Prin sentinta penala nr. 407 din data de 10.02.2012, pronuntata de Judecatoria Iaşi in dosarul penal nr. 2130/245/2011, instanta a dispus condamnarea inculpatului I.V.V. pentru savarsirea infractiunii de „lovire sau alte violente”, prev. si ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal, la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare, cu suspendarea conditionata privind executarea pedepsei inchisorii (art. 81 din Codul penal).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, dat în dosarul penal nr. 3595/P/2010 la data de 03.01.2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.V.V., pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prevăzută şi pedepsita de art. 180 alin. (2) din Codul penal. Prin actul de sesizare a instanţei s-a retinut, în esenţă, că la data de 11.03.2010 inculpatul I.V.V. a lovit-o pe partea vătămată V.F. cu un cuţit în zona cefei, cauzându-i astfel acesteia din urma leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un numar de 11-13 zile îngrijiri medicale.
In urma probatoriilor administrate in cauza in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut, în fapt ca, la data de 11.03.2010, în jurul orelor 17,00, inculpatul I.V.V. s-a întâlnit cu partea vătămată V.F. la un bar din localitatea Tomeşti, judetul Iasi, unde cei doi au consumat împreuna, timp de aproximativ o oră, mai multe băuturi alcoolice. În jurul orelor 18,00, inculpatul şi partea vătămată, însoţiţi de martorii R.F.C. si L.I., s-au deplasat la locuinţa inculpatului, unde toti au servit masa, in bucatarie. Acolo, inculpatul şi partea vătămată au continuat să consume băuturi alcoolice, pâna când amândoi au ajuns în stare avansată de ebrietate. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul si partea vatamata au început să joace skandenberg şi sa se întreaca amândoi, cei doi facând si pariuri. Angajati în jocul de skandenberg, inculpatul si partea vatamata au câştigat şi pierdut fiecare la jocul respectiv, până când între aceştia a izbucnit o ceartă. În aceste împrejurari, cei doi au început să-şi aducă injurii şi să se îmbrâncească reciproc, conditii în care conflictul dintre părti a luat amploare. În aceste împrejurari, partea vatamata V.F. l-a lovit cu palma peste cap pe inculpat, moment in care inculpatul I.V.V. a pus mâna pe un cuţit aflat pe masa de bucătărie, cu care a lovit-o apoi pe partea vătămată V.F. de două-trei ori în zona cefei, aceasta din urma cazând pe pardoseala din bucatarie, sângerând. Sotia inculpatului a anuntat ambulanta, care a sosit la fata locului.
Urmare a loviturilor aplicate de catre inculpatul I.V.V., partea vatamata V.F. a suferit leziuni corporale (constatate initial prin certificat medico-legal si ulterior prin expertiza medico-legala ce a fost efectuata in cauza in cursul cercetarii judecatoresti) care au necesitat pentru vindecare un numar de 11-13 zile de îngrijiri medicale, leziunile prezentate de victima nefiind de natura sa-i puna acesteia viata in primejdie.
Prin declaratiile date in fata organelor judiciare, inculpatul I.V.V. a sustinut ca a actionat in stare de provocare, intrucat victima a fost cea care l-a lovit prima cu palma. Inculpatul a solicitat astfel retinerea circumstantei atenuante legale a provocarii, prevazuta de art. 73 lit.b) din Codul penal.
Instanta l-a condamnat pe inculpatul I.V.V. pentru savarsirea infractiunii de „lovire sau alte violente”, prev. si ped. de art. 180 alin.(2) din Codul penal, la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare, cu suspendarea conditionata privind executarea pedepsei inchisorii (art. 81 din Codul penal), constatând ca in cauza nu se poate retine ca inculpatul a comis fapta in stare de provocare,
Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere ca, din probele administrate in cauza, a rezultat fara dubiu faptul ca inculpatul si partea vatamata, pe fondul consumului de alcool (partile fiind, la momentul incidentului, amandoua in stare de ebrietate), au inceput sa se certe, sa se injure si chiar sa se imbrânceasca reciproc, motivat de faptul ca inculpatul o „doborâse” de mai multe ori pe partea vatamata la jocul de skandenberg pe care îl jucau cei doi. În aceste imprejurari, partea vatamata l-a lovit cu palma peste cap pe inculpat, moment in care inculpatul I.V.V. a pus mâna pe un cuţit aflat pe masa de bucătărie cu care a lovit-o apoi pe partea vătămată, de două-trei ori, în zona cefei. S-a aratat de catre instanta ca fapta de lovire cu palma peste cap a unei persoane nu poate fi considerata o provocare de natura sa justifice o riposta disproportionata, constând in lovirea cu cutitul, de mai multe ori, intr-o zona vitala (in speta, in zona capului, a cefei) a asa-zisului provocator. Cu alte cuvinte, in speta data, instanta a aratat ca inexistenta provocarii este atrasa (si) de disproportia evidenta intre fapta victimei si cea a inculpatului. S-a aratat in acest sens ca, pentru a exista starea de provocare, trebuie sa existe o anumita proportie intre actul provocator al victimei si riposta faptuitorului, in sensul de a nu exista o evidenta disproportie intre acestea (spre exemplu, intre o injurie sau insulta proferata sau o lovire cu palma aplicata de catre victima inculpatului si riposta inculpatului, care loveste victima cu cuţitul - instrument apt de a ucide - asa cum este cazul in speţă). O injurie sau chiar o lovire cu palma aplicata de catre victimă inculpatului, prin ea însăşi, nu este întodeauna de natura a crea faptuitorului o intensa tulburare care sa fie determinanta in declansarea agresiunii. Pentru retinerea provocarii, este necesara o analiza concreta a starii psihice in care s-a aflat inculpatul la momentul respectiv.
Or, in speta data, pe baza tuturor probelor administrate si imprejurarilor in care s-au savârsit faptele - respectiv, cearta dintre parti (amândoua aflate in stare de ebrietate), faptul ca acestea au inceput sa se injure si apoi sa se imbrânceasca reciproc, motivat de faptul ca inculpatul o „doborâse” de mai multe ori pe partea vatamata la jocul de skandenberg pe care îl jucau cei doi - instanta a apreciat ca inculpatul I.V.V. nu a actionat sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate V.F., astfel incat apararea inculpatului I.V.V., în sensul ca acesta ar fi comis fapta de agresiune îndreptata împotriva partii vatamate V.F. in stare de provocare, a fost înlaturată de catre instanta.
Judecătoria Macin
Vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 şi 4 cod penal (1969)
Judecătoria Buhuși
Infracţiunea de lovire
Tribunalul Caraș Severin
Tentativă la omor asupra unui membru de familie
Judecătoria Târgu Bujor
Lovire şi alte violenţe
Judecătoria Bârlad
Lovirea sau alte violente