Exceptia autoritatii de lucru judecat. Cauza Lungoci versus Romania.

Prin sentinta civila nr. 11394 din 17 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a hotarat cu privire la cererea formulata de catre reclamanta VV in contradictoriu cu paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, prin care se solicita: obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 2,51 ha teren intravilan si extravilan comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 2,51 ha teren, sa fie obligate paratele la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.

Instanta, fata de hotararile judecatoresti depuse la dosar, a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, punand in vedere reclamantei sa raspunda la exceptia invocata. La termenul din 19.09.2008, reclamanta si-a restrans actiunea in conditiile art.132 C.pr.civ, indicand ca solicita doar judecarea cauzei in contradictoriu cu Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar, privind obligatiile acesteia. Instanta a luat act de modificarea actiunii, dispunandu-se comunicarea acesteia.

In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a respins-o, cu urmatoarea motivare. Conform art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.

Instanta a retinut ca in cauza inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 18200/245/2007 reclamanta  VV a chemat in judecata pe paratele Comisia Locala de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti si Comisia judeteana Iasi de fond funciar, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei Comisiei Locale de Aplicare a Legii 18/1991 Romanesti la punerea in posesie a reclamantei cu suprafata de 5,95 ha teren din comuna Romanesti si sa inainteze documentatia celeilalte parate in vederea emiterii titlului de proprietate, sa fie obligata parata Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 sa emita titlu de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha teren, ambele parate sa fie obligate la plata sumei de 100 lei pe zi de intarziere cu titlu de daune cominatorii, pana la indeplinirea efectiva a obligatiei.

In motivarea actiunii reclamanta a invederat ca este mostenitoarea defunctilor DI si DE, fiind fiica adoptiva a acestora si mai intai i s-a eliberat defunctului DI adeverinta de proprietate 94/12.08.1991 pentru suprafata de 4,45 ha teren, iar dupa decesul acestuia i s-a eliberat sotiei sale supravietuitoare o adeverinta pentru suprafata de 5,95 ha teren.

Prin sentinta civila 14802/13.12.2007 Judecatoria Iasi a admis actiunea astfel cum a fost formulata; impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs, admis de Tribunalul Iasi, care a modificat sentinta civila atacata, admitand in parte actiunea reclamantei VV in contradictoriu cu paratele Comisia Judeteana Iasi de Aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar si obligand Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar sa inainteze Comisiei Judetene de fond funciar Iasi documentatia intocmita pentru DI si suprafata de 1,94 ha validata pe numele aceleasi persoane, in vederea eliberarii titlului de proprietate. In motivarea solutiei, s-a retinut  ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29. Din rolul agricol al autorului DI rezulta ca acesta a fost proprietarul suprafetei de 5,95 ha, din care 1,5 ha se aflau pe raza altor comune decat localitatea Romanesti. A retinut instanta de control judiciar ca din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. In aceste conditii, a retinut tribunalul ca reclamanta intimata este indreptatita a i se intocmi documentatia pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de teren pentru care autorul sau are validare de 1,94 ha.

Exceptia lucrului judecat este o exceptie procesuala, deoarece priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie peremtorie deoarece prin lucru judecat, dreptul la actiune este definitiv stins.

Pentru a atinge finalitatea procesuala de a apara incontestabilitatea si obligativitatea jurisdictiei definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de cate ori se tinde a se deduce judecatii aceeasi pretentie, intre aceleasi parti, indiferent de calitatea in care acestea apar. Astfel, in sensul art.1201 C.civ, notiunea de „parti” nu vizeaza denumirea acestora, calitatea procesuala  sau prezenta fizica, ci vizeaza exclusiv pozitia juridica. In acest sens, autoritatea de lucru judecat poate fi invocata  chiar daca reclamantul care a pierdut procesul introduce o noua actiune prin care cheama in judecata alaturi de fostul parat, un al doilea parat (fostul Tribunal Suprem, col.civ, decizie 1160/1960, Culegere Decizii). In acest sens, apararea reclamantei in sensul restrangerii actiunii, prin judecarea cauzei in contradictoriu doar cu parata Comisia locala de Fond Funciar Romanesti, nu este de natura a modifica elementele actiunii civile exercitate, sub aspectul partilor, astfel cum in mod eronat se sustine. Atat in actiunea ce a facut obiectul dosarului sub nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza, reclamanta a chemat initial in judecata pe paratele Comisia locala de Fond Funciar Romanesti  si Comisia Judetene de fond funciar Iasi, solicitand obligarea fiecarei dintre cele doua parate la indeplinirea anumitor obligatii de drept substantial. Obligatiile solicitate nu sunt comune ambelor parate, iar temeiul fiecarei obligatii este propriu, astfel incat petit-urile actiunii raman distincte si autonome. In acest sens, reclamanta putea formula doua actiuni separate . In consecinta, instanta apreciaza ca se mentine identitatea de parti cu privire la petitul privind obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar la punere in posesie, intocmirea documentatie si inaintarea acesteia in favoarea Comisie Judetene de Fond Funciar Iasi. 

In ceea ce priveste cea de a doua conditie a autoritatii de lucru judecat referitoare la identitatea obiectului pretentiei noi, aceasta este indeplinita, intrucat  atat in dosarul nr. 18200/245/2007, cat si in prezenta cauza obiectul cererii l-a constituit analizarea indreptatirii reclamantei la finalizarea procedurii de reconstituire speciala pentru suprafata de teren pretinsa dupa autorul DI. Desi in dosar initial 18200/245/2007 s-a solicitat intocmirea documentatie si eliberarea titlului de proprietate pentru suprafata de 5,95 ha, iar in prezenta cauza se solicita aceleasi aspecte pentru suprafata de 2,51 ha, sub aspectul obiectului cauzei identitatea deriva din includerea ultimei pretentii in ceea dintai.

Referitor la cea de a treia conditie, pretentia sa fie intemeiata pe aceeasi cauza, instanta a retinut ca in sensul art.1201 C.civ, prin acest element se intelege fundamentul pretentiei afirmate. Cauza pretentie nu este data nici de textul legal invocat, nici de mijloacele de dovada ale situatiei de fapt, ci reprezinta situatia de fapt calificata juridic.

Or, in cauza solutionata irevocabil prin decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, instanta a retinut in principal ca la dosar a fost depusa adeverinta 94/21.04.1998( anul apare modificat) din care rezulta ca DE ar fi fost validata cu suprafata de 5,95 ha teren conform hotararii 27/09.08.1991 emisa de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi pozitia 92 anexa 2 a sau 29, insa din relatiile furnizate de Comisia Judeteana de Fond Funciar Iasi rezulta ca prin hotararea 27/1991 nu a fost validata nici o anexa 29, ci anexa 2 a unde la pozitia 93 figureaza autorul DI cu suprafata de 1,94 ha teren. Or, in prezenta cauza reclamanta a invocat ca temei al pretentiei de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar Romanesti adeverinta 94/12.08.1991 si adeverinta 94/21.04.1992 si documentatiile realizate pentru validarile probate prin adeverintele mentionate.

Desi sub aspect procesual, traditional, noile  acte invocate de parte nu ar putea genera vreun efect juridic in contra si peste autoritatea de lucru judecat de care beneficiaza decizia Tribunalului Iasi nr.812/15.04.2008, probele fiind necesar a fi administrate in litigiul solutionat, instanta apreciaza ca in cauza regula nu poate primi aplicabilitate. Pe de o parte, Legea 18/1991 cu modificarile ulterioare instituie in sarcina autoritatilor desemnate o obligatie legala de finalizarea a procedurii de reconstituire, declansata la cererea persoanei indreptatite, astfel incat o data validat dreptul , paratele nu se pot exonera de sarcina legala decat prin indeplinirea acesteia. Pe de alta parte, prioritatea constitutionala a conventiilor internationale, obliga organele jurisdictionale la respectarea jurisprundetei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, in cauza Lungoci contra Romaniei (Hotarare din 26/01/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 588 din 07/07/2006), Curtea a retinut incalcarea art.6 paragraf 1 din Conventie prin respingerea actiunii formulate pe temeiul autoritatii de lucru judecat. Astfel, Curtea a retinut ca  „instantele nationale au respins cea de-a doua actiune in revendicare a reclamantei, in temeiul art. 1201 din Codul civil, pe motiv ca exista autoritate de lucru judecat cu prima actiune in revendicare pe care partea interesata o formulase. Ea considera, impreuna cu Guvernul, ca exceptia autoritatii de lucru judecat urmarea un scop legitim deoarece ea viza, fara nici o indoiala, sa asigure securitatea raporturilor juridice in materie civila. Daca acest obiectiv pare legitim in sine, el merita, in speta, o analiza dintre cele mai atente, fara a uita contextul general al cauzei. In cauza de fata rolul Curtii nu este nicidecum sa controleze art. 1201 din Codul civil ca atare, ci sa verifice daca modalitatea in care aceste instante nationale au respins actiunea in revendicare introdusa de catre reclamanta, prin aplicarea dispozitiilor legale in materie de autoritate de lucru judecat, a respectat dreptul acesteia de acces la justitie (Yagtzilar si altii mentionata mai sus, § 25, si Skondrianos impotriva Greciei, nr. 63.000/00, 74.291/01 si 74.292/01, § 28, 18 decembrie 2003) (…) Desi din art. 1201 din Codul civil rezulta foarte clar ca, pentru a retine existenta autoritatii de lucru judecat, este nevoie de o tripla identitate - de parti, de obiect si de cauza - a celor doua actiuni (paragraful 27 de mai sus), Tribunalul Municipiului Bucuresti a respins cea de-a doua actiune in revendicare, fara a da explicatii asupra pretinsei identitati de cauza a celor doua actiuni (paragraful 21 de mai sus) (…) nici o instanta nu a explicat motivele pentru care Sentinta ramasa definitiva din 28 martie 1997 nu a constituit un act care constata dreptul de proprietate, asa cum sustinea reclamanta, si nici nu a indicat care act ar fi putut beneficia de o asemenea calificare. In aceasta situatie, nu este exagerat sa consideram ca Sentinta definitiva din 28 martie 1997, care a dat castig de cauza reclamantei, este lipsita de orice interes juridic, in masura in care persoana interesata nu se mai bucura de posibilitatea clara si concreta de a-si dovedi in justitie dreptul pe care aceasta i l-a recunoscut”. In consecinta, Curtea a statuat ca – „accesul la justitie, dar numai pentru a i se declara actiunea inadmisibila prin efectul legii, nu respecta imperativele art. 6 alin. 1 din Conventie si ca reclamanta a fost astfel lipsita de posibilitatea clara si concreta de a avea acces la o instanta care sa statueze asupra contestatiei sale referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil.”

Avand in vedere jursprudenta Curtii, instanta a apreciat ca in masura in care reclamanta invoca acte noi ca temei al pretentiilor sale, nu este intrunita conditia identitatii de cauza juridica a noi actiunii, iar pentru a se garanta accesul acesteia la instanta, in sensul art.6 paragraf 1 din Conventie, instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiata.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca autorul reclamantei DI a fost inscris  in registrul agricol al comunei Romanesti, la nivelul anului 1961 cu suprafata de 5,95 ha, din care 1,50 ha pe raza comunei Dumesti, jud.Iasi. Prin decizia 812/15.04.2008 a Tribunalului Iasi, astfel cum s-a aratat, s-a retinut ca prin hotararea 27/1991 a Comisiei Judetene Iasi de Fond Funciar  autorul DI a fost validat cu suprafata de 1,94 ha teren.

In prezenta cauza, reclamanta a solicitat obligarea paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar  la realizarea punerii sale in posesie, intocmirea documentatiei si inaintarea acesteia pentru diferenta de teren de 2,51 ha (5,95 ha- 1,50 ha (pe raza altei comune) – 1,94 ha ( decizia 812/15.04.2008).

Din documentatia inaintata de Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar  reiese ca autorul Dumitri Ioan a fost validat cu doua suprafete distincte, in doua proceduri distincte. Astfel, pentru suprafata de 1,94 ha acesta a fost validat in anexa 2 a astfel cum a retinut si Tribunalul Iasi. Pentru suprafata de 2,30 ha si nu 2,51 ha cum pretinde reclamanta, acesta a fost validat  in anexa 19., primind in conditiile art.36 din lege, actiuni la Ferma 5 Movileni. Or, art.36 si art.37 din Legea 18/1991 au prevazut o forma speciala de reconstituire in actiuni, in favoarea persoanelor fizice ale caror terenuri au trecut in proprietatea statului ca efect a unor acte normative speciale si se aflau la data de 1 ianuarie 1989 in administrarea fostelor unitati agricole de stat, care s-au reorganizat in societati agricole pe actiuni, fiind o forma de reconstituire sui generis.Art.10 din Legea nr. 1/2000 si art. 30 al 2 din HG 890/2005 stabilesc ca persoanele fizice si juridice carora i s-a reconstituit dreptul de proprietate, in actiuni proportional la institutele si statiunile de cercetare si productie agricola, precum si la regiile autonome - cu profil agricol, li se vor restitui terenuri in natura din terenurile proprietate privata a statutului. Potrivit art.30 alin.2 din HG 890/2005 suprafata de teren pana la 10 ha de familie, transformata in actiuni proportional, in echivalent arabil, stabilita in conformitate cu art.36 din Legea 18/1991 nemodificata, va fi retrocedata in natura conform Legii 1 /2000.Reiese ca prin legile ulterioare de reparatie s-a recunoscut si dreptul persoanelor care initial au beneficiat doar de reconstituirea in actiuni, de a solicita reconstituirea in natura. Insa, facultatea oferita de lege nu se confunda cu exercitiul dreptului acordat, cererea de reconstituire in fizic a terenului fiind supusa la randul sau procedurilor administrative, de validare,  respectiv  inscrierea in anexa 29 . Or, reclamanta nu a probat ca s-ar fi adresat cu vreo cerere privind solicitarea de reconstituire in natura  a dreptului, recunoscut initial sub forma de actiuni, sau ca, in noua procedura legala, s-ar fi identificat si cunoscut situatia juridica a terenului solicitat (situare, administrare  - pentru determinarea procedurii de urmat). In consecinta, instanta apreciaza ca nu s-a probat vreo culpa procesuala a paratei Comisia Locala Romanesti de Fond Funciar in nerealizarea obligatiei de punere in posesie sau intocmire a documentatiei, in conditiile in care titularul insusi al dreptului nu a efectuat demersurile legale, potrivit Legii 1/2000 privind reconstituirea in natura a dreptului pretins.

Avand in vedere ca orice condamnare jurisdictionala a paratului presupune dovedirea culpei acestuia in nerealizarea dreptului pretins, culpa ce nu  a fost probata, instanta a respins actiunea, astfel cum a fost modificata, ca neintemeiata.

Domenii speta

Spete similare