Pretenţii. Prescripţie achizitiva.

Sentinţă civilă 13420 din 07.10.2010


Prin sentinţa civilă nr. 13420/07.10.2010, pronunţată în dosarul nr. 25511/245/2008, instanţa a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi în consecinţă a respins cererea formulată de reclamanta S.D. prin curator Ş.L.,  în contradictoriu cu pârâta UŢ.B.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere că la data de 19.12.2008 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub numărul de dosar 25511/245/2008, cererea formulată de reclamanta S.D., prin curator P.C., în contradictoriu cu conducerea Băncii „I.Ţ.” – Filiala Iaşi, prin care solicită să fie despăgubită conform sentinţei penale nr. 265/1999.

În precizările depuse de curatorul reclamantei anterior primului termen din rejudecare, se învederează că se solicită obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri de 1.000.000 Euro daune morale şi materiale pentru suferinţele cauzate de pârâtă, familiei reclamantei.

Punându-i-se în vedere să indice valoarea în lei a pretenţiilor, reclamanta, prin curator, a precizat:  cuantum de 4.500.000 RON (patru milioane cinci sute mii RON), reprezentând:

1)500.000 RON (cinci sute mii) preţul apartamentului  vândut în mod ilicit

2)200.000 RON reprezentând cheltuieli cu  chiria din octombrie1997- până în prezent

3)50.000(cincizeci mii)RON cheltuieli de sănătate pentru S.D.

4)20.000 RON (douăzeci mii ) cheltuieli de înmormântare pentru S.I. şi S.L.

5) 3.750.000 RON (trei milioane şaptesute cincizeci mii) daune morale

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii.

Susţine că la data de 13.01.1995, între soţii S.I. si S.D si B.C. I.Ţ.-Sucursala Iasi a fost încheiat contractul de garanţie imobiliara nr. 916, contract prin care s-a urmărit garantarea creditului în suma de 10.000.000 ROL acordat de către banca "B.M", că în temeiul sentinţei civile nr. 1013/1995 pronunţata de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 3574/1995 şi a contractului de garanţie imobiliară nr. 916/13.01.1995, creditoarea B. C. I.Ţ. SA Suc. Iasi a început urmărirea imobilului aparţinând soţilor S.I şi S.D. pentru realizarea creanţei de 14.927.878 lei pe care o avea împotriva debitoarei SC "B.M., că deşi soţii S. au formulat contestaţie la executare, aceasta le-a fost respinsa întrucât urmărirea bunului imobil ipotecat de cauţiune reala nu este condiţionata de executarea în prealabil a debitorului principal şi că prin ordonanţa de adjudecare nr. 4168 din 04.04.1997 pronunţata de Judecătoria Iaşi, s-a admis cererea de eliberare a ordonanţei de adjudecare formulata de adjudecatarul Ifrim Ileana, adjudecând-se în favoarea sa imobilul aparţinând soţilor S.

Învederează că prin sentinţa penala nr. 265 din 26.01.1999 a Judecătoriei Iaşi, inculpaţii M.V şi M.R.(administratorii SC "B.M.), au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de "folosire cu rea-credinţa a creditelor societăţii in scop personal", omisiunea cu ştiinţa a înregistrărilor in contabilitatea societăţii a rezultatelor financiare cu repercusiuni in bilanţul contabil", "fals in declaraţii", "uz de fals" si "înşelăciune", fiind totodată  obligaţi sa plătească despăgubiri civile pârtii civile S.D. astfel: suma de 50.000.000 ROL despăgubiri materiale plus dobânda legala calculata din luna martie 1997 si pana la achitarea debitului, plus suma de 40.000.000 ROL reprezentând daune morale, plus suma de 4.550.000 ROL cheltuieli pentru lipsa de folosinţa a apartamentului calculata de la data de 1 iulie 1998 pana la 1 februarie 1999 si în continuare calculate la cate 700.000 ROL pe luna pana la achitarea debitelor de mai sus.

Precizează că la data de 10.09.2000, reclamanta S.D a promovat o acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliara nr. 916/13.01.1995, invocând lipsa totala a consimţământului, acţiune ce  a fost respinsa prin sentinţa civila nr. 22453/12.12.2001, iar prin admiterea apelului declarat împotriva acestei sentinţe, Tribunalul Iaşi a dispus trimiterea dosarului in vederea soluţionării cauzei de către Tribunalul Iaşi ca prima instanţa în materie comerciala. Prin sentinţa nr. 1244 din 24.09.2002, Tribunalul Iaşi a reţinut ca lipsa discernământului este un motiv de nulitate relativa si nu absoluta, iar termenul de 3 ani in care se putea introduce acţiunea s-a împlinit la data de 13.09.1999, instanţa fiind investita la data de 12.10.2000.

Fata de cele susţinute a invocat:

- excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, întrucât  ca potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile si cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: g) peste 250.000 lei - 6.611 lei " 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.

- excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Iaşi întrucât conform art. 2 Cod proc. Civ. " Tribunalul judecă: 1. în primă instanţă:

a)procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei (RON). precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b)procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON), cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar."

Or obiectul convenţiei în care reclamanta a fost parte si din care izvorăsc pretenţiile acesteia si anume obiectul contractului nr. 916/13.01.1995 1-a constituit garantarea creditului acordat de B.C.I.Ţ.-Suc. Iaşi SC "B.M. şi cum contractul de împrumut bancar este considerat de art. 3 punctul 11 Cod Comercial ca fiind act de comerţ, rezulta ca si accesoriul sau constituie act de comerţ, cel puţin pentru una dintre părţi, în speţa pentru reclamantă, astfel ca soluţionarea oricăror chestiuni născute din încheierea sau executarea contractelor  menţionate  aparţin  secţiei comerciale a Tribunalului Iaşi. Daca se va  trece peste aceasta motivaţie si se va  considera acest litigiu de natura civila, se solicită să se  observe ca obiectul cererii are o valoare mai mare de 500.000 lei, judecarea pricinii fiind astfel de competenta Tribunalului Iaşi.

- excepţia autorităţii de lucru judecat deoarece în dosarul nr. 5965/1998 al Judecătoriei Iaşi, soţii SS.I. şi S.D. s-au constituit parţi civile solicitând despăgubiri materiale de 80.000.000 ROL reprezentând contravaloarea apartamentului care a fost adjudecat, că S.D. a solicitat si daune morale, arătând ca pe parcursul judecaţii soţul sau a decedat, prin spânzurare, fapt ce a marcat-o enorm, iar  Instanţa, in cuprinsul sentinţei penale nr. 265 din 26.01.1999 i-a acordat pârtii civile S.D.

despăgubiri astfel: suma de 50.000.000 ROL despăgubiri materiale plus dobânda legala calculata din luna martie 1997 si pana la achitarea debitului, plus suma de 40.000.000 ROL reprezentând daune morale, plus suma de 4.550.000 ROL cheltuieli pentru lipsa de folosinţa a apartamentului calculata de la data de 1 iulie 1998 pana la 1 februarie 1999 si in continuarea calculate la cate 700.000 ROL pe luna pana la achitarea debitelor de mai sus.

- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reţinând ca reclamanta a obţinut pretenţii de natura materiala si morala rezultate din pierderea imobilului si a soţului sau, instanţa obligându-i pe cei doi administratori ai SC „B.M.” la plata acestora. Astfel, prejudiciile de natura materiala si morala au fost cauzate în legătura cu neexecutarea contractului de credit - pe care soţii S.I. l-au garantat cu imobilul proprietatea lor - de către M.V. şi M.R., pârâta neavând nici o calitate în a o despăgubi pe reclamanta.

- excepţia prescrierii dreptului la acţiune motivat de faptul că  potrivit art.  8 din Decretul nr. 167/1958, "Prescriptia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea".

Astfel, daca reclamanta îşi întemeiază pretenţiile solicitate pe executarea abuziva de către subscrisa a contractului de garanţie imobiliara nr. 916/13.01.1995, se solicită să se  observe ca termenul de prescripţie a dreptului la acţiune este împlinit, având in vedere faptul ca are de-a face cu un contract valabil încheiat, nemaiputându-se cere anularea acestuia.

Prin urmare, se solicită admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a solicita despăgubiri izvorâte din încheierea sau executarea contractului de garanţie  imobiliară  nr. 916/13.01.1995.

Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiata întrucât, pârâta nu poate fi obligata la plata de despăgubiri reclamantei nici de natura materiala nici de natura morala, întrucât nu a avut nici o culpa în producerea prejudiciilor reclamate.

Susţine că între parţi a existat încheiat contractul de garanţie imobiliara nr. 916, contract prin care s-a urmărit garantarea creditului în suma de 10.000.000 ROL acordat de către banca "B.M”, contractul de împrumut pentru garantarea căruia a fost încheiat aceasta garanţie nu a fost respectat, condiţii în care, în temeiul sentinţei civile nr. 1013/1995 pronunţata de Tribunalul Iasi în dosarul nr. 3574/1995 si a contractului de garanţie imobiliara nr. 916/13.01.1995 creditoarea Banca Comerciala "Ion Tiriac" SA Suc. Iaşi a început urmărirea imobilului aparţinând soţilor S.I. şi S.D. pentru realizarea creanţei de 14.927.878 lei pe care o avea împotriva debitoarei SC "B.M." SNC.

Prin ordonanţa de adjudecare nr. 4168 din 04.04.1997 pronunţata de Judecătoria Iaşi, s-a admis cererea de eliberare a ordonanţei de adjudecare formulata de adjudecatorul I.I., adjudecand-se în favoarea sa imobilul aparţinând soţilor S., iar prin sentinţa penala nr. 265 din 26.01.1999 a Judecătoriei Iasi, inculpaţii M.V. si M.R., au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de "folosire cu rea-credinţă a creditelor societăţii în scop personal”,  omisiunea  cu ştiinţa a înregistrărilor în contabilitatea societăţii a rezultatelor financiare cu repercursiuni in bilanţul contabil", "fals in declaraţii", "uz de fals" si "inselaciune". Totodată au fost obligaţi sa plătească despăgubiri civile pârtii civile S.D. astfel: suma de 50.000.000 ROL despăgubiri materiale plus dobânda legala calculata din luna martie 1997 si pana la achitarea debitului, plus suma de 40.000.000 ROL reprezentând daune morale, plus suma de 4.550.000 ROL cheltuieli pentru lipsa de folosinţa a apartamentului calculata de la data de 1 iulie 1998 pana la 1 februarie 1999 si in continuarea calculate la cate 700.000 ROL pe luna pana la achitarea debitelor de mai sus.

Răspunzând excepţiilor invocate, reclamanta, prin curator, a solicitat respingerea lor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.09.2010 instanţa a respins excepţiile insuficientei timbrări, a necompetenţei materiale, autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii procesuale pasive.

Instanţa apreciază însă ca fiind întemeiată, excepţia prescrierii dreptului la acţiune.

Cu privire la modul de soluţionare a acestor excepţii, instanţa a avut în vedere următoarele:

În anul 1995 numiţii S.I. şi S.D. au garantat cu apartamentul proprietatea lor, un împrumut acordat de B.C.I.Ţ numiţilor M.V. şi M.R.

Pentru nerambursarea creditului, apartamentul garanţilor S.I. şi S.D. a fost scos la vânzare, prin licitaţie publică, în scopul recuperării creanţei.

Apartamentul a fost adjudecat prin ordonanţa de adjudecare nr. 4168/1997, ordonanţă menţinută prin decizia civilă nr.584/21.08.1997 a Curţii de Apel Iaşi.

Pentru infracţiuni în legătură cu creditul, numiţii M.V. şi M.R. ( pe care reclamanta împreună cu soţul său i-a girat) l-au luat de la B.I.Ţ., cei doi au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr.265/1999 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1999 a Curţii de Apel Iaşi.

Acţiunea reclamantei, prin care solicită obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciile suferite ca urmare a acordării de către pârâtă a unui credit, prin neglijenţa şi abuzul în serviciu al angajaţilor, este o acţiune personală.

Termenul de prescripţie aplicabil acestor acţiuni, este termenul general, prevăzut de art.3 al.1 din Decretul 167/1958, articol conform căruia termenul prescripţiei este de 3 ani.

Termenul de prescripţie începe să curgă, conform art.7 al.1 din Decretul 167/1958 de la data la care se naşte dreptul la acţiune.

Or, în cauza de faţă, având în vedere motivele invocate, dreptul la acţiune se apreciază a începe să curgă la momentul încheierii contractului de garanţie, respectiv în anul 1995.

Cum de la momentul încheierii contractului şi până la momentul formulării prezentei acţiuni – 19.12.2008 a trecut mai bine de 3 ani, instanţa va admite excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi va respinge pe cale de consecinţă, cererea.