Infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 277 şi art. 278 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii - concurs organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj pentru ocuparea unui post de director adjunct – răspundere civil-delictuală – autoritate de l...

Sentinta penala nr. 2397 din data de 16 octombrie 2009 - Dosar nr. 1887/215/2009

Infractiuni prevazute si pedepsite de art. 277 si art. 278 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii - concurs organizat de Inspectoratul Scolar Judetean Dolj pentru ocuparea unui post de director adjunct – raspundere civil-delictuala – autoritate de lucru judecat – jurisprudenta C.E.D.O.

Solutia:

In temeiul art. 277 din legea 53/2003 privind  Codul Muncii  condamna inculpata D.D. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

In temeiul art.278 din legea 53/2003 privind Codul Muncii condamna inculpata D.D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

In temeiul art. 33 lit. a Cp raportat la art. 34  lit. b Cp  contopeste pedepsele  in pedeapsa rezultanta  de 6 luni.

In temeiul art. 81-82 Cp dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni.

In temeiul art. 71 Cp  aplica pedeapsa accesorie a interzicerii  exercitiului drepturilor prev de art. 64 alin 1 lit. a teza a doua si  lit. b Cp , iar in temeiul art. 71 alin 5 Cp  dispune  suspendarea executarii pedepsei accesorii  pe durata termenului de încercare.

In temeiul art 359 Cpp atrage atentia inculpatei asupra prevderilor art. 83 Cp.

In temeiul art 14 si 346 Cpp admite in parte actiunea civila si obliga inculpata la plata sumei de 3000 lei daune morale catre partea civila P.L.V.

In temeiul art 191 alin 1 Cpp  obliga inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Cu apel in termen de 10 zile de  la pronuntare.

Pronuntata in sedinta publica, azi 16.10.2009.

Motivarea:

În perioada 12 martie – 20 martie 2007, partea vatamata a participat la un  concurs organizat de Inspectoratul Scolar Judetean Dolj pentru ocuparea unui post de director adjunct la Scoala X Craiova, în urma caruia a fost declarata reusita.

Din procesul verbal încheiat în data de 27 martie 2007, în cadrul sedintei Consiliului de administratie s-a pus în discutie hotarârea de numire în functia de director adjunct a partii vatamate, inculpata a prezentat etapele ce urmau a fi parcurse, supunându-se la vot nominal deschis hotarârea de numire. Inculpata si alti patru membri au votat împotriva numirii partii vatamate în functia de director adjunct.

Determinata de atitudine inculpatei de refuz a numirii sale în functia de director adjunct, partea vatamata s-a adresat I.S.J. Dolj, care a comunicat inculpatei, în calitatea sa de director al unitatii de învatamânt, prin adresa nr. 2388/20.03.2007, obligatia de a întreprinde toate demersurile necesare numirii partii vatamate pe post începând cu 1 aprilie 2007.

Deoarece inculpata persista în refuzul de numire în functie a partii vatamate, I.S.J. Dol a emis o noua adresa – nr. 3889/16 mai 2007, prin care i s-a pus în vedere inculpatei obligatia ca pâna la data de 21 mai 2007 sa emita decizia de numire în functie a partii vatamate, deoarece, în conditiile în care a existat un singur candidat admis la concurs, hotarârea Consiliului de administratie nu putea fi negativa, ci aceasta entitate avea îndatorirea de a numi pe singurul candidat admis, nemaiavând un drept de optiune.

La data de 31 mai 2007 Consiliul Local Craiova a aprobat hotarârea privind avizarea numirii partii vatamate în functia de director adjunct al unitatii scolare.

Partea vatamata, în exercitarea drepturilor sale si cu respectarea drepturilor celorlalti subiecti de drept, a participat si a câstigat un concurs organizat cu respectarea dispozitiilor legale.

Potrivit art. 21 alin 9 din Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat anexa la O.M.Ed.C.nr 3142/25.01.2006 precizeaza ca „ directorul adjunct este numit prin decizie directorului unitatii de învatamânt cu avizul consultativ al Consiliului local, pe baza hotarârii Consiliului de administratie al unitatii, cu consultarea Consiliului profesoral, dintre candidatii care au promovat concursul pentru ocuparea acestui post.”.

Dupa afisarea rezultatului, directorului unitatii îi revenea sarcina de a efectua demersurile necesare în vederea numirii partii vatamate  pe post, respectiv sa obtina avizul Consiliului Local si avizul consultativ al Consiliului Profesoral, iar nu sa voteze împotriva numirii singurului candidat admis.

Partea vatamata  a îndeplinit conditiile prev. de art. 2 din Metodologia de organizare si desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat anexa la O.M.ED.C.nr 3142/25 01 2006, respectiv a dovedit, asa cum se prevede la al. 1lit. c, calitati profesionale si manageriale, asa cum au recunoscut membrii consiliului de administratie in procesul-verbal  încheiat la data de 09.05.2007 de comisia de cercetare a ISJ .

Prin sentinta civila nr. 1214/9 iulie 2007 a Tribunalului Dolj a fost obligata inculpata personal, în calitate de director al unitatii scolare, sa emita decizia de numire a partii vatamate în functia de director adjunct al Scolii X Craiova. Desi aceasta sentinta era executorie, totusi inculpata a procedat la emiterea deciziei denumire în functie de abia dupa 2 luni, prin emiterea deciziei nr. 183/13.09.2007. Ulterior, ca urmare a deciziei 2895/27.11.2007 a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a casat sentinta amintita si s-a trimis cauza spre rejudecare, inculpata, la un interval de doar o zi, a emis decizia nr. 218/28.11.2007, prin care partea vatamata a fost eliberata din functia de director adjunct. Se constata o receptivitate crescuta a inculpatei la emiterea deciziei de eliberare din functie, ceea ce nu se observa si la emiterea deciziei de numire în functie, întrucât numai dupa trecerea unui interval de doua luni, aceasta a înteles sa respecte o hotarâre judecatoreasca definitiva si executorie.

În urmatorul ciclu procesul, urmare a sentintei civile nr. 1964/1.04.2008 a Tribunalului Dolj, prin care a fost obligata aceeasi inculpata sa emita decizia de numire în functie, partea vatamata a formulat cererea nr. 1153/9.04.2008 (fila 34 din dosarul de urmarire penala), prin care a solicitat inculpatei, pârâta in acea cauza  si titulara a obligatiei ce se impunea a fi executata prin sentinta civila amintita, a emite decizia de numire în functie.

Prin aceeasi cerere – nr. 1153/9.04.2008, partea vatamata a solicitat si punerea în executare a sentintei civile nr. 235/11.02.2008, prin care Tribunalul Dolj a obligat unitatea scolara – prin reprezentant directorul D.D. – inculpata din aceasta cauza, la plata catre partea vatamata a despagubirilor reprezentând diferenta dintre salariul cuvenit pentru functia de director adjunct si salariul încasat, în calitate de cadru didactic, începând cu data de 29.11.2007, data de la care inculpata a hotarât prin decizia 218/28.11.2007, ca partea vatamata sa fie eliberata din functie, si pâna la data reîncadrarii efective în functia de director adjunct.

Inculpata, în calitate de director al unitatii scolare, a emis decizia de numire în functia de director adjunct a partii vatamate nr. 43 din 25.06.2008, deci la mai mult de 15 zile de la data cererii de punere în executare nr. 1153 din 9.04.2008 formulata de partea vatamata, având ca obiect punerea în executare a sentintelor civile nr. 1964/01.04.2008 si, respectiv 235/11.02.2008.

În drept, constituie infractiunea prev. de art. 277 din Legea 53/2003 neexecutarea unei hotarâri judecatoresti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata, iar conform art. 278 din acelasi act normativ, constituie infractiune neexecutarea unei hotarâri judecatoresti definitive privind reintegrarea în munca a unui salariat.

Elementele constitutive ale celor doua infractiuni, prezinta anumite particularitati în cauza penala dedusa judecatii, care decurg din existenta a doua hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile prin care inculpata, în calitate de reprezentant al unitatii scolare, detinând functia de director, a fost obligata sa emita decizia de numire în functia de director adjunct a partii vatamate si sa plateasca acesteia diferenta dintre salariul încasat în conformitate cu profesia exercitata de cadru didactic si salariul la care avea dreptul în temeiul functiei de director adjunct, la care era îndreptatita, urmare a declararii ca reusita la concursul legal organizat.

Subiectul activ al acestor infractiuni poate fi angajatorul însa si o alta persoana care are atributia exclusiva de a decide cu privire la o functie ce poate fi exercitata de angajat.

Apararile formulate de inculpata privind neîntrunirea elementelor constitutive ale acestor infractiuni, în ceea ce priveste calitatea subiectului activ si elementul material, nu pot fi retinute, întrucât, în caz contrar, ar însemna sa se încalce autoritatea de lucru judecat a hotarârilor judecatoresti, prin care inculpata a fost obligata la emiterea deciziei de numire în functie a partii vatamate si la plata diferentelor salariale cuvenite.

Obligatia de a emite decizia de numire în functia de director adjunct al unei unitati scolare apartine exclusiv directorului scolii, obligatia rezultând din dispozitii legale speciale, respectiv art. 21 alin. 6 din Legea 128/19977 si art. 21 alin. 9 din Metodologia de Organizare si Desfasurare a concursului pentru ocuparea functiilor de director adjunct din unitatile de învatamânt preuniversitar de stat, anexa a Ordinului Ministerului Educatiei nr. 3142/2006, emis în baza Legii 128/1996.

Potrivit acestor norme juridice speciale, directorul adjunct este numit pe baza deciziei directorului unitatii de învatamânt cu avizul consultativ al Consiliului Local, pe baza hotarârii Consiliului de administratie, dintre candidatii care au promovat concursul pentru ocuparea acestui post.

Prin urmare, conform legii, numirea în functia de director adjunct a partii vatamate reprezinta atributul exclusiv al inculpatei, în calitate de director al unitatii scolare. Nu numai angajatorul poate fi subiect activ al acestor in fractiuni, calitatea I.S.J. Dolj de angajator nefiind contestata, însa si persoana care în virtutea unei functii, a unui post sau a unei atributii, are competenta  exclusiva de a dispune ca o alta persoana sa exercite o functie.

Exista doua planuri care nu trebuie confundate: al raporturilor de munca care decurg din exercitarea profesiei  si se întemeiaza pe încheierea unui contract individual de munca între partea vatamata si angajatorul I.SJ. Dolj, necontestate, si cel al raporturilor juridice care se nasc în urma îndeplinirii unei functii - în cadrul profesiei exercitate ,  si anume functia de director adjunct, care nu se confunda cu profesia de cadru  didactic. Aceste din urma raporturi juridice -  specifice functiei  nu se confunda,  ci se grefeaza pe raporturilor juridice de baza, specifice dreptului muncii, însa, angajatorul din cadrul raporturilor de drept substantial al muncii, în speta I.S.J. Dolj, este diferit de persoana care are atributia exclusiva de a fi subiect pasiv în cadrul raporturilor juridice nascute ca urmare a exercitarii unei functii, alaturi de profesia de baza.

Dispozitiile legale cuprinse în Legea 128/1997 nu stabilesc în sarcina angajatorului I.S.J. Dolj nici o obligatie sau atribut privind numirea persoanelor în functia de director adjunct al scolii, aceasta obligatie revenind exclusiv directorului scolii.

Aceste considerente au fost avute în vedere si de instantele judecatoresti care au admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a angajatorului I.S.J. Dolj, stabilindu-se prin decizia 3821/11.06.2009 a Curtii de Apel Craiova – irevocabila  - ca aceasta institutie nu are nicio implicare în ceea ce priveste numirea partii vatamate în functia de director adjunct al scolii.

Subiectul activ al infractiunilor prevazute de art. 277 si 278 din Legea 53/2003 trebuie sa fie subiectul pasiv din raporturilor juridice de drept substantial al muncii, care s-au nascut între el – în calitate de persoana obligata la plata salariilor catre subiectul activ al acestui raport substantial sau la reintegrarea în munca a acestei persoane si persoana îndreptatita la plata salariilor, respectiv la reintegrarea în munca. Calitatea subiectilor din raporturilor juridice substantiale se inverseaza pe planul dreptului penal, astfel încât, titularul obligatiei specifice dreptului muncii devine subiectul activ al infractiunii si, respectiv titularul dreptului recunoscut prin hotarâri judecatoresti definitive la reintegrare în munca sau la plata salariilor devine subiectul pasiv al infractiunii.

Stabilindu-se prin decizia 3821/11.06.2009 a Curtii de Apel Craiova, irevocabila si intrata în  autoritatea de lucru judecat, ca numai inculpata în calitate de director al scolii are obligatia de a numi în functia de director adjunct pe partea vatamata si nu I.S.J. Dolj, fata de care s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, considerându-se ca nu are atributii în materia numirii într-o astfel de functie, apararea inculpatei privind lipsa calitatii sale de angajator este de natura a aduce atingere autoritatii de lucru judecat a deciziei judecatoresti amintite.

O data ce s-a stabilit prin acest act jurisdictional ca inculpata are obligatia exclusiva de a o reintegra în functie pe partea vatamata, în materia dreptului penal, trebuie respectata autoritatea de lucru judecat a actului jurisdictional civil si se va considera ca persoana obligata prin hotarâre judecatoreasca irevocabila la reintegrarea în functie de conducere pe care salariatul a obtinut-o în mod legal, în urma îndeplinirii conditiilor concursului organizat, devine subiect activ al infractiunii prev. de art. 278 din Legea 53/2003.

Despagubirile la care partea vatamata este îndrituita prin hotarâre judecatoreasca irevocabila, respectiv decizia 4648/13.06.2008 a Curtii de Apel Craiova nu reprezinta, astfel cum sustine inculpata, echivalentul prejudiciului care s-ar fi produs partii vatamate, ci reprezinta, astfel cum în mod expres se mentioneaza atât în sentinta civila nr. 235/2008 a Tribunalului Dolj, cât si în decizia 4648 a Curtii de Apel Craiova, diferentele salariale dintre salariul cuvenit pentru functia de director adjunct si salariul încasat de partea vatamata, începând cu data de 29.11.2007, data la care inculpata a emis decizia 218/2007 de eliberare din functie, pâna la data reîncadrarii efective a partii vatamate în functia de director adjunct la care este îndreptatita, ca urmare a promovarii examenului.

Ca urmare a declararii nulitatii absolute a deciziei 218 din 28.11.2007, prin care inculpata a eliberat-o din functia de director adjunct pe partea vatamata, prin hotarârile judecatoresti enumerate s-a procedat la o veritabila repunere în situatia anterioara eliberarii din functie si recunoasterea tuturor drepturilor care decurg din functia de conducere la care avea dreptul, astfel ca sumele de bani pe care unitatea scolara, prin reprezentant – inculpata – în calitate de director al acesteia – reprezinta drepturi salariale si nu echivalentul unui prejudiciu stabilit conform art. 998 si 999 C.civil.

O asemenea aparare a inculpatei, reprezinta o interpretare contrara principiilor fundamentale ale procesului penal român si o deturnare a unor acte jurisdictionale irevocabile de la urmarea lor fireasca.

Si sub aspectul acestei infractiuni, inculpata întruneste conditiile subiectului activ, întrucât a fost parte în cauza civila obiect al dosarului 21321/63/2007 prin care Tribunalul Dolj si Curtea de Apel Craiova a obligat Scoala X Craiova prin reprezentant inculpata D.D., în calitate de director – sa plateasca partii vatamate diferentele salariale cuvenite.

Similar infractiunii prev. de art. 278 din Legea 53/2003, atâta timp cât inculpata a fost partea procesuala în cauzele finalizate cu pronuntarea unor hotarâri judecatoresti definitive si executorii la data cererii de punere în executare formulata de partea vatamata, si atâta timp cât instantele de judecata au obligat-o pe inculpata – în calitate de director al scolii – sa o reintegreze în functia dobândita pe partea vatamata si sa îi plateasca drepturile salariale cuvenite, inculpata nu are dreptul ca ulterior, într-un proces penal, legat de punerea în executare a acestor hotarâri pronuntate împotriva sa, sa repuna in discutie calitatea sa de titular al obligatiei ce trebuie îndeplinita. A-i conferi aceasta posibilitate, ar echivala cu încalcarea autoritatii de lucru judecat, principalul efect procesual al hotarârilor judecatoresti si cu încalcarea principiului relativitatii efectelor substantiale ale actelor jurisdictionale. Aceste principii sunt fundamentale într-un stat de drept, într-o ordine juridica în care este imperios necesar ca participantii dintr-un proces sa-si execute obligatiile de care sunt tinuti si, respectiv, sa le fie recunoscute drepturile câstigate.

Fapta inculpatei, de a emite decizia nr. 43/25.06.2008 prin care partea vatamata a fost numita în functia de director adjunct, inculpata fiind obligata în acest sens prin sentinta civila nr. 1964/01.04.2008 a Tribunalului Dolj, desi partea vatamata a formulat cererea de punere în executare nr. 1153/09.04.2008, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 278 din Legea 53/2003, întrucât reintegrarea în functia de conducere la care partea vatamata avea dreptul, a avut loc la mai mult de 2 luni de zile de la data solicitarii adresate. Omisiunea inculpatei de a pune în executare sentinta amintita, de care avea cunostinta întrucât avea calitatea de parte în dosar, reprezinta o fapta penala prin care se aduce atingere relatiilor sociale privind încrederea care trebuie acordata în hotarârile judecatoresti definitive si executorii, astfel cum era si sentinta civila nr. 1964/2008.

Fapta inculpatei de a emite decizia nr. 44/25.06.2008 prin care s-a dispus plata drepturilor salariale catre partea vatamata, astfel cum au fost stabilite prin sentinta civila nr. 235/11.02.2008, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 277 din Legea 53/2002, întrucât: inculpata a adoptat aceasta decizie la mai mult de 15 zile de la data cererii de executare care a fost adresata de partea vatamata. Aceasta din urma a formulat doua cereri prin care a solicitat executarea hotarârii judecatoresti enuntate si anume: cererea nr. 642/27.02.2008 si, respectiv 8153/9.04.2008. Inculpata era obligata în termen de 15 zile de la data cererii de executare sa procedeze la emiterea deciziei de acordare a drepturilor salariale, infractiunea consumându-se în momentul în care, împlinindu-se termenul de 15 zile, inculpata nu si-a adus la îndeplinire obligatia stabilita în sarcina sa.

Infractiunea prev. de art. 277 din Legea 53/2003 este o infractiune continua, care se epuizeaza la data încetarii inactiunii incriminate, prin plata drepturilor salariale cuvenite, sau, dimpotriva, prin condamnarea inculpatei printr-o hotarâre judecatoreasca, chiar si nedefinitiva, pronuntata în prima instanta.

Litigiile dintre parti s-au derulat pe parcursul a mai multor ani, pâna la ramânerea irevocabila a hotarârilor, partea vatamata fiind iarasi eliberata din functie prin decizia 52/10.09.2008 emisa de inculpata, decizie cu privire la care s-a dispus nulitatea prin hotarârea pronuntata în dosarul 16699/63/2008 a Tribunalului Dolj. Este relevant faptul ca aceasta decizie nr. 52 a fost emisa la data de 10.09.2008, prin care partea vatamata a fost eliberata din functie, însa decizia Curtii de Apel nr. 8282 prin care s-a admis recursul si s-a casat sentinta tribunalului în vederea rejudecarii cauzei, invocata drept temei de inculpata pentru a motiva decizia de eliberare din functie, este din 25.09.2008. Deci hotarârea judecatoreasca invocata de reclamanta este mult ulterioara deciziei prin care a eliberat-o pe partea vatamata din functia detinuta, ca urmare a promovarii uni concurs legal organizat, astfel încât, rezulta ca, la data de 10.09.2008, când s-a emis decizia 52 de eliberare din functie, continua sa-si produca efectele sentinta civila nr. 1964 din 01.04.2008 a Tribunalului Dolj, definitiva si executorie, prin care inculpata era obligata sa o repuna în functie pe partea vatamata. Inculpata astfel a încalcat, cu rea credinta, o hotarâre judecatoreasca executorie, despre care în mod cert avea cunostinta, întrucât avea calitatea de parte procesual.

Ceea ce intra in autoritatea  de lucru judecat  este  atât dispozitivul unei  hotarâri judecatoresti, dar si  considerente care  explica dispozitivul si  se reflecta in acesta, formând corp comun cu el , dobândesc putere de lucru judecat.  Au dobândit autoritate de lucru judecat  hotarârile judecatoresti prin care s-a dispus obligarea inculpatei la reintegrarea in functia de director adjunct al  partii vatamate si la plata drepturilor salariale  corespunzatoare  functiei la care avea dreptul.

Autoritatea de lucru judecat  prezinta un aspect pozitiv: partea care a câstigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotarâre judecatoreasca irevocabila  intr-o noua judecata , fara ca partea  adversa sau instanta de judecata sa mai poata lua in discutie existenta dreptului  si un aspect negativ  in sensul ca partea care  a pierdut procesul  nu mai poate pune in discutie  dreptul respectiv intr-un alt proces.  Aspectul negativ al autoritarii de lucru judecat împiedica asadar ca partea care a pierdut procesul intr-o cauza solutionata in mod irevocabil, astfel cum este  inculpata  in prezenta cauza  , sa mai supuna  unei noi judecati pretentia  referitoare la acel drept subiectiv civil.

Principiul autoritatii de  lucru judecat, rezultând din art. 1201 C.civ.,  împiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat între aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarâri judecatoresti, în sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarâre definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarâre posterioara, pronuntata într-un alt proces.

 Pentru aceste motive,  calitatea inculpatei de titular al obligatiei  de a dispune reintegrarea in functie si de a plati drepturile salariale ( denumite generic despagubiri )  nu mai poate fi rediscutata,  altfel s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice , iar aceste calitati ale inculpatei se transpun si pe planul dreptului penal, in ceea ce  priveste raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor  dispuse prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

La individualizarea pedepselor ce urmeaza a fi aplicate inculpatei, se va tine seama de criteriile de individualizare prevazute în art. 72 C.p., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor ce rezulta din refuzul continuu si categoric privind executarea unor hotarâri judecatoresti pronuntate împotriva sa, ceea ce echivaleaza cu refuzul recunoasterii în favoarea partii vatamate a drepturilor legal castigate , atitudinea inculpatei din cursul procesului penal, de negare a vinovatiei sale si invocare a unor împrejurari prin care încalcând principiile fundamentale ale procesului penal si civil, tindea la obtinerea unor cauze de impunitate; se va tine seama de lipsa antecedentelor penale, relatiile litigioase de lunga durata dintre parti, dispozitiile partii generale a Codului penal si limitele de pedeapsa fixate de Legea 53/2003.

Ca modalitate de executare a pedepsei, se considera ca lasarea în libertate prin dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei rezultante în urma aplicarii dispozitiilor art. 33-34 C.p., reprezinta un remediu social privind persoana inculpatei, iar scopurile pedepsei pot fi atinse si printr-un astfel de mijloc de individualizare judiciara a executarii pedepsei.

Se va admite în parte actiunea civila si, constatând ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 998 si 999 Cod civil, se va angaja raspunderea civila delictuala a inculpatei, întrucât, prin faptele sale, a determinat prejudicierea morala a partii vatamate, lezarea onoarei si demnitatii acesteia. Astfel, prin aparitia unor articole de presa, viata profesionala a partii vatamate a dobândit dimensiuni publice, însa într-o alta directie decât cea dorita. Din continutul înscrisurilor reprezentând certificate medicale, rezulta ca actiunile inculpatei au determinat o deteriorare a sanatatii partii vatamate, ceea ce a pus-o în situatii dificile privind exercitarea profesiei si a functiei dobândite în mod legal. Dimensiunea litigiului existent între parti a fost destul de mare, încât si-au adus aportul, în scopul solutionarii, I.S.J. Dolj si Ministerul Educatiei, în vederea determinarii inculpatei la îndeplinirea obligatiei legale, al carei titular exclusiv era. Instanta constata ca dificultatile întâmpinate de partea vatamata, de exercitare a functiei de director adjunct, s-au datorat în exclusivitate inculpatei, aceasta fiind singura în masura sa dispuna numirea în functia de conducere, atributia în acest sens neputând fi exercitata prin intermediul altei persoane.

In aceasta cauza penala se vor expune anumite cauze penale in care statul roman  a fost condamnat  de Curtea Europeana  in probleme vizand tocmai  nerespectarea hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea in functie:

In cauza Ghibusi impotriva Romaniei, s-a dispus de Curtea  Europeana a  Drepturilor Omului condamnarea statului roman  pentru incalcarea art 6 paragraful 1 din Conventie, intr-o  situatie de fapt similara celei in cauza  .

Curtea aminteste ca executarea unei sentinte sau a unei hotarâri pronuntate de orice instanta trebuie considerata ca facând parte integranta din "proces", în sensul art. 6 din Conventie. Dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarâre judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramâna neexecutata în detrimentul unei parti [Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei].      Cu toate acestea dreptul de acces la justitie nu poate obliga un stat sa execute orice hotarâre cu caracter civil, oricare ar fi aceasta si oricare ar fi circumstantele (Cauza Sanglier împotriva Frantei, 2003). În orice caz, atunci când autoritatile sunt obligate sa actioneze pentru executarea unei hotarâri judecatoresti si omit sa o faca, aceasta omisiune angajeaza responsabilitatea statului pe tarâmul art. 6 alin. 1 din Conventie (Cauza Scollo împotriva Italiei, Hotarârea din 28 septembrie 1995).

Fiecare stat contractant trebuie sa se doteze cu arsenalul juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care îi revin. Sarcina Curtii consta numai în a examina daca în cauza masurile adoptate de autoritatile române au fost adecvate si suficiente (Cauza Ruianu împotriva României, 2003).  Curtea  a observat ca, în speta, obligatia reintegrarii in functie  necesita interventia personala a debitorului, care era un particular -  ca si in cauza dedusa judecatii . Statul, în calitate de depozitar al fortei publice, era chemat sa manifeste un comportament diligent si sa-l asiste pe creditor în executarea hotarârii care îi era favorabila.    În ciuda tuturor eforturilor depuse de reclamanta, debitorul s-a opus în mod constant executarii.

In cauza Miclici impotriva  Romaniei ( 2007 )  Curtea aminteste ca dreptul de acces la o instanta asigurat de art. 6 alin. 1 din Conventie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarâre judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramâna ineficienta în detrimentul unei parti (a se vedea Imobiliara Saffi împotriva Italiei , Hornsby împotriva Greciei,  Karahalios împotriva Greciei, 2003). Ea admite de asemenea ca dreptul de acces la instanta nu poate obliga un stat sa dispuna executarea fiecarei sentinte cu caracter civil, indiferent de împrejurari (Sanglier împotriva Frantei, 2003). Cu toate acestea, ea constata ca daca administratia refuza sau omite sa se supuna sau întârzie sa o faca, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii îsi pierd orice ratiune de a fi (Hornsby citat anterior,). Curtea considera ca atunci când mizele procedurii sunt importante pentru reclamant si cu atât mai mult atunci când este vorba despre un contencios de munca, autoritatilor nationale le revine sarcina de a actiona cu sârguinta si de a-si organiza sistemul judiciar astfel încât sa asigure executarea într-un termen rezonabil asa cum prevede art. 6 din Conventie (a se vedea, mutatis mutandis, Ruotolo împotriva Italiei, 1992, si Araç împotriva Turciei, 2006).

In cauza Durdan impotriva Romaniei, 2007, Curtea aminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de ce instanta ar fi pronuntata, trebuie considerata ca facând parte integranta din « proces » în sensul art. 6 din Conventie (Hornsby citat anterior, si Imobiliara Saffi împotriva Italiei). Cu toate acestea, dreptul de acces la o instanta nu poate obliga un stat sa dispuna executarea fiecarei sentinte cu caracter civil indiferent care ar fi ea si indiferent care ar fi circumstantele (Sanglier împotriva Frantei, 2003). Curtea aminteste ca atunci când autoritatile sunt obligate sa actioneze în executarea unei decizii judiciare si omit sa o faca, aceasta inertie angajeaza raspunderea statului conform art. 6 alin. 1 din Conventie (Scollo împotriva Italiei).

Curtea reitereaza de asemenea principiile fundamentale ce reies din jurisprudenta sa referitoare la interpretarea si aplicarea dreptului intern. Daca în temeiul art. 19 din Conventie Curtea are drept sarcina sa asigure respectarea angajamentelor rezultate din Conventie pentru statele contractante, nu-i revine sarcina de a descoperi erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanta interna, decât daca si în masura în care ar fi putut aduce atingere drepturilor si libertatilor aparate de Conventie. În plus, în primul rând autoritatilor nationale si îndeosebi curtilor si instantelor, le revine sarcina de a interpreta si de a aplica dreptul intern. Rolul curtii se limiteaza la a verifica compatibilitatea cu Conventia a efectelor unei asemenea interpretari (Printul Hans Adam II de Liechtenstein)

  Bazându-se pe principiul conform caruia Conventia are drept scop nu apararea drepturilor teoretice si iluzorii ci a celor concrete si efective (Artico împotriva Italiei,  1980 ), Curtea nu poate decât sa constate ca datorita atitudinii contradictorii a autoritatilor nationale reclamantul s-a aflat, în timpul unei perioade anormal de lunga, într-o situatie de incertitudine juridica privind imposibilitatea de a fi reangajat pe postul sau (Streletz, Kessler si Krenz împotriva Germaniei 2001).

1

Domenii speta

Spete similare