Actiune în constatarea vânzarii-cumpararii unui imobil. Actiune patrimoniala. Cai de atac. Incidenta art. 2821 Cod procedura civila. Inadmisibilitatea recursului la recurs.

b) Prin cererea înregistrata initial pe  rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 4675 din 24 martie 2003, reclamantul T.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtii Orasul Eforie prin Primar, Consiliul Local Eforie, C.C., R.M. si M.N., sa se constate ca a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30  de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de aproximativ 332,22 m.p. situat în profunzimea parcelei A, lot 5404, strada O. nr. 16, Eforie Sud, judetul Constanta.

În sustinerea actiunii reclamantul a aratat ca  in anul 1965 i s-a atribuit in folosinta la adresa mentionata un teren in suprafata de 450 mp pentru construirea unei locuinte, ca la acel moment a ocupat o suprafata mult mai mare de teren pentru care nu are acte de proprietate, ca a edificat constructia cu destinatia de locuinta, ca pentru cei 450 mp reclamantului i s-a atribuit titlu de proprietate cf L 18/14991, ca din aceasta suprafata a instrainat paratului C.C. prin doua contracte succesive de vanzare-cumparare 339,52 mp. A mai sustinut reclamantul ca pentru intreaga suprafata de teren a exercitat o posesie utila in tot timpul prevazut de lege astfel incat solicita sa se constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului pentru care nu are acte de proprietate. In drept au fost invocate dispozitiile art 111 C.pr.civ., 1837, 1846, 1854, 1858 pct 2 si 4, 1890 Cciv.

Paratii nu au formulat intampinare.

Au fost incuviintate reclamantului urmatoarele probe: proba cu inscrisuri, proba testimoniala fiind audiati martorii P.I. si R.G., proba cu expertiza tehnica imobiliara ce a avut ca obiective identificarea terenului si stabilirea valorii de circulatie. Au fost solicitate relatii privind situatia juridica a imobilului, relatii comunicate prin adresa nr 20/12.05.2003 a Primariei Eforie.

Prin sentinta civila nr 13949/28.10.2003 prima instanta a admis actiunea formulata de catre reclamant in contradictoriu cu paratele persoane juridice si a constatat ca acesta a dobandit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 424,10 mp detinut de reclamant fara acte si identificat prin raportul de expertiza intocmit in cauza de ing exp S.O.. Actiunea formulata in contradictoriu cu paratii persoane fizice a fost respinsa ca introdusa in contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesual pasiva.

Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratele Orasul Eforie prin Primar si Consiliul local Eforie. In cursul solutionarii apelului reclamantul a decedat dar actiunea a fost continuata de numitul T.A. unic succesor al defunctului cf certificatului de mostenitor nr 63/21.06.2004 eliberat de BNP P.G.&S.E.L. In apel s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiza ce a avut ca obiective identificarea terenului pentru care s-a reconstituit in favoarea reclamantului dreptul de proprietate prin ordinul prefectului, a suprafeteti pentru care prima instanta a constatat intervenita uzucapiunea, identificarea loturilor instrainate de reclamant.

Prin decizia civila nr 903/C/13.09.2004 pronuntata în dosarul civil nr 725/C/2004 al Curtii de Apel Constanta a mentinut solutia primei instante prin respingerea apelului.

Împotriva acestei solutii paratele au formulat recurs, recurs ce a facut obiectul dosarului civil nr 1378/C/2005 al Curtii de Apel Constanta. Prin decizia civila nr 687/C/09.11.2005 s-a admis recursul iar cauza a fost trimisa spre rejudecare primei instante. Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca expertul nu a efectuat masuratorile prin suprapunere pe planul parcelar, nu a identificat terenul pe care a fost edificata constructia astfel incat este necesara administrarea probei cu expertiza pentru identificarea lotului ce urmeaza a fi uzucapat.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul acestei instante sub nr R 13771/2005 (numar nou 288/212/2005).

Prin sentinta civila nr. 12072 din 16 octombrie 2007 Judecatoria Constanta a respins actiunea formulata de reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâtii C.C., R.M. si M.N. ca fiind introdusa împotriva unor persoane fara calitate procesual pasiva.

A fost admisa actiunea în contradictoriu cu Orasul Eforie prin Primar si Consiliul Local Eforie si s-a constatat ca reclamantul a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, prin jonctiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 424,10 m.p. situat în Eforie Sud, strada O. nr. 16, astfel cum a fost identificat prin expertiza M.V.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta, ca, în cauza, sunt întrunite conditiile impuse de art. 1847 si urmatoarele Cod civil, reclamantul exercitând o posesie utila si neviciata asupra terenului în litigiu, apta sa conduca la dobândirea dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâtii Orasul Eforie si Consiliul Local Eforie, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civila nr. 557 din 23 mai 2008, Tribunalul Constanta a admis recursul pârâtilor si a modificat în tot sentinta civila nr. 12072 din 16.10.2007, pronuntatade Judecatoria Constanta, în sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut, în esenta, ca posesia exercitata de  reclamant a fost precara, întrucât reclamantul a început sa posede terenul cu acordul titularului dreptului de proprietate si a continuat sa ramâne un detentor precar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.A., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct.5, 8  si 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:

1. Tribunalul Constanta a stabilit gresit natura juridica a pricinii, cu consecinta calificarii eronate a caii de atac exercitate de pârâti.

Actiunea în constatarea uzucapiunii este o  actiune în constatarea modului de dobândire a dreptului de proprietate, fundamentata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila si, în consecinta, are un caracter declarativ de drepturi si nu constitutiv.

În aceasta situatie, actiunea în constatarea uzucapiunii  nu este evaluabila în bani, iar calea de atac exercitata de pârâti era apelul si nu recursul.

2. Retinându-se, în subsidiar, caracterul evaluabil în bani al actiunii în uzucapiune, în mod gresit Tribunalul Constanta a stabilit calea de atac a recursului, în conditiile în care la data solutionarii caii de atac, imobilul avea o valoare mai mare de 15.000 Euro.

3.Se impune si verificarea erorii materiale strecurata în decizia civila  nr. 557 din 23 mai 2008, pronuntata de Tribunalul Constanta cu privire la numele unuia dintre judecatorii care au participat la solutionarea cauzei, în partea introductiva a hotarârii fiind mentionat numele unui judecator – R.P. – care nu a participat la solutionarea  cauzei, numele corect fiind cel al doamnei judecator B.M.

4. În cauza, prin decizia civila  nr. 687 din 09.11.2005, Curtea de Apel Constanta a stabilit limitele casarii, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante pentru identificarea terenului, celelalte dispozitii ale hotarârii supusa ulterior cailor de atac intrând în puterea lucrului judecat

5. Pe fondul cauzei, în mod gresit s-a apreciat ca posesia exercitata de reclamant a fost precara, în realitate reclamantul a folosit terenul cu depasirea limitelor suprafetei atribuite în folosinta, iar posesia exercitata asupra acestui teren în suprafata de 424, 10 m.p., fiind utila si neviciata, conform art. 1853 si 1854 Cod civil.

Orasul Eforie prin Primar a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, în raport cu dispozitiile art. 299 alin.(1) Cod procedura civila.

Conform dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila, vom analiza cu prioritate exceptia inadmisibilitatii recursului formulat de reclamantul T.A., exceptie de procedura ce face inutila cercetarea celorlalte motive de recurs ce vizeaza fondul litigiului.

Exceptia este fondata pentru urmatoarele considerente:

Posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotarârilor judecatoresti, pentru motive referitoare la pronuntarea acestora cu nerespectarea conditiilor formale, legal prevazute, de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat, este reglementata în prezent prin norma constitutionala.

Însa, potrivit art. 129 din Constitutia României, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai în conditiile legii procesuale.

 Corespunzator acestui principiu constitutional, legea procesual-civila a reglementat dreptul examinarii cauzei civile în trei grade de jurisdictie, determinând hotarârile susceptibile a fi supuse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judiciar efectiv al hotarârilor judecatoresti si satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, referitoare la liberul acces la justitie si la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Astfel, potrivit art. 299 Cod procedura civila, sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotarârile pronuntate în apel si hotarârile date în prima instanta, fara drept de apel, deci hotarârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, din dispozitiile alin. 2 al art. 377, cu referire la hotarârile irevocabile, raportat la art. 299 din Codul de procedura civila, rezulta ca sistemul român de jurisdictie a statuat principiul unicitatii recursului, dreptul la aceasta cale de atac stingându-se prin exercitare.

Prin urmare, nu exista posibilitatea declararii unui recurs la recurs.

Nu poate fi primita sustinerea conform careia tribunalul a calificat gresit calea de atac declarata împotriva hotarârii judecatoriei pentru ca cererea cu solutionarea careia a fost investita instanta de fond are caracter evaluabil în bani, iar valoarea obiectului material al acesteia este inferioara celei prevazuta de art. 2821 din Codul de procedura civila.

 Potrivit textului de lege mentionat, nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în litigii al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cât si comerciala, iar art. 2 pct. 3 din acelasi cod prevede ca tribunalele judeca, ca instante de recurs, recursurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Si înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, art. 2821 Cod procedura civila restrângea exercitiul apelului la litigii al caror obiect avea o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv, iar art. 299 alin. 3 prevedea ca, în situatia în care hotarârile pronuntate de instantele judecatoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac era de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotarârea în cauza.

Termenul de “litigiu” folosit de legiuitor în art. 2821 desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta în materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste în mod direct o valoare patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil în bani.

Litigiul dedus judecatii de reclamantul T.A. a avut ca obiect constatarea  dobândirii prin uzucapiunea de 30 de ani, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 424,10 m.p., situat în localitatea Eforie Sud, strada O. nr. 16.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a drepturilor reale principale, iar actiunea în constatarea dobândirii uzucapiunii este o actiune patrimoniala, evaluabila în bani.

În cauza, se retine ca în primul ciclu procesual expertiza imobiliara efectuata de inginer Stanic Octavian a concluzionat ca valoarea de circulatie a terenului în suprafata de 424,10 m.p. este de 163.222.000 lei vechi (16.322 lei noi), valoare însusita de toate partile din proces.

Dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 de modificare a Codului de procedura civila, prin art. 2821 Cod procedura civila, prin art. 2821 Cod procedura civila s-a prevazut ca nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse  pe cale principala privind litigii al caror obiect are o valoare de pâna la un miliard lei inclusiv, atât în materie civila, cât si în materie comerciala.

În urma reluarii judecatii, dupa casarea cu trimitere, problema evaluarii imobilului nu a mai fost reluata, reclamantii neîntelegând sa precizeze o alta valoare de circulatie  a  imobilului, iar instanta si partea adversa nu au contestat valoarea precizata initial de reclamant si la care, de altfel, s-a si timbrat actiunea.

Sentinta civila nr. 12072 din 16.10.2007 a fost pronuntata de Judecatoria Constanta, în cel de-al doilea ciclu procesual, sub incidenta dispozitiilor art. 2821 Cod procedura civila, fiind supusa numai recursului.

Conform dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs sunt obligatorii numai cu privire la problemele de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unei probe de catre judecatorul fondului, dar hotarârea pronuntata dupa casare este supusa cailor de atac reglementate de lege la momentul pronuntarii acestei hotarâri, iar nu acelorasi cai de atac la care fusese supusa prima hotarâre casara, cum eronat sustine recurentul.

Rezulta ca actiunea cu solutionarea careia a fost învestita instanta de fond priveste un drept real imobiliar, deci, are caracter patrimonial, fiindu-i aplicabile dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila.

În acest sens si Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronuntata în recurs în interesul legii, a retinut ca dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila, se interpreteaza în sensul ca în vederea determinarii competentei materiale de solutionare în prima instanta si a cailor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile si comerciale având ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea si rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.

Referitor la valoarea obiectului cererii deduse judecatii se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 Cod procedura civila, reclamantului îi incumba obligatia de a preciza în cerere obiectul si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta.

Cât priveste momentul la care se apreciaza valoarea litigiului, intereseaza momentul introducerii cererii de chemare în judecata. împrejurarea ca, dupa sesizarea instantei, cu ocazia solutionarii caii de atac, valoarea obiectului litigiului a crescut datorita raportului cerere - oferta pe piata imobiliara, nu are nici o relevanta asupra competentei materiale a instantei care a judecat cauza pe fond.

Se retine, astfel, a fi nefondata sustinerea recurentilor pârâti conform careia trebuie avuta în vedere, pentru stabilirea caii de atac, valoarea obiectului material, cel putin la data declansarii mecanismului de control judiciar sau data judecarii acesteia.

În conditiile în care reclamanta si-a pretuit valoarea obiectului la 163.222.000 lei vechi, valoare ce nu a fost contestata de pârâti sau de instanta si nici nu s-a produs o proba contrara, în fata instantei de fond cu privire la o alta valoare, în mod corect Judecatoria Constanta a procedat la solutionarea cauzei în prima instanta, iar Tribunalul Constanta a solutionat calea de atac a recursului, cu respectarea dispozitiilor art. 2821 Cod procedura civila.

Pentru considerentele expuse, se va admite exceptia inadmisibilitatii recursului declarat de catre pârâti, cu consecinta respingerii acestei cai de atac ca inadmisibila. În conditiile admiterii exceptiei, cercetarea celorlalte motive de recurs a devenit inutila.

Domenii speta

Spete similare