Daune morale

Sentinţă civilă 17831 din 25.10.2011


Prin cererea de înregistrare sub nr. de mai sus, reclamanta CN a solicitat instanţei ca, pe baza probelor ce vor administra, în contradictor cu pârâţii AI, TS, ATA SA şi SC ERA - R SA Bucureşti, să pronunţe o hotărâre prin care aceştia să fie obligaţi  în solidar, la plata sumei de 100.000 lei Ron, cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, la data de 21.03.2010, pârâtul TS, conducând autoturismul înmatriculat IS-..-…., dinspre Iaşi, spre Tg. Frumos, în dreptul KM 64+820m, după sediul Antibiotice Iaşi, a oprit, pentru a efectua viraj la stânga, deşi în acea zonă există indicator de interdicţie pentru această manevră.

În acel moment a fost lovit din spate  de autoutilitara B ... NFX, condusă de pârâtul AI, care nu păstrase distanţa regulamentară de mers.

Fiind proiectat pe contrasens, autoturismul condus de TS, a lovit pe cel condus regulamentar de soţul ei, CM.

În urma acestui impact ea, care se afla în maşina condusă de soţul său, a suferit leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale fiind şi spitalizată, în perioada 21.22.03.2010, la Spitalul „Sf. Spiridon”Iaşi.

La data producerii accidentului, autoutilitara condusă de AI, era asigurată la SC ATA SA, iar autoturismul condus de pârâtul TI, era asigurată la SC ERA - R SA Bucureşti.

Cum vinovaţi de producerea acelui accident sunt ambii pârâţi, ei sunt, împreună cu societăţile asiguratoare răspunzători şi pentru daunele morale suferite de ea.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat audierea martorului  GN, probe încuviinţate şi administrate de instanţă.

Legal citată, pârâta ATA a formulat întâmpinare, invocând  excepţia prematurităţii acţiunii cu motivarea că reclamanta nu a îndeplinit procedura de conciliere directă şi a solicitat pe fond, respingerea acţiunii.

Legal citată, pârâta SC ERA - R SA Bucureşti a formulat întâmpinare, invocând excepţia de necompetenţă materială a instanţei cu motivarea că valoarea daunelor morale solicitate de către reclamantă, într-o acţiune de natură comercială, atrage competenţa Tribunalului, iar pe fond solicitând respingerea acţiunii.

Legal citat, pârâtul AI a formulat de asemenea întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi răspunzând la excepţiile invocate de pârâtele societăţi asiguratoare.

Pârâtul TS nu s-a prezentat la dezbateri şi nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă  din 10.05.2011(fila 58 dosar), instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială  sa, cu motivarea reţinută în considerentele încheierii respective, iar excepţia prematurităţii introducerii acţiunii a fost tot atunci unită cu fondul.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Excepţia prematurităţii introducerii acţiunii este neîntemeiată şi va fi respinsă, deoarece, conform convocării de conciliere depusă de reclamantă la fila 56 dosar, rezultă că aceasta a respectat prevederile art. 7201 Cod procedură civilă.

Pe fond, acţiunea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Angajarea răspunderii civile delictuale este posibilă atunci când subiectul acţiunii dovedeşte că se află în situaţia unei reparaţii cu caracter nepatrimonial, dar cuantificabilă prin aprecierea atingerii aduse onoarei şi demnităţii sale, a suferinţei  de ordin afectiv sau suferinţei fizice cauzate de un accident cu consecinţele asupra vieţii profesionale sau sociale a sa.

În speţă însă reclamanta nu a dovedit cu proba testimonială administrată, că lipsa unor prieteni, în intervalul de o lună i-au schimbat modul de viaţă, deoarece, chiar şi cu prezenţa acelor prieteni – la intervale ce nu au fost specificate de către martor – reclamanta trebuia să fie prezentă mai întâi la un loc de muncă, pentru a primi un salariu, iar temerea că va rămâne cu „sechele pe viaţă” redată de martor, nu s-a transformat în realitate.

De asemenea întreruperea temporară a vizitelor pe care reclamanta le făcea fiicei sale, studentă la Iaşi, nu ilustrează un prejudiciu moral, din moment ce martorul precizează că scopul vizitelor era în principal, aprovizionarea fiicei sale, iar în intervalul în care reclamanta a fost în concediu medical, fiica sa a vizitat-o cu aceeaşi frecvenţă ca şi înainte.

În privinţa menajului nemulţumitor efectuat în locul său de p menajeră, instanţa constată că nici acest aspect nu ilustrează un veritabil prejudiciu moral, martorul nerelevând discrepanţe semnificative şi stresante sau împovărătoare pentru reclamantă, între menajul asigurat anterior de către ea însăşi şi acel solicitat contra cost.