Liberare condiţionată. Inoportunitatea stabilirii unui termen absolut determinat pentru reînnoirea cererii, în ipoteza în care perioada rămasă până la executarea fracţiei de pedeapsă este mai mare de un an.Art. 450 alin. 2 Cod procedură penală, Deciz...

Potrivit dispoziţiilor art. 59 al. 1 din Codul penal, liberarea condiţionată se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ trei condiţii esenţiale, şi anume:

- să fi fost executată o parte din pedeapsă; mai exact o fracţie expres prevăzută de lege, fracţie care diferă în funcţie de cuantumul pedepsei aplicate şi care se execută, de forma de vinovăţie cu care a fost săvârşită infracţiunea, de vârsta condamnatului şi de folosirea acestuia la muncă;

- persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă şi disciplinată;

- persoana condamnată să dea dovezi temeinice de îndreptare.

În afara acestor trei condiţii, la acordarea liberării condiţionate se are în vedere şi antecedenţa penală a condamnatului, aspect în raport de care se apreciază dacă se impune sau nu punerea în libertate a acestuia, mai înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 59 Cod penal, condamnatul T.T. trebuie să execute 2/3 din durata pedepsei de 10 (zece) ani închisoare, adică un număr de 2434  de zile de închisoare, perioadă care se împlineşte la data de 22.10.2016.

Or, faţă de data examinării prezentei, rezultă că fracţia prevăzută de lege este departe de a se împlini, motiv pentru care instanţa constată că prezenta cerere de liberare condiţionată este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Faţă de împrejurarea că perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţii este mai mare de un an, se pune problema aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 450 alin. 2 Cod procedură penală, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. VIII/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ţinând cont de prevederile art. 4145 Cod procedură penală, în conformitate cu care „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, partea I .”

În considerentele deciziei sus-menţionate s-a arătat că termenul care nu poate fi mai mare de un an la care se referă art. 450 alin. 2 Cod procedură penală se impune a fi stabilit numai dacă perioada rămasă de executat până la împlinirea fracţiunii de pedeapsă cerute de lege să fie efectiv executată nu depăşeşte un an.

A considera altfel, a arătat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ar însemna că, datorită segmentului de pedeapsă ce trebuie executat până la împlinirea fracţiunii necesare pentru reînnoirea  cererii sau a propunerii de liberare condiţionată să devină lipsită de sens fixarea termenului, care nu poate depăşi un an, ceea ce ar fi inadmisibil, concluzionându-se, faţă de finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea acestei obligaţii a instanţei că în ipoteza sus-menţionată, un astfel de termen nu mai are raţiune să fie stabilit.

Instanţa reţine, de altfel, că prin determinarea exactă a termenului după expirarea căruia propunerea ar putea fi reînnoită, s-ar putea înrăutăţi situaţia petentului-condamnat, ţinând cont că la acest moment termenul este calculat strict matematic, fără a se ţine cont de perioada ce ar putea fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, perioadă ce poate fi stabilită doar la momentul primei discutări a cererii de liberare condiţionată  şi care ar putea fi de natură să reducă semnificativ termenul stabilit exclusiv prin calcularea zilelor de executare.

Din aceste motive, ţinând cont de dispozitivul Deciziei nr. VIII/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa va stabili, în mod nedeterminat, potrivit art. 450 alin. 2 Cod procedură penală, ca cererea sau propunerea să fie reînnoită numai în cadrul termenului de un an de la data executării în întregime a fracţiilor de pedeapsă la care se referă art. 59 şi urm. din Codul penal.

Domenii speta

Spete similare