Pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. 27639/245 din  10.9.2012, reclamanta X, prin reprezentanţii săi legali, a chemat în judecată  pârâţii Y, Z ŞI Q, solicitând obligarea acestora la plata sumei de  22879,07 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere datorate la data de 18.05.2012 şi plata penalităţilor de întârziere în sumă de 57267,16 lei pentru aceeaşi perioadă.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că la data de 01.08.2012 pârâţii nu au achitat cheltuielile de întreţinere aferente spaţiului pe care îl deţin, în calitate de proprietari.

Deşi, au fost somaţi în acest sens, în mod nejustificat pârâţii a refuzat să se conformeze, astfel că, au fot calculate majorări de întârziere, în cuantum de 57267,16 lei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 46, art. 49 şi art. 50 din Legea nr.230/2007 coroborat cu dispoziţiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 şi H.G. nr. 1588/2007 cu aplicarea art. 242 Cod procedură civilă.

Acţiunea este scutită de taxă de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. 3 din Regulamentul Cadru al Asociaţiilor de proprietari aprobat prin Legea nr. 1147/1996 republicată şi art. 50 alin. 2 din Legea 230/2007.

La dosarul cauzei reclamanta nu a depus în dovada calculului sumei datorate, listele de plată aferente debitului solicitat, fiind ataşată doar pentru perioada 08.2012 – 12.2012 perioadă neindicată în acţiune, , dar dedusă din acte 07.2011 – 07.2012 (fila 3 dosar).

Pârâţii, legal citaţi nu s-au prezentat în instanţă, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 225 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului sus-evocate, depuse la filele 20-29 dosar, instanţa a reţinut că pârâţii locuiesc la adresa indicată în acţiune şi potrivit acţiunii reclamantei pârâţii în perioada lunii 07/2011 – 07/2012 nu şi-au achitat cheltuielile de întreţinere în cuantum de  22879,07 lei, solicitat prin acţiune, or, în lipsa listelor de plată privind a calculul debitului solicitat cu cel menţionat prin acţiune, converg la respingerea acţiunii.

Potrivit art. 114/1996 republicată şi a Regulamentului Cadru de aplicare a  Legii nr. 114/1996, toţi proprietarii de apartamente trebuie să plătească cheltuielile ce le revin cotelor de întreţinere necesare cheltuielilor comune ale clădirii.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa, în raport cu disp. art. 1169 Cod civil, va respinge acţiunea, inclusiv capătul de cerere privind plata penalităţilor de întârziere către reclamantă, prin lipsa actelor cerute imperativ de disp. art. 49-50 din Legea 230/2007 şi H.G. nr. 1588/2007, fiind lipsă modul de calcul al acestor penalităţi la debitul aferent fiecărei luni şi nu raportat la restanţa acumulată.

În respingerea acţiunii se va reţine şi următoarea argumentare:

În speţă, configuraţia raportului juridic dintre părţi este stabilită de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 230/2008, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Astfel, membrii asociaţiei de proprietari au obligaţia potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei, astfel cum sunt definite in art. 47.De asemenea, potrivit art. 49 din lege, asociaţia poate stabili penalizări pentru sume restante afişate pe lista de plată, în cond. art. 30 alin. 1 lit. j, iar în alineatul 2 art. 49 se prevede că termenul de plată a cotelor de contribuţie afişate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.

Din dispoziţiile legale amintite rezultă , pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreţinere şi al penalităţilor îl reprezintă  listele de plată(lipsă de la dosar), iar pe de altă parte, obligaţia de plată a penalităţilor nu este una legală, ci convenţională, trebuind să fie stabilită printr-o decizie a comitetului executiv al Asociaţiei, în cond. art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007.

Or, reclamanta a depus la dosar doar lista de plată pentru perioada 12.2012-08.2012 cu debite calculate la datorie acumulată cuprinzând şi debite prescrise anterioare anului 2011 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, respectiv debitul principal fiind de 22879,07 lei, iar penalităţile sunt de 57267,16 lei, ce  excede perioadei solicitate, iar fişa  individuală de solduri (fila 7), emanând exclusiv de la reclamantă şi nefăcând proba conform art. 46 şi art. 439 din legea 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreţinere şi respectiv penalităţi de întârziere, fiind lipsă cu desăvârşire listele de plată pentru întreaga perioadă solicitată.

În consecinţă, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile  prevăzute de Legea 230/2007, urmând ca, pentru considerentele arătate, să respingă cererea ca neîntemeiată. Şi cu următoarea motivare:

În contextul dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, sus-evocate,  instanţa constată că pentru penalităţile solicitate, sunt lipsă listele de plată privind cheltuielile de întreţinere restante pentru întreaga perioadă neindicată în acţiune, dar dedusă din acte ca fiind 07/2011 – 07/2012, iar cuantumul penalităţilor este calculat nu raportat la debitul real aferent fiecărei luni, deoarece acestea fiind lipsă (listele de plată), instanţa a fost în imposibilitate a verifica veridicitatea calculului depus la dosar în condiţiile în care se solicită şi pentru perioada anului 2011, precum şi incidenţa prescripţiei.

Prin acţiune, debitul solicitat cu titlu de penalizări 57267,16 lei este aferent unei perioade neprecizată de reclamantă ce excede debitului pentru aceeaşi perioadă cu titlu de cheltuieli de întreţinere  de 22879,07 lei şi asupra cărora s-au calculat penalizările solicitate, în sensul disp. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.

Se impunea acest calcul deoarece debitul aferent cu titlu de cheltuieli de întreţinere fiind de 22879,07 lei pentru perioada 07.2011 – 07.2012 nu are corespondent  de plată, în actele dosarului fiind lipsă listele de plată, astfel că, chiar dacă cheltuielile de întreţinere aferente penalităţilor au făcut obiectul prezentei acţiuni, sunt operante în cauză dispoziţiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, şi tot o dată nu absolvă pe reclamantă să facă dovada cu listele de plată a debitului total pentru aceeaşi perioadă cu titlu de cheltuieli de întreţinere în vederea verificării dispoziţiilor textului sus-evocat.

În acest  context, se impune a fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi cu următoarea motivare:

În fine în respingerea acţiunii analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut că pârâţii locuiesc la adresa indicată în acţiune , însă potrivit calculului depus la dosar de către reclamantă, în condiţiile sus arătate, instanţa nu a putut vizualiza veridicitatea calculului datorat de pârâţi în perioada de mai sus, dacă şi-au achitat cheltuielile de întreţinere  în termen legal şi dacă în raport de aceasta s-ar mai datora penalităţi dat fiind calculul eronat depus la dosar şi inclusiv pentru imposibilitatea instanţei de a verifica cuantumul acestora în raport şi cu disp.art.4 alin.3 din Legea nr.469/2002, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată şi din acest punct de vedere.

În respingerea acţiunii ca neîntemeiată, urmează reţinută şi următoarea argumentare :

În speţă, configuraţia raportului juridic dintre părţi este stabilită de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr.230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Astfel, membrii asociaţiei de proprietari au obligaţia potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007 să plătească lunar, conform listei de plată, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei, astfel cum sânt definite în art.47.

 De asemenea, potrivit art.49 din lege, asociaţia poate stabili penalizări pentru sume restante afişate pe lista de plată , în cond.art.30 alin.1lit.j,iar în alineatul 2 al art.49 ce prevede că termenul de plată a cotelor de contribuţie afişate pe lista lunară de plată este de maximum 20 de zile calendaristice .

Din dispoziţiile legale amintite rezultă, pe de o parte, faptul că titlul legal de plată al cotelor de întreţinere şi al penalităţilor îl reprezintă listele de plată (lipsă de la dosar), fiind anexată doar pentru  08/2012 – 12/2012, iar pe de altă parte, obligaţia de plată a penalităţilor nu este una legală, ci convenţională, trebuind să fie stabilită  printr-o decizie a comitetului executiv al Asociaţiei, în condiţiile art. 30 alin.1lit.j din Legea nr.230/2007.

Or, reclamanta a depus la dosar doar înscrisurile sus evocate nu  şi listele de plată nominale, pentru fiecare lună, iar cele depuse nu acoperă  perioada  solicitată şi totodată conform art. 46 şi art. 49 din Legea nr. 230/2007 pentru sumele pretinse cu titlu de cote de întreţinere si respectiv penalităţi de întârziere  se impune definirea lor în vederea verificării  acestora inclusiv  sub aspectul prescripţiei  cât timp  este solicitat şi un sold  de 23543,07  lei ce provine din anii anterior celui indicat, 2011.

În consecinţă, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 230/2007, urmând ca, pentru considerentele arătate, să respingă cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare