Acţiune în pretenţii

Pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată sub nr. 23571/245/2011 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC GA SA în contradictoriu cu pârâta SC CA S.A. prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei, prin hotărâre judecătorească, la plata sumei de 1874,39 lei, reprezentând despăgubiri, precum şi penalităţile de întârziere de 0.1% pe zi calculate de la scadenta 07.02.2011 si până la plata integrala a debitului.

Cererea a fost legal timbrată.

In motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat faptul că la data de 16.09.2010 a avut loc un eveniment rutier in care au fost implicate urmatoarele autovehicule:

-auto nr. IS-07-BMA asigurat RCA la SC CA SA cu polita valabila in perioada 23.12.2009-22.12.2010 si

-auto nr. IS-11-HRM asigurat CASCO la GA (fosta SC AA SA) cu polita valabila la data accidentului.

Din actele intocmite, constatarea amiabilă a accidentului întocmită de către cei doi şoferi, a reiesit culpa asiguratului RCA la producerea accidentului.

La solicitarea proprietarului auto IS-11-HRM, reclamanta a intocmit si finalizat dosarul de dauna in baza contractului de asigurare facultativa 663771, şi a achitat despagubirea in valoare de 2860 lei.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta invedereaza ca s-a subrogat in drepturile asiguratului si beneficiarului de lucrari, instiintand asiguratorul persoanei vinovate despre obligatia legala de plata a sumei de  2860 lei. Intrucat pârâta CA a efectuat doar o plata partiala, reclamanta apreciaza ca este in drept sa obtina si diferenta de plata, solicitand admiterea actiunii, invocand in acest sens prevedereile art. 39 alin.1 din Ordinul RCA nr.5/2010.

In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 22 legea nr. 136/1995 si Ordinul RCA nr.5/2010.

A anexat inscrisuri in copie.

La data de 27.01.2012, reclamanta a precizat valoarea penalitatilor de intarziere fiind 195 lei, calculate de la data convocării la conciliere şi până la data introducerii acţiunii.

Legal citata, pârâta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, motivat de faptul ca reclamanta nu a dovedit exista daunei, despagubirea fiind stabilita cu incalcarea prevederilor art.50 alin.1din Ordinul CSA 5/2010, astfel incat refuzul de plata a daunelor solicitate este intemeiat.

A arătat pârâta că reclamamnta a supraevaluat reperul aripă stânga faţă iar bara de protecţie faţă nu necesita înlocuire deoarece, din punct de vedere tehnologic putea fi reparată. Cu privire la jantă, far stânga, lampa semnal stânga, grila radiator, prag dreapta, aceste elemente nu provin din evenimentul rutier declarat.

A invocat pârâta disp. art.39 alin.3 Ordinul C.S.A. 5/2010 şi ale art. 55 alin.6 Lg. nr.136/1995, potrivit cărora, eventualele diferenţe de despăgubire rămân în contul asigurării facultative, precum şi disp. art.27 Lg. nr.136/1995, în sensul că  despăgubirea nu poate depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea.

În drept, a invocat art.115 C.p.c., Ordinul CSA nr.5/2010, Legea nr.136/1995, Decizia CSA 177/2011.

A fost citat in calitate de intervenient forţat, BPD, persoana implicata in accident, care nu a formulat întâmpinare şi apărări în cauză.

Pârâta a depus note de concluzii scrise.

În probaţiune au fost administrate înscrisurile aflate în copie la dosar.

Analizand actele dosarului, instanta retine:

La data de 16.09.2010 orele 19/10 a avut loc un eveniment rutier pe str. Octav Băncilă din Iasi in care au fost implicate urmatoarele autovehicule:

-auto Daewoo Cielo nr. IS-11-HRM proprietatea S.C. TC asigurat CASCO la SC GA cu polita nr. A 663771 avand valabilitate cuprinsa intre 01.12.2009-30.11.2010, f.32 si

-auto. Renault nr. IS-07-BMA proprietatea lui S.C. BI S.R.L. din Iasi asigurat RCA la SC CA SA cu polita seria RO/17/G17/HR nr. 001002676, valabila la data accidentului.

Culpa in producerea accidentului a fost stabilita prin declaratia de constatare amiabila de accident a celor doi conducatori auto, f.31 si potrivit declaratiei asiguratului CASCO, RI, f.33-34, in sarcina numitului BPD, care a ieşit de pe banda a doua de circulaţie şi s-a încadrat pe prima bandă fără să se asigure.

Din accidentul rutier au rezultat pagube materiale, autoturismul marca Daewoo Cielo nr. IS-11-HRM care a fost lovit în partea stânga faţă şi a fost aruncat în bordură cu partea dreapta faţă, fiind avariat, reperele avariate fiind menţionate în procesul-verbal de constatare a daunelor f.20.

In temeiul contractului de asigurare CASCO incheiat intre persoana pagubita S.C. TC si GA, a fost deschis dosarul de dauna A/0002302/10/IS/IS din 17.09.2010, care in urma instrumentării a fost finalizat prin plata unei despăgubiri in cuantum de 2860 lei, achitata cu Ordin de Plata, f.21.

Reclamanta invedereaza ca s-a subrogat in drepturile asiguratului si beneficiarului de lucrari, instiintand asiguratorul persoanei vinovate despre obligatia legala de plata a sumei de 2860 lei, f.19.

Retine instanta ca pârâta SC CA SA a solicitat într-o primă fază comunicarea documentaţiei pe baza căreia a fost stabilită şi achitată despăgubirea de către reclamantă, f.12, ulterior a formulat obiectiuni in termen de 15 zile de la data avizarii, f.13-17, contestand valoarea despagubirii stabilita si achitat de catre reclamanta, neacceptand la inlocuire reperele panou spate, bară spate, deoarece solutia tehnologica optima este de reparare, invocând totodată şi existenţa unei diferenţe între despăgubirea solicitată şi despăgubirea calculată de către S.C. CA S.A., determinată de diferenţele de preţ, motiv pentru care a  efectuat o plata partiala in valoare de 985,61 lei.

Instanta constata ca in cauza sunt aplicabile prevederile Ordinului CSA nr.5/2010 care a intrat in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial, la data de 25.05.2010, anterior producerii accidentului in cauza de fata, Ordin care abroga Ordinul CSA nr.21/2009.

Dovedind achitarea integrala a despăgubirilor, reclamanta, în calitate de asigurător, în temeiul dispoziţiilor art.22 din Legea nr.136/1995 se subrogă în drepturile asiguratului, contra asiguratorului persoanei vinovate, fiind îndreptăţită aşadar să obţină repararea prejudiciului.

În ce priveşte cuantumul despăgubirilor ce trebuie suportate de către asigurătorul RCA în cazul în care asigurătorul CASCO a achitat contravaloarea reparaţiilor instanţa reţine următoarele:

Conform dis part. 39 din Ordinul CSA 5/2010, în cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana păgubită se adresează asigurătorului său de bunuri, constatarea avariilor, soluţiile tehnologice adoptate, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate.

Ori aceasta este situaţia de fapt în speţa de faţă.

Reclamanta a deschis dosarul de daună iar despăgubirile achitate de aceasta sunt cuantificate în documentele justificative anexate dosarului, respectiv deviz de lucrări, facturi etc.

Conform alin 2 al aceluiaşi articol, în situaţia respectării prevederilor alin. (1), asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate fără ca asigurătorul RCA să fie îndreptăţit să respingă o astfel de cerere.

Cum în speţă reclamanta a dovedit achitarea sumei de 2860 lei, aceasta este îndreptăţită potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate să primească din partea pârâtei, asigurător RCA, a acestei sume de bani.

Faptul că pârâta ar fi putut , în mod ipotetic, să plătească pentru aceeaşi daună o sumă mai mică de bani, apelând la alţi furnizori de servicii, nu o îndreptăţeşte pe aceasta la plata sumei mai mici, calculată de aceasta decât în condiţiile expres prevăzute de lege, nedovedite de pârâtă.

Conform dis part. 64 din acelaşi ordin, în cazul în care asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute de lege, respectiv 15 zile de la avizarea scrisă sau după soluţionarea obiecţiilor făcute în termen de 30 zile de către asigurător, sau şi le îndeplineşte defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Instanţa reţinând că pârâta nu a achitat integral suma solicitată de reclamantă iar obiecţiile cu privire la despăgubirea solicitată sunt neântemeiate, va admite şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere.

Prin urmare, instanţa va admite cererea de chemare în judecată apreciind ca aceasta este întemeiata şi va obliga pârâta la plata diferenţei de despăgubire şi a penalităţilor solicitate.

Domenii speta

Spete similare