispoziţiile art. 72 C .penal, inculpatul S. D. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare; inculpatul  S. N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar inculpatul S. V. , la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Faptele comise de inculpatul S.D. sunt concurente în condiţiile art. 33 lit. a

 C. penal, dispoziţii legale  care statuează că „ există concurs real de infracţiuni  când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele”. Aceeaşi este situaţia şi în cazul inculpaţilor S. N. şi S. V.

Cu privire la pedeapsa ce se aplică în caz de concurs, Codul penal dispune la art. 34  lit. b C. penal, că atunci când s-au stabilit  numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea  care poate fi sporită până la maximul ei special , iar când acest maxim este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În cazul inculpatului S. N. se mai constată că concurentă cu prezentele infracţiuni mai este şi infracţiunea  pentru care  a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.171/01.06.2011 a Judecătoriei Mediaş, pronunţată în dosarul  ataşat prezentei cauzei.

Prin urmare, din aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, inculpatul S. D. urmează să execute pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate respectiv – 3 ani şi 2 luni închisoare, inculpatul S. N., pedeapsa cea mai grea de - 3 ani şi 2 luni închisoare, iar inculpatul S. V., pedeapsa de - 2 ani închisoare.

Faţă de inculpaţii S. D. şi S. N. sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 83 C. penal.

Potrivit cazierului judiciar de la filele 77,79 dosar, prin sentinţa penală nr. 37/03.02.2009 inculpatul S. D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată pe o durată de 4 ani, iar inculpatul S. N., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată pe o durată de 2 ani şi 6 luni. Ambii inculpaţi au comis aceste noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, astfel stabilit.

Potrivit art. 83 C. penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen , instanţa revocă suspendarea condiţionată dispunând executarea în întregime a pedepsei pe lângă cea nou aplicată.

Aşa încât, din aplicarea dispoziţiilor menţionate inculpatul S. D. urmează să execute şi pedeapsa de 2 ani închisoare, iar inculpatul S. N., pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. penal se va aplica inculpaţilor pedeapsa accesorie privind  interzicerea  exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit .a teza a II a şi lit .b C .penal pe durata executării pedepsei principale, având în vedere că faptele comise sunt incompatibile cu exerciţiul acestor drepturi ce implică şi presupun funcţii de autoritate publică.

În privinţa inculpatului S. V., instanţa reţine că acesta este infractor primar şi sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. penal, fapt pentru care  se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa  apreciază că suspendarea preconizată constituie nu numai  o şansă ce i-a fost acordată, având în vedere condiţia inculpatului de infractor primar, dar  şi un serios , şi mai mult,  decât un simplu avertisment pentru ca inculpatul să-şi revizuiască atitudinea socială, sub sancţiunea revocării acestui beneficiu cu consecinţa executării acestei pedepse în cazul în care nu va face dovada acestei îndreptări,  săvârşind alte fapte.

Potrivit art. 71 alin.5 C. penal se va dispune suspendarea pedepsei accesorii.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S. N. , având în vedere că s-a efectuat operaţiunea de contopire a pedepselor ce i-au fost aplicate atât  pentru infracţiunile ce au făcut obiectul acestei cauze cât şi cea rezultată din sentinţa penală nr.171/01.06.2011 a Judecătoriei Mediaş, în conformitate cu prev. art. 36 alin.3 C .penal se va dispune deducerea  din pedeapsa astfel stabilită  a perioadei executate , din ziua de 07.03.2011 şi apoi din 18.03.2011 şi până în prezent , urmând a se dispune totodată, în baza art. 449 rap. la art. 420 C .penal , anularea vechiului mandat de executare şi emiterea unuia nou conform prezentei hotărâri.

În prezenta cauză nu au fost luate măsuri procesual preventive, inculpatul S.N.aflându-se în stare de deţinere pentru alte afaceri judiciare.

Cât priveşte latura civilă a acţiunii, prejudiciul cauzat părţii vătămate

SC C.I. SRL D. este în sumă de 12.000 lei. Partea vătămată în constituirea de parte civilă a pretins şi suma de 9.462 lei, aferentă instalaţiei electrice şi a distrugerilor ocazionate de smulgerea ei din perete şi spargerea ferestrei, pagubă pusă în conexiune cu  fapta inculpatul S. V. Cum, din considerentele expuse mai sus, rezultă că nu sunt probe care să susţină faptul că acest inculpat este autorul acestei fapte, pretenţiile părţii civile formulate în această privinţă urmează a fi respinse.

Reţinând însă că inculpaţii sunt autorii faptei prejudiciale ce a avut drept consecinţă înregistrarea unei pagube de 12.000 lei, constând în sustragerea părţilor componente ale schelelor metalice, a 2 sobe metalice şi 7 uşi metalice, în baza art. 346 rap .la art. 14 C. pr. penală respectiv art. 998 şi 1003 C .civil, inculpaţii vor fi obligaţi în solidar să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 12.000 lei. Pe acelaşi temei, inculpaţii vor fi obligaţi să plătească părţii civile SC A. T. M. SA M., suma de 711 lei, reprezentând contravaloarea punţii metalice pe care au sustras-o.

 Consecinţă a condamnării, inculpaţii vor fi de asemenea obligaţi, în baza art. 191,189 C.pr.penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul proces, în sumă de câte 1.000 lei fiecare, din care, suma de câte 500 lei, reprezintă onorarii avocaţi din oficiu, justificate cu delegaţiile de la dosar.

Domenii speta

Spete similare