Revendicare

Prin actiunea inregistrată sub nr.5255/245/2010, reclamantii E.R.R., D.G.A.V.C. si D.B.M.D.A. au solicitat obligarea pârâtei S.C.P.V.I. să-i lase in deplină proprietate si linistită folosinta corpul de casa nr.1, format din 4 camere, antet si verandă, imobil situat in Iasi, perimetrul Statiunii de Cercetări si Productie Viniviticola Iasi, parcela P14.

In motivare, au arătat că sunt mostenitorii defunctei I.E.A., decedata la data de 05.12.1969. Conform certificatului de mostenitor nr.86/13.05.1970, mostenitorii legali ai defunctei I.E.A. sunt, in calitate de descendenti, I.R.R. si numita I.M.. Aceasta din urmă a decedat la data de 06.04.2005, mostenitoarele acesteia fiind D.G.A.V.C. si D.B.M.D.A. – in calitate de fiice ale defunctei.

Reclamantii au arătat că defuncta I.E.A. a avut in proprietate, in apropierea orasului Iasi, pe raza vechii comune Copou, suprafata de 56 ha teren , din care: 15,60 ha arabil; 4 ha fânete; 5,50 ha pasune; 1 ha grădină; 4 ha livezi; 22 ha vie si 4 ha pădure. In anul 1950 bunica lor a fost deposedata in mod abuziv de aceste imobile, care au fost folosite fără nici un drept, initial de GAS Bucium apoi, inclusiv până in prezent, de către pârâtă. Niciodata dreptul de proprietate asupra imobilului constructie in litigiu nu a iesit din patrimoniul familiei, prin nici unul din modurile specifice de dobândire sau de instrăinare prevăzute de legislatia civilă.

Reclamantii au mai arătat că in situatia de faţă nu poate fi vorba despre un drept legal constituit in favoarea statului sau a altor persoane fizice/juridice cât timp, in privinta terenului in litigiu, nu s-au emis până la acest moment titluri de proprietate in favoarea altor benficiari.

In drept, reclamantii au invocat disp.art.480 C.civ., art.1 alin.1 din  Protocolul 1 aditional la Conventia Europeană a Drepturilor Omului , dec.in interesul legii.nr.33/09.06.2008 pronuntată de ICCJ.

Actiunea a fost legal timbrată.

Atasat actiunii, reclamantii au depus, in copie, foaie matriolă pentru proprietatea I.E., certificat de deces I.E.A., extras de nastere M.E.A. , certificat de mostenitor nr.86/1970, copie integrală act de deces pe numele I.M., declaratie de notoritetate privind pe D.A.V.C., act de nastere pentru D.M.D.A., extras al actului de căsătorie incheiat la data de 17.06.1989, certificat de căsătorie D.G.A.V.C , act de nastere pentru I.R.R.C., declaratie de notorietate pentru I.R.R.C., declaratie de notorietate pentru I.M., foaie matricolă pentru impozit agricol pe numele I.E., copii-extras inscrisuri eliberate de Arhivele Nationale Iasi, adresa nr.21697/06.11.2008.

La termenul din 22.04.2009, reclamantii au formulat o cerere de completare a actiunii, solicitând obligarea pârâtei de a le lasa in deplină proprietate si linistită folosinta suprafata de 52,62 ha teren arabil.

Pentru stabilirea obiectului actiunii, reclamantii au depus raport de evaluare.

Prin sent.civ.nr.12226/02.12.2009, pronuntată de Judecătoria Iasi , a fost declinată competenta de solutionare a actiunii in favoarea Tribunalului Iasi, raportat la valoarea obiectului actiunii.

Urmare a declinării competentei, pe rolul Tribunalului Iasi s-a inregistrat dosarul nr.618/99/2010,la f.7 reclamantii depunând precizări de actiune, prin care si-au restrâns obiectul actiunii la suprafata de 42,0595 ha teren , motivat de faptul că, in urma efectuării unor noi măsurători pe vechiul amplasament, s-a constatat că pârâta nu mai detine in posesie decât suprafata sus – mentionată, diferenta fiind in posesia altor persoane. Prin aceeasi cerere, au solicitat rectificarea citativului , in sensul inscrierii corecte a numelor lor: I.R.R.C., D. (căsătorită G.) A.V. , D.(căsătorită B.) M.D.A.

Atasat precizărilor de actiunii, reclamantii au depus un raport de expertiza extrajudiciară, alte inscrisuri.

Legal citată, pârâta S.C.D.V.V.I a formulat intâmpinare ( f.60 dosar Tribunal), prin care a solicitat să se pună in vedere reclamantilor timbrajul aferent. A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând faptul că nici unul din reclamanti nu isi poate dovedi calitatea de proprietar al unei suprafete de teren situat in perimetrul administrat de SCDVV Iasi, cu atât mai mult calitatea de proprietar asupra a 56 ha. Atele depuse conduc către I.E., decedată, iar legătura juridică intre aceasta persoană si reclamanti nu este dovedită fără nici o urmă de indoială. Identitatea si starea civilă se dovedesc cu actele de identitate si de stare civilă ( conform art.13 din Legea 119/1996).

Pârâta a mai invocat excepţia necompetentei materiale a Tribunalului,precum si excepţia inadmisibilităţii actiunii, in privinta acesteia din urmă arătând că in temeiul HG 2203/2004, pârâta este institutie publică cu finantare autonomă care are in administrare legală suprafete de teren situate in zona Copou – Breazu. Conform actelor normative care reglementează infiintarea si functionarea pârâtei, terenurile pe care aceasta le are in administrare apartin domeniului public al statului, fiind protejate de regimul juridic al bunurilor din domeniul public in conditiile legii 213/1998. Mai mult, pct.14 art.9 si urm.din Legea 247/2005 stabileste că terenurile care sunt loturi experimentale sau sunt destinate cercetării nu pot face obiectul retrocedării. In baza prevederilor exprese ale art.31 alin.2 din Legea 45/2009 terenurile identificate in anexa 3 sunt indispensabile cercetării si nu pot fi supuse retrocedării. Conform acestui act normativ, SCDVV are in gestiune suprafata de 125 ha, in care se includ si suprafetele identificate prin expertiza ca apartinând reclamantilor.

Pârâta a mai arătat că reclamantii nu au prezentat un titlu legal care să dovedească dreptul lor de proprietate, ci doar copii ale unor acte care nu reusesc să conducă la concluzia că ei sunt adevaratii proprietari ai terenului pe care pârâta il administrează cu titlu legal. Astfel, copia matricolei agricole este doar un act declarativ de proprietate si nu unul constitutiv de proprietate, act prin care proprietarul declară organelor in drept care ar fi intinderea de teren pe care o are in posesie, in vederea stabilirii impozitului datorat. Acest document nu poate indica cu certitudine calitatea de proprietar si nici nu poate oferi informatii cu privire la amplasarea exacta a terenului supus impozitării. Prezentarea unor copii de pe actele de vânzare – cumpărare nu probează  faptul că aceste imobile au fost preluate in mod abuziv de către regimul comunist, existând si posibilitatea valorificării lor voluntare inainte ca proprietarii să părăsească tara.

Atasat intâmpinării, pârâta a depus la dosar o serie de inscrisuri (f.63-88 dosar Tribunal).

La termenul de judecată din 14.06.2010, Tribunalul Iasi a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale, prin sentinta civilă nr.1764/13.09.2010 fiind admisă această excepţie, declinată competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Iasi si trimisă cauza pentru regulator de competenta la Curtea de Apel Iasi.

Prin sentinta nr.9/17.11.2010, pronuntată de Curtea de Apel Iasi in dosar nr.760/45/2010, a fost stabilită competenta de solutionare a cererii in favoarea Judecătoriei Iasi.

In cadrul dosarului nou inregistrat pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamantii au solicitat si instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba cu expertiza topo si in constructii.

La termenul din data de 18.05.2011, reclamantii au renuntat la proba cu interogatoriul pârâtei si la expertiza in constructii.

In cauza s-a efectuat o expertiza topografică de către expert M.I. si expert consultant U.O., expertiză cu privire la care părtile nu au avut obiectiuni.

Analizând actele si lucrările dosarului si prin prisma excepţiilor invocate de pârâtă, ce  analizate cu intâietate, conform art.137 C.pr.civ., instanta a retinut următoarele:

In ce priveste excepţia inadmisibilităţii, aceasta este neintemeiată, pentru următoarele motive: Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este unanimă in a aprecia că dreptul de acces la un tribunal este un drept absolut, el putând fi supus doar limitărilor legale, iar aceste limitări procedurale aplicate să nu restrângă dreptul de acces oferit individului, de o manieră a atinge insăsi substanta dreptului si de a-l lăsa fără continut ( cauza Sabin Popescu c.României). Curtea consideră că admiterea excepţiei inadmisibilităţii actiunii este o afectare nejustificată a dreptului de acces la un tribunal, reglementat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO ( cauza Golder c.Marii Britanii, Lungoci c.României), determinată de solutionarea cauzei.

Cum in dreptul procesual civil român inadmisibilităţile nu sunt veritabile excepţii procesuale, acestea fiind limitativ prevăzute de lege, prin pronuntarea unei astfel de solutii ( de constatare a inadmisibilităţii actiunii), instanta de fond nu s-ar pronunţa asupra fondului cererii cu care a fost investită, ceea ce echivalează, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantului, in procedura declansată.

Această atitudine jurisdictională ar fi contrară dreptului de acces la o instanţă, astfel cum este garantat de art.21 din Constitutia României si art.6 CEDO ( cauza Canciovici si altii c.României ).

De vreme ce inadmisibilitatea vizează posibilitatea unei persoane de a-si apăra dreptul prin actiune in justitie, iar posibilitatea uzării de institutia revendicării imobiliare, este prevăzută de art.480 C.civ.., oricum nu se poate retine că cererea introdusă de reclamanti este inadmisibilă, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă.

In ce priveste excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantilor, instanta a retinut că actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. O unica conditie trebuie indeplinită, asadar, de reclamant in cadrul actiunii in revendicare: aceea de proprietar neposesor.

Este neindoielnic că cei trei reclamanti din prezenta cauza sunt mostenitorii defuntei I.E.A. , născuta la data de 16.08.1894 si decedata la 05.12.1969 (f.9 I dosar fond).: reclamantul I.R.R.C.– in calitate de fiu al defunctei I.E.A. (f.19 I dosar fond), iar reclamantele D.A.V.C.( căsătorită G.) si D.M.D.A. ( căsătorită B.) in calitate de nepoate după I.M. ( fostă D.), fiica defuntei I.E. – f.13-18 I dosar fond. Acest aspect rezultă si din certificatul de mostenitor nr.86/1070.

Toate datele din actele de stare civilă depuse in copie la dosar converg spre această concluzie, fiind respectate disp.art.13 din Legea 119/1996 privind actele de stare civilă. Este absurd a se afirma ca nu este vorba de una si aceeasi persoana in privinta defunctei I.E., motivat de faptul că pe actul de nastere si cel de deces figurează cu doua prenume – E. – A., iar pe rolul agricol si alte acte cu un singur prenume – E., atâta timp cât pe documentele mentionate nu se specifică mai multe date de identificare ale persoanei .

In cauză se afirmă calitatea de proprietar a defunctei I.E.A., reclamantii făcând dovada faptului că sunt mostenitorii acesteia si că pot sta in judecată in această calitate, motiv pentru care si aceasta excepţie va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, instanta a retinut că actiunea in revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, apărând ca posibilitatea juridică ce-i permite titularului să-si apere dreptul său real asupra bunului si sa pretindă restituirea lui de la cel care –l stăpâneste fără temei.

Prin actul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1319/14.04.1932, defuncta I.E., autorizată de sotul său, V.I., a dobândit in proprietate terenul situat in com.Copou, str.Sf.Sava nr.18, in suprafata totală de 14 ha 1.880 mp , impreună cu o casă de locuit, cu vecinătăţile identificate in cadrul actului( f.17 dosar Tribunal).

Prin actul de vindere – cumpărare autentificat sub nr.715/20.03.1940, defunctii E.I. si V.I. au dobândit in proprietate de la mostenitorii C., via identificată cu vecinătăţi in act si in schita de plan anexă, fără specificarea suprafetei( f.20, dosar Tribunal).

Conform măsurătorilor in teren efectuate de experti M.I. si U.O., totalul suprafetei vechii proprietăţi I., conform celor două acte mentionate, este de 60 ha,terenurile formând un corp comun.

In Tabelul Chiaburi zona Copou (f.24-26 dosar Tribunal), defuncta I.E. figurează cu suprafata de 50,60 ha pentru perioada 1944-1949, raportat si la cele consemnate in matricola nr.1 ( impozit agricol).

Conform inscrisurilor depuse la f.35-41 dosar Tribunal, defunctii I.E. si V. incheie un contract de imprumut, prin ordonanta nr.2718.05.1945, fiind ordonata inscriptiunea acestui contract de imprumut in registrul de ipoteci.

La data de 28.02.1952, dată fiind neachitarea intregii datorii de către defuncti, s-a luat din folosinta debitoarei I.E. suprafata de 16,5 ha teren ( vie, fântete, livada) situata in com.Copou, raionul Iaşi, pentru exploatarea acesteia de către stat, incheindu-se procesele – verbale de predare – primire depuse la f.30,31 dosar Tribunal.

Conform expertizei topografice depuse intocmite in cauză, in prezent suprafata totală de 420.594 mp teren din fosta proprietate I. este in posesia pârâtei.

Potrivit art.2 alin.2 din HG 2203/2004, „terenurile în suprafata de 408,5800 ha, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, se atribuie în administrarea Statiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura şi Vinificaţie Iaşi”.

De asemenea,potrivit art.31 alin.2 din Legea 72/2011, „suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii, iar construcţiile deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare sunt bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului şi bunuri proprii, după caz, şi se dau în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public care le deţin în prezent şi care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură, pe toată durata existenţei unităţilor, cu condiţia păstrării obiectului de activitate”.

Insă, conform art.6 alin.1din Legea 213/1998 privind proprietatea publică si regimul acesteia, „ fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale bunurile dobândite de stat in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care România este parte si a legilor in vigoare la  data preluăriilor de către stat”.

Iar potrivit art.6 alin.2 din Legea 213/1998, „bunurile preluate de stat fără un titlu valabil..pot fi revendicate de fostii proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.”

In cauză, nu s-a făcut dovada preluării de către stat a suprafetei totale de 420.594 mp teren din fosta proprietate I. in temeiul unui titlu valabil si nici faptul că ar apartine  domeniului public al statului, astfel devin pe deplin aplicabile dispozitiile legale privitoare la posibilitatea revendicării de către fostul proprietar/ mostenitorii acestuia. Dreptul de administrare in temeiul căruia pârâta S.C.D.V.V.I foloseste terenul in cauza nu paralizează dreptul de proprietate al celui indriduit la restituire.

Iar posibila instrăinare a terenului de către fostul proprietar trebuie dovedită de către cel ce o invocă, intrucât, potrivit art.1169 C,civ., cel ce face o afirmatie in faţa judecătii trebuie să o dovedească. Cu atât mai mult cu cât, in procedura civilă, un fapt negativ ( neinstrăinarea terenului de către proprietar ) se poate dovedi doar printr-un fapt pozitiv contrar.

In cauza, proprietarul terenului revendicat de la pârâtă a fost lipsit de atributele specifice dreptului de proprietate, fără a se face dovada legalităţii acestei privări, in sensul art.1 Protocolul 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului.

Constatând că suprafata totală de 42,0594 ha teren din fosta proprietate I. este in posesia pârâtei ( asa cum a fost identificată in planul de situatie nr.2 din raportul de expertiza), fără ca mostenitorilor proprietarului de drept să le fie opus un drept legal care să legitimeze posesia pârâtei, instanta constată că actiunea reclamantilor, astfel cum a fost precizată, este intemeiată,urmând ca, in temeiul art.480 C.cviv, să fie admisă ca atare.

Domenii speta

Spete similare