Inceperea curgerii termenului de prescriptie, cand in contractul incheiat intre parti nu se prevede data executarii obligatiei

Având în vedere ca în „contractul de vânzare - cumparare” din data de 11.04.2002 nu s-a stipulat o data la care se preia garajul în folosinta, actul nefiind afectat de nici o modalitate, termenul de prescriptie începe sa curga de la momentul nasterii raportului juridic obligational, care coincide cu momentul încheierii contractului, ca atare pentru a fi admisibila, actiunea trebuia introdusa cel mai târziu pâna la data de 11.04.2005Prin Sentinta civila nr. 341/20.01.2009, Judecatoria Baia Mare a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamanta Farcas Viorica în contradictoriu cu pârâtii Salagean Marius, Salajan Viorica, Salajan Lavinia, si în consecinta s-a dispus rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat între reclamanta si defunctul Salagean Aurel la data de 11 aprilie 2002. Pârâtii au fost obligati la plata daunelor – interese în suma de 20.000 lei RON si a cheltuielilor de judecata în suma de 1.200 lei.

Prima instanta a retinut ca între reclamanta si numitul Salajan Aurel s-a încheiat un contract de vânzare-cumparare sub semnatura privata cu privire la un garaj situat pe b-dul Republicii, pretul fiind stabilit de comun acord la 2500 dolari, pret achitat de reclamanta odata cu semnarea conventiei.

Numitul Salajan Aurel nu si-a mai respectat obligatia de predare a garajului, mai mult a vândut acest garaj altei persoane si la scurt timp a decedat.

Cu privire la pârâti, instanta luând act ca acestia nu s-au prezentat si nici nu au depus întâmpinare, a facut aplicarea dispozitiilor art. 225 Cod procedura civila.

Contra sentintei au declarat recurs pârâtii solicitând în principal admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu consecinta admiterii recursului si a modificarii sentintei atacate în sensul respingerii actiunii si în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a aratat ca dreptul material la actiune al reclamantei este supus termenului general de prescriptie de 3 ani, incidente fiind dispozitiile Decretului. S-a mai aratat ca, neintervenind nici o cauza de întrerupere sau s– Lege 167/1958uspendare a termenului de prescriptie acesta s-a împlinit, actiunea reclamantei fiind prescrisa.

În ipoteza în care instanta de recurs ar aprecia ca se impune administrarea de probe noi, recurentii au solicitat casarea sentintei si trimiterea cauzei în rejudecare.

Intimata Farcas Viorica nu s-a prezentat si nu a depus întâmpinare.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Trecând la judecarea recursului, instanta retine urmatoarele:

La data de 11.04.2002, între reclamanta Farcas Viorica (în calitate de cumparatoare) si defunctul Salajan Aurel (antecesorul pârâtilor – recurenti) s-a încheiat o conventie intitulata „Contract de vânzare – cumparare” prin care Salajan Aurel a consimtit înstrainarea în favoarea reclamantei Farcas Viorica a unui garaj, pretul fiind stabilit la 2.500 dolari americani. În cuprinsul contractului se arata ca pretul s-a platit la data încheierii (11.04.2002) si se mentioneaza si ca garajul este edificat pe terenul proprietatea Statului Român, concesionat conform contractului de concesiune nr. 454/2/1.X.1997.

Contractul de vânzare – cumparare s-a încheiat în data de 11.04.2002, iar actiunea în rezolutiunea contractului si obligarea la daune interese a fost introdusa la data de 8.04.2008, deci dupa 6 ani de la încheierea contractului.

Având în vedere ca prin aceasta actiune nu se urmareste ocrotirea unui drept de proprietate ci se solicita rezolutiunea unui contract si obligarea la despagubiri, fiind vorba deci de un drept patrimonial, dreptul la actiune al reclamantei este supus prescriptiei generale de 3 ani, incidente fiind dispozitiile Decretului– Lege 167/1958.

Având în vedere ca în „contractul de vânzare - cumparare” din data de 11.04.2002 nu s-a stipulat o data la care se preia garajul în folosinta, actul nefiind afectat de nici o modalitate, termenul de prescriptie începe sa curga de la momentul nasterii raportului juridic obligational, care coincide cu momentul încheierii contractului, ca atare pentru a fi admisibila, actiunea trebuia introdusa cel mai târziu pâna la data de 11.04.2005.

Reclamanta nu dovedeste cu nici un act ca ar fi solicitat în termenul de 3 ani predarea garajului, iar actiunea prin care solicita predarea (atasata la prezentul dosar), a fost introdusa abia în anul 2006, mult dupa împlinirea termenului de prescriptie.

Sustinerea reclamantei ca întelegerea dintre parti a fost ca predarea garajului sa aiba loc la câteva zile dupa încheierea contractului, nu este dovedita cu nici o proba, astfel încât, asa cum s-a aratat mai sus, momentul de la care începe sa curga termenul de prescriptie este acela al încheierii contractului.

Nu se poate considera ca recunoasterea scrisa a recurentei Salajan Veronica prin înscrisul datat 17.10.2007 (fila 134 dosar nr. 5838/182/2006 atasat) cu privire la o datorie a acesteia fata de reclamanta, pe care pârâta se obliga sa o plateasca esalonat, nu poate fi asimilata unei cauze de întrerupere a cursului prescriptiei dreptului la actiunea în rezolutiune cu daune interese deoarece recunoasterea se refera la o datorie generica, neexistând dovada ca s-ar referi la recunoasterea pretentiilor reclamantei legate de executarea contractului încheiat cu defunctul Salajean Aurel.

Raportat la cele mai sus aratate, instanta de recurs constata ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune era împlinit la data promovarii actiunii de fata. În consecinta se impune admiterea exceptiei invocate de recurenti. În consecinta recursul va fi admis.

Domenii speta

Spete similare