Cont.adm: Taxă specială de primă înmatriculare. Reglementare internă: art.2141-5 din Legea nr.571/2003. Jurisprudenţă cjue. Dobânda legală. Incidenţa dispoziţiilor og nr.9/2000

CONT.ADM: Taxă specială de primă înmatriculare.  Reglementare internă: art.2141-5 din Legea nr.571/2003. Jurisprudenţă CJUE. Dobânda legală. Incidenţa dispoziţiilor OG nr.9/2000

1.) – Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.7708/114/2012 din 14.12.2012, reclamantul  P.V. a chemat în judecată pe pârâtele AFPM Buzău  şi  AFM Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:  a) obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 553 lei achitată pentru un autovehicul  de provenienţă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi b) la plata în solidar a dobânzii legale aferente de la data efectuării plăţii până la data restituirii integrale, cu  cheltuieli de judecată.

2.) – Motivarea acţiunii

2.1.) În fapt,  reclamantul a învederat că prin factura încheiată  la data de 28.03.2007 a achiziţionat un autovehicul de provenienţă  dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene marca  Opel,  tip Astra, număr de identificare WOLOTGF697G105512,  an de fabricaţie 2007, pentru care a achitat în temeiul prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal  o taxă specială  impusă în cuantum de 553 lei. Consideră că taxa specială de înmatriculare achitată contravine normelor Tratatului instituind Comunitatea Europeană care prevalează asupra dreptului naţional, astfel că se impune înlăturarea reglementării respective  prin care se instituie o taxă internă discriminatorie  .

2.2) În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, paragraful 110 ( ex articolul 90) din Tratatul privind funcţionarea Comunităţii Europene şi prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

3.) Probe

3.1.) - În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamantul  a depus la dosar : actul de proprietate asupra autovehiculului (factura : fila 10 ) , cartea de identitate a autovehiculului  ( fila 11),  fişa de calcul a taxei speciale de primă înmatriculare ( fila 26), chitanţa emisă de Trezoreria Municipiului Buzău privind plata taxei speciale  de înmatriculare  (fila 9) şi dovada efectuării procedurii instituite la art.117 alin.1 lit.d) din Codul de procedură fiscală ( filele 5-6,7 ).

3.2.) – Pârâţii nu au solicitat administrarea de probe .

4.) - Întâmpinarea

4.1.) Citată legal, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului  nu a formulat întâmpinare , nu a solicitat administrarea de probatorii  şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă.

4.2.) – Citată în cauză, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti  nu a formulat întâmpinare , nu a solicitat administrarea de probatorii  şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă .

5.) – Analiză . Constatări . Considerente

Analizând cererea formulată de reclamantă în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente , tribunalul reţine  :

5.1.) – Situaţia în fapt dedusă judecăţii

5.1.1.) – Conform facturii încheiată  la data de 28.03.2007 reclamantul a achiziţionat un autovehicul de provenienţă  dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene marca Opel, tip Astra, număr de identificare WOLOTGF697G105512,  an de fabricaţie 2007.

5.1.2.) – În vederea înmatriculării autovehiculului  în România , reclamanta a fost obligată să achite o taxă specială  în cuantum de 553lei , stabilită în aplicarea dispoziţiilor art.214¹din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , conform fişei depusă la fila 26 dosar , fiind achitată la Trezoreria Municipiului  Buzău  în baza chitanţei seria TS 2B  nr. 0765960 din 17.04.2007.

 5.1.3.) Anterior formulării acţiunii introductive, cu cererea înregistrată sub nr. 48501 din 17.04.2007 la AFPM  Buzău , reclamantul a solicitat restituirea sumei de 553 lei achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare pentru autovehiculul dobândit în condiţiile expuse.

5.1.4.) – Conform adresei nr. 48501  din 26.11.2012, AFPM Buzău a comunicat reclamantului  că suma pretinsă nu poate fi restituită , întrucât a fost încasată cu respectarea prevederilor art.214¹ alin.1 – 5 din Legea nr.571/2003  , beneficiind de plata acesteia la înmatricularea  autovehiculului .

5.1.5.) – Atacând în instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii fiscale de a-i restitui  taxa specială achitată cu încălcarea dispoziţiilor  legislaţiei comunitare în materie , reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale legitime , apreciind că sunt  îndeplinite  condiţiile de admisibilitate  a acţiunii, prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004.

5.2.) – Cadrul juridic . Reglementarea internă

5.2.1.) - Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule ( taxă  de primă înmatriculare ) se regăseşte la dispoziţiile art.2141-5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , şi respectiv la art. 311-2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal , cu aplicabilitate la perioada 01.01.2007 – 30.06.2008 .

5.2.2.) –Potrivit art.214¹-214³ din Codul fiscal , taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se achită cu ocazia primei înmatriculări în România , de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea , atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate , aduse din import , din statele comunitare  sau din alte state.

5.2.3) - Ulterior , a fost adoptată OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a modificat denumirea taxei din taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule în taxă pe poluare , stabilind la art.4 că obligaţia de plată a unei asemenea taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care fac referire dispoziţiile art.3 şi 9 .

5.3.) – Art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 TCE ) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) , publicat în Jurnalul Oficial la data de 30.03.2010 ( versiune consolidată )

5.3.1.) – Conform prevederilor art.28 din Tratat , versiunea consolidată, Uniunea  este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea  între statele membre , a taxelor vamale la import şi export  şi a oricăror taxe  cu efect echivalent , precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.

5.3.2.) – La art.30 şi art.31 din Tratat, se dispune în sensul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent . Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal . Niciun stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state  membre impozite interne  de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare . De asemenea , niciun stat membru  nu aplică produselor altor state  membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.

5.3.3.) – Dispoziţiile art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 ) din Tratatul Uniunii Europene , versiunea consolidată , prevăd că nici un stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare.

5.4.) – Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

5.4.1.) – Cauza Costa / Enel ( 1964) : Legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent  de drept –  nu ar putea să ducă la anularea lui , dată fiind natura sa originară şi specială , fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Decizia a definit şi relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre , arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă , care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior.

5.4.2.) – Cauza Weigel ( 2004): Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţiile normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare , scopul acestei reglementări o constituie  interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone.

5.4.3.) – Hotărârea din 15 septembrie 2005 , Comisia / Danemarca, C – 464/02 : Toate autovehiculele comercializate  pe piaţa unui stat membru sunt ” produse naţionale ” în sensul prevederilor art.110 TFUE, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin ” produse concurente ” ale celor dintâi , în măsura în care sunt similare  din punct de vedere al tipului de produs , al caracteristicilor şi al uzurii. În contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu , instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente , reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare , statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror  măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre .

5.4.4.) – Cauzele reunite C – 290 Nadasdi şi C – 333/05 Nemeth / 2006: O taxă care nu este percepută pentru faptul că un  autovehicul traversează frontiera unui stat membru , ci pentru prima înmatriculare pe teritoriul acestuia , în vederea punerii în circulaţie, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art.90 din tratat.

5.4.5.) – Hotărârea din 18.01.2007 , Brzezinschi, C -313 / 05 , pct.27 : Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană reprezintă în cadrul tratatului o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent . Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor  între statele  membre în condiţii normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.

5.4.6.) – Hotărârea din 20.09.2007, Comisia / Grecia , C – 74/06, pct.24; Ordonanţa din 10.12.2007, Kawala, C – 134/07, pct.28; Hotărârea din 17.07.2008, Krawczyunski , C – 426/07, pct.31: În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate , art.90 din Tratat  vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.

5.4.7.) – Hotărârea pronunţată de CJCE în cauzele reunite C -393/04 şi C – 41/05 , Air Liquide Industries Belgium , par.55 : Prevederile art.110 ( ex articolul 90 par.1 ) TFUE interzic , fără excepţii , discriminarea fiscală şi orice măsură de protecţie care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite , între produsele din statele membre ale comunităţii şi cele din producţia internă a unui stat membru , în scopul asigurării respectării şi aplicării principiului circulaţiei mărfurilor.

5.4.8.) – Hotărârea din 17.07.2008 pronunţată în cauza  Krawczy: În materia importurilor autovehiculelor de ocazie , art.90  TCE urmăreşte să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne , în privinţa concurenţei dintre produsele importate şi cele care se află deja pe piaţa naţională.

5.4.9.) – Hotărârea din 19.03.2009 , Comisia / Finlanda , C – 10/08, pct.24 : Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea  ca produsele importate  să fie mai aspru taxate decât produsele naţionale  şi să nu producă  în nici un caz efecte discriminatorii. Art.90 din Tratat  nu interzice introducerea unui impozit de natură internă , ci numai aplicarea lui discriminatoriu  şi numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene .

6.) – Compatibilitatea taxei speciale( sau pe poluare) cu dispoziţiile  art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene TFUE

 6.1.) – Examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene ( ex articolul 90 din TCE ) , prin Hotărârea preliminară din 7.04.2011 pronunţată în cauza C – 402/09, Tatu s-a statuat în sensul că ”articolul 110 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene trebuie interpretat în sensul că se instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor  cu ocazia primei înmatriculări  în acest stat membru , dacă regimul acestei măsuri fiscale  este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie , în statul membru menţionat , a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte  state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională ”.

6.2.) – Curtea a decis , deci , prin această hotărâre preliminară , că art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale , taxa pe poluare ,  doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, deşi nediscriminatorie , creează un efect protecţionist  pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţă anterior ordonanţei evocate.

6.3.) – În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea preliminară din 07.07.2011 în cauza C – 263/10 , Nisipeanu v. România, la cererea formulată în temeiul art.234 CE de către Tribunalul Gorj .

6.4.) – Curtea a arătat în considerentele hotărârii pronunţate că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenite din alte state membre , interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.

7.) – Obligativitatea respectării dreptului comunitar. Prioritatea dreptului comunitar faţă de reglementările interne

7.1.) – Prin Legea nr.157/2005 , România a ratificat Tratatul privind  aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană .

7.2.) – Efectele ratificării Tratatului sunt reglementate de art.148 alin.2 şi 4 din Constituţia României , conform cărora :

” (2) Ca urmare a aderării , prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne , cu respectarea prevederilor actului de aderare .

(4) Parlamentul , Preşedintele României , Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din  prevederile alineatului (2) ”.

8.) Competenţa instanţei de a evalua conformitatea legislaţiei interne cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi de a da eficienţă acestora

8.1.) – Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene din 9 martie 1978 pronunţată în Cauza 106/77 , Administrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal s-a statuat în sensul că : ” … judecătorul naţional însărcinat, potrivit competenţei sale , să aplice dispoziţiile dreptului comunitar , are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme , lăsând neaplicată , din oficiu dacă este necesar , orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale , chiar ulterioară , fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu ”.

8.2.) – Aşadar , în raport de dispozitivul hotărârii evocate , instanţelor române le revine obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar , ele fiind competente să procedeze la evaluarea conformităţii legislaţiei române cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi să înlăture de la aplicare orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale .

9.) – Soluţia tribunalului

9.1.) – Prin efectul aplicării directe a dispoziţiilor art. 110 paragraf 1 TFUE , instanţa este datoare să constate că prevederile privind instituirea taxei speciale de primă înmatriculare , sunt reglementări contrare, astfel că nu pot fi menţinute ca aplicabile în cauza pendinte judecăţii.

9.2.) – În condiţiile în care taxa pe poluare ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare , tribunalul reţine că este aplicabil principiul consacrat în sensul că în situaţia în care un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută astfel .

9.3.) –Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ferm că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, în astfel de cauze putând fi plătite şi daune pentru pierderile suferite  ( sens în care se  invocă : Cazul nr.68/79 , Hans Just I/S c. Ministère danois des impôts et accises , precum şi Cauza conexată C – 290/05 şi C – 333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth)

9.4.) – În contextul elementelor de fapt şi de drept expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale de primă înmatriculare  încasată în baza unor dispoziţii legale interne contrare normelor comunitare în materie.

9.5.) – Prin consecinţă, prin sentința nr.2598 sin 10.06.2013 s-a admis în parte  acţiunea formulată de reclamantă în sensul obligării pârâtei  AFPM Buzău la restituirea către reclamantă a sumei de 553 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare .

9.6.) – Pârâta AFPM Buzău a fost obligată şi la dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 aferentă sumei achitate cu titlu de taxă specială , de la data plăţii sumei şi până la restituirea integrală a acesteia, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclamantului, compus din cuantumul taxei şi folosul nerealizat : dobânda invocată  .

9.7) - Tribunalul a  constatat că pârâta AFM Bucureşti nu are calitate procesual pasivă în cauză, în condiţiile în care taxa specială de primă înmatriculare s-a constituit venit la bugetul de stat , nefiind încasată la perioada de referinţă  de pârâta AFPM Buzău chemată în judecată.

9.8.) – S-a constatat că nu s-au solicitat  cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare