Inspectoratul de jandarmi judeţean Alba. Cerere formulată de reclamant în vederea comunicării ordinului de punere la dispoziţia unităţii. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a s

Inspectoratul de jandarmi judeţean Alba.  Cerere formulată de reclamant în vederea comunicării ordinului de punere la dispoziţia unităţii. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluţiona cererea reclamantului.

 Ordinul inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Alba, a cărei comunicare o solicită reclamantul, este document clasificat potrivit legii - secret de serviciu -, astfel că transmiterea acestuia către reclamant, căruia i-a fost retrasă autorizaţia de acces la documente clasificate, fiind trecut în rezervă, nu se mai poate realiza în forma în care actul se găseşte în prezent, adică în formă clasificată.

Raportat la dispoziţiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate în conformitate cu care „accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege” şi ale art. 26 din anexa 1 la H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, în conformitate cu care „transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori se va efectua numai daca aceştia deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare” şi la faptul că răspunsul comunicat de pârât reclamantului a fost legal motivat, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluţiona cererea reclamantului, în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada condiţiilor prevăzute de lege.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 6083/03  iunie 2013

Prin sentinţa administrativă nr. 1703/CAF/2013 a Tribunalului Alba a fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.N.M. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN A.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, ca urmare a cererii reclamantului, de a-i fi comunicat ordinul de punere la dispoziţia unităţii, înregistrată la data de 05.10.2012, având în vedere prevederile exprese în materia documentelor clasificate, i s-a răspuns acestuia în termenul legal, prin adresa nr. 867652 din 02.11.2012.

Dat fiind că ordinul inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean A. în discuţie este clasificat potrivit normelor legale, secret de serviciu, a faptului că odată cu data emiterii ordinului, când reclamantul a fost trecut în rezervă, acestuia i-a fost retrasă autorizaţia de acces la documente clasificate, Tribunalul a apreciat că în mod corect a refuzat pârâtul de să comunice reclamantului ordinul.

Pârâtul i-a comunicat reclamantului faptul că, pentru a-i transmite documentul solicitat trebuie să facă dovada deţinerii în prezent a unui certificat de securitate sau autorizaţie de acces la informaţii clasificate, nivel secret de serviciu.

În speţa de faţă nu s-a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea pârâtului de a răspunde sau de a soluţiona cererea, întrucât răspunsul transmis de Inspectoratul de Jandarmi Judeţean A. nu echivalează cu un răspuns nejustificat în sensul art. 2 al. 1 lit. i din L 554/2004.

Astfel, această dispoziţie defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Mai departe, art. 2 lit. n din acelaşi act normativ stipulează că prin exces de putere se înţelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În cazul de faţă ne se poate imputa Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Alba faptul că nu a comunicat un răspuns în sensul solicitat de reclamant.

Tribunalul a reţinut că nu ne aflăm situaţia unui refuz nejustificat, ci în situaţia unui răspuns justificat, deoarece răspunsul comunicat reclamantului a avut un temei legal şi anume art. 26 din anexa 1 la HG 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate in România, cu modificările şi completările ulterioare care stipulează că transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori se va efectua numai daca aceştia deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Reclamantului i s-a dat un răspuns în conformitate cu prevederile legale în materia informaţiilor clasificate, iar faptul că este nemulţumit de răspunsul primit nu echivalează cu un răspuns nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru aceste motive , acţiunea reclamantului a fost respinsă.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul P.N.M.  solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivele de recurs se arată că sentinţa este netemeinică şi nelegală.

Astfel, instanţa, prin modul în care a procedat a încălcat dispoziţiile prev. de art. 129 alin.5 C.pr.civ., în conformitate cu care, judecătorul trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză.Cum prima instanţă nu a administrat toate probele necesare şi esenţiale pentru aflarea adevărului, a refuzat judecarea cauzei aşa încât se apreciază că nu a soluţionat fondul cauzei, motiv pentru care se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei în rejudecare.

Pe fond se invocă faptul că răspunsul comunicat reclamantului se încadrează în sintagma exces de putere.

Prin necomunicarea ordinului de punere la dispoziţie s-a încălcat dreptul reclamantului de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă, în condiţiile în care, neluând la cunoştinţă de conţinutul actului s-a aflat în imposibilitatea de a parcurge etapa jurisdicţională ulterioară procedurii prealabile.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304, pct. 5 şi 9 şi art. 304 ind. 1 C.pr.civ..

Pârâta-intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond aceasta fiind legală şi temeinică.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Recursul urmează a fi respins datorită următoarelor considerente:

Prima instanţă a apreciat corect cu privire la obiectul cauzei cu soluţionarea căreia a fost sesizată prin acţiunea formulată de reclamant, stabilind că refuzul emis de pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean A., nu este unul nejustificat, argumentând legal soluţia adoptată.

Astfel, în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate în conformitate cu care „accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi prin respectarea procedurilor prevăzute de lege” şi ale art. 26 din anexa 1 la H.G. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, în conformitate cu care „transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori se va efectua numai daca aceştia deţin certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare”.

Ordinul inspectorului şef al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean A., a cărei comunicare o solicită reclamantul, este document clasificat potrivit legii - secret de serviciu -, astfel că transmiterea acestuia către reclamant, căruia i-a fost retrasă autorizaţia de acces la documente clasificate, fiind trecut în rezervă, nu se mai poate realiza în forma în care actul se găseşte în prezent, adică în formă clasificată.

Chiar în condiţiile în care actul solicitat dispune cu privire la persoana reclamantului, acesta nu îi poate fi comunicat în virtutea faptului că la data emiterii acestuia reclamantul avea acces la informaţii clasificate secret de serviciu. Persoana care solicită comunicare unui act clasificat este obligată să facă dovada deţinerii unui certificat de securitate sau autorizaţie de acces la informaţii clasificate, nivel secret de serviciu la data la care formulează cererea.

Trebuie precizată şi împrejurarea că, în condiţiile în care, prevederile Ordinului de personal înregistrat cu nr. S/883239 din 15.06.2011 i-au fost aduse la cunoştinţă, conform tabelului nominal, reclamantul avea posibilitatea să solicite comunicarea documentului în discuţie în formă clasificată până la data de 15.09.2011, când s-a dispus trecerea sa în rezervă şi i s-a retras şi autorizaţia de acces la documente clasificate. Însă reclamantul nu a procedat în acest mod, iar în prezent nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru a avea acces la informaţii clasificate secret de serviciu.

Raportat la dispoziţiile legale exprese invocate mai sus şi la faptul că răspunsul comunicat de pârât reclamantului a fost legal motivat, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004 privitoare la refuzul cu exces de putere de a soluţiona cererea reclamantului, în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada condiţiilor prevăzute de lege.

Referitor la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, se constată că, deşi recurentul a invocat omisiunea instanţei de a administra probele necesare aflării adevărului, acesta nu a indicat care ar fi aceste probe, limitându-se la această aserţiune cu caracter general. În mod neîntemeiat se invocă aceste aspecte în recurs, atât timp cât în faţa primei instanţe reclamantul nu a solicitat administrarea niciunei probe. O astfel de cerere este inadmisibilă în recurs, raportat la dispoziţiile art.129 alin.5/1 C.pr.civ., în conformitate cu care „părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.”

Reclamantului nu i s-au încălcat drepturile la care a făcut referire în motivele de recurs, şi anume dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la muncă atât timp cât răspunsul la cererea adresată pârâtului a fost emis în conformitate cu dispoziţiile legale exprese, care limitează accesul persoanelor la o anumită categorie de informaţii. Limitarea drepturilor persoanelor este admisibilă din punctul de vedere al CEDO, atât timp cât este o măsură necesară într-o societate democratică, proporţională cu scopul urmărit,  şi prevăzută de lege. Fiind îndeplinite aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea drepturilor prev. de art. 6  şi  art. 13 din C.E.D.O., la care face referire reclamantul recurent, acesta trebuind doar să uzeze de căi de atac adecvate valorificării drepturilor.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în baza art.312 C.p.civ., a respins ca nefondat recursul declarat de către reclamant.

Domenii speta

Spete similare