Uzucapiune

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr.35808/245/2010, reclamanţii LI şi LT au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii PI, CLI, PI şi MI, prin primar, să pronunţe o hotărâre prin care să constate că au dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din casă şi teren, situat în Iaşi, şos. Bîrnova nr.29 (fost 66).

În fapt, au arătat reclamanţii că stăpânesc acest teren din anul 1975 şi până în prezent, continuu şi neântrerupt.

La data intrării în posesia terenului, întreaga zonă era o mlaştină, un teren viran, ulterior, l-au curăţat şi amenajat pentru grădinărit, au plantat pomi fructiferi şi au adus stupi.

Construcţia, casa şi anexele gospodăreşti au fost edificate în anul 1980, terenul fiind amenajat special în acest scop, au plătit taxele şi impozitele în fiecare an şi nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1464 mp.

Potrivit disp. legii administraţiei publice locale, au apreciat reclamanţii că pârâţii au calitate procesuală pasivă în cauza de faţă, invocând în acest sens disp. art.21 alin. 1 şi 2, art.36 alin.1, alin.2 şi alin.5, art.121 alin.2 Legea nr.215/2001, autoritatea locală fiind cea care ar putea să le conteste dreptul.

Din momentul dobândirii terenului, arată reclamanţii că au avut posesia continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, fiind îndeplinite condiţiile prescripţiei achizitive.

În drept, au fost invocate disp. art.645 C. civ., art.1837-1847 C. civ., art.111 C. proc. civ.

Alăturat cererii, au fost anexate înscrisuri în copie.

Pârâţii MI şi CLI au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţiile inadmisibilităţii, motivat de faptul că cererea nu poate fi întemeiată pe disp. art.111 C. proc. civ., a lipsei calităţii lor procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanţilor le revine sarcina de a dovedi atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă, Municipiul Iaşi şi Consiliul Local Iaşi neavând calitate de proprietari nediligenţi ai imobilului.

La termenul de judecată din 04.03.2011, instanţa a invocat din oficiu, excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PI şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului PI.

A încuviinţat instanţa şi administrat, la solicitarea reclamanţilor, proba cu înscrisurile aflate în copie la dosar, proba testimonială, fiind audiat martorul MC şi expertiza tehnică efectuată de expertul KIL.

A solicitat instanţa relaţii de la Instituţia Prefectului jud. Iaşi, O.C.P.I. Iaşi, răspunsurile acestor instituţii regăsindu-se la dosar.

Prin încheierea interlocutorie pronunţată la data de 17.06.2011, instanţa a soluţionat excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii, în sensul respingerii acesteea, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PI şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CLI şi PI, în sensul admiterii lor pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă.

Faţă de admiterea excepţiilor lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei PI şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor CLI şi PI instanţa va respinge acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, soluţionând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MI, în temeiul disp. art.137 alin.1 C. proc. civ., instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii au intrat în stăpânirea terenului din Iaşi, şos. Bîrnova nr.29, în jurul anului 1970, conform declaraţiei martorului MC, la data preluării terenului în folosinţă, peste 1000 mp, acesta era mlăştinos, fiind necesare lucrări de amenajare pentru a putea fi folosit, lucrări care au fost efectuate de către reclamanţi.

În perioada 1973-1974 aceştia au construit o casă pe terenul din Iaşi, şos. Bîrnova nr.29, unde au locuit neântrerupt şi locuiesc şi în prezent.

Anterior intrării în vigoare a legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, prin adresa nr.26890/07.12.1990, f.52 reclamanţii au solicitat PI atribuirea unei suprafeţe de teren proprietate de stat şi autorizarea în vederea construirii unei locuinţe proprietate personală dar nu au mai reluat solicitarea după intrarea în vigoare a legilor fondului funciar, după cum li s-a comunicat de către autoritatea locală.

Reţine instanţa că în anul 1990, reclamanţii au încheiat cu CPI contractul de închiriere nr.243/17.09.1990, f.53, pentru suprafaţa de 630 mp teren, situată în Iaşi, str. Bîrnova, ce urma să fie folosită pentru cultivare legume-zarzavat.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul tehnic a constatat că în posesia reclamanţilor se află suprafaţa totală de 1340 mp, împrejmuită cu gard de lemn şi plasă de sârmă, situată în intravilanul extins al mun. Iaşi, şos. Bîrnova nr.29, tarlaua 166, compusă din parcelele 6900/1 în suprafaţă de 387 mp şi parcela 6900/2, cu suprafaţa de 953 mp.

În această suprafaţă totală de teren sunt incluşi şi cei 630 mp (632 mp care reieşit din măsurători), pentru care reclamanţii au încheiat contract de închiriere în anul 1990.

Având în vedere constatările expertului tehnic, Cap.2 lit. B, f.128 dosar, coroborată cu adresa nr.7910/856/23.06.2011, a O.C.P.I. Iaşi, f.102, pentru terenul în litigiu nu a fost eliberat titlu de proprietate. Din probatoriul administrat nu reiese dacă există suprapunere între suprafaţa de 2114 mp situat în tarlaua 166, parcela 6900/1, pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr.186383/2002 pentru zona Bucium, f.105 dosar şi suprafaţa de 387 mp identificată de către expertul tehnic ca fiind situată tot în tarlaua 166, parcela 6900/1, situată în şos. Bârnova nr.29, astfel încât instanţa apreciază că MI, prin primar, justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, situaţie în care urmează a respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.

Reţine instanţa că uzucapiunea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a proprietăţii bunurilor imobile, faţă de dispoziţiile Codului civil, respectiv art. 1837, care defineşte prescripţia ca un mijloc de a dobândi proprietatea şi art. 645, potrivit căruia proprietatea se dobândeşte, între altele şi prin prescripţie. Articolul 1890 C. civ. reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel care invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă şi sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani. Aşadar, când posesia unui imobil se prelungeşte în timp pe o anumită perioadă de timp prescrisă, legea o consideră drept izvor al proprietăţii, iar posesorul va fi considerat proprietar.

Pentru a dobândi dreptul de proprietate prin prescripţie achizitivă, posesia reclamanţilor trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de art.1847 C. civ., respectiv să fie continuă, neântreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar.

Prin încheierea contractului de închiriere pentru suprafaţa de 630 mp teren, reclamanţii au recunoscut dreptul de proprietate al pârâtului, dobândind calitate de detentori precari, recunoaşterea având caracterul unui act de întrerupere a cursului prescripţiei conform art.1865 pct.3 C. civ., efectele întreruperii cursului prescripţiei fiind, astfel cum prevede art.1867 C. civ., ştergerea prescripţiei începută înaintea sa şi începerea unui nou termen de prescripţie după ce actele constitutive de prescripţie încetează.

Chiar dacă am admite că de la momentul expirării contractului de închiriere, 17.09.1991, reclamanţii au început posesia terenului sub nume de proprietar, intervertind detenţia precară în posesie, moment de la care ar începe să curgă termenul general de prescripţie achizitivă, acesta însă nu s-a împlinit  până la data introducerii acţiunii19.11.2010, situaţie în care instanţa constată că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată şi urmează să o respingă.

Domenii speta

Spete similare