Contravenţie

SENTINŢA CIVILĂ NR.1393

Şedinţa publică din data de 26 mai 2010

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele :

Constată că prin acţiunea înregistrată sub numărul 597/260/2010

pe  rolul Judecătoriei Moineşti, judeţul  Bacău IPJ  .......  a solicitat

înlocuirea amenzii în cuantum de 800 lei aplicată contravenientului C F,

domiciliat în ................. cu sancţiunea obligării contravenientului la

prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Acţiunea este scutită de taxa de timbru conform legii 164 / 1997 şi O.G. 2/2001.

In motivare IPJ a arătat că numitul C F-C a fost sancţionat contravenţional , astfel cum reiese din conţinutul procesului verbal de contravenţie seria AP nr. 0078627 din 10.08.2008 cu amendă în cuantum de 800 lei pentru t ăvârşirea faptei prev de art. 2 pct. 1,20 şi 26 din Legea 61/1991 modificată şi sancţionată în baza art . 3 alin.l lit.b din Legea 61/1991.

Deoarece contravenientul nu are venituri pentru a plăti amenda IPJ solicită transformarea acesteia în prestarea de ore de muncă în folosul comunităţii.

S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.

179.068/2/01.02.2010 emisă de IPJ ...... - Poliţia ....... (L1.2), proces-

verbal de contravenţie seria AP nr. 0078627 (L13) , proces verbal de constatare a insolvabilităţii încheiat sub nr. 401 din 19 ianuarie 2010(fila 5) şi adresa nr. 403 din 19.01.2010 emisă de Serviciul impozite şi taxe din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale a oraş......prin care

se  restituie  procesul  verbal către  Poliţia ......... datorită

imposibilităţii executării silite a contravenientului(fl. 4).

Analizând procesul-verbal se constată că sancţiunile au fost aplicate contravenientului în temeiul Legii 61/1991.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu exista posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

In art. 9 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi în art. 1 alin. 3 din OG nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunilor prestării unei activităţi în folosul comunităţii, se prevede că sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi aplicată numai dacă exista consimţământul contravenientului.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1354/2008, au fost declarate neconstituţionale prevederile legale care condiţionau înlocuirea sancţiunii amenzii cu munca în folosul comunităţii, astfel încât, dacă sunt îndeplinite celelalte cerinţe ale legii interne şi ale convenţiilor internaţionale privind drepturile omului, în prezent, sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii poate fi aplicată şi fără acordul contravenientului.

Conform aceluiaşi act normativ, nu se prevede că poate fi aplicată sancţiunea contravenţională principală a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Verificând condiţiile de admisibilitate a cererii de înlocuire a amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa constată că, pe lângă îndeplinirea condiţiilor cu caracter special, prevăzute de art.9 alin.3 din OG 2/2001 şi aplicabil în speţă (contravenientul să nu fi achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi să nu existe posibilitatea executării silite), se impune şi respectarea unei cerinţe cu caracter general, dar esenţială: ca sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii să fie stabilită prin legea care incriminează fapta pentru care s-a atras răspunderea contravenientului, alternativ cu amenda, potrivit disp. art. 9 alin. 2 din OG 2/ 2001.

Dar în speţa de faţă. Legea 61/1991 cu modificările şi completările ulterioare nu stabileşte nici un caz în care ar putea fi aplicată sancţiunea contravenţională principală a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Dacă instanţa ar admite cererea petentei, constatând că sunt îndeplinite condiţiile cu caracter special pentru înlocuirii amenzii contravenţionale, s-ar încălca principiul fundamental al legalităţii sancţiunii în materie contravenţională, care îşi trage sorgintea din dreptul penal, pentru că s-ar aplica pârâtului contravenient o sancţiune contravenţională care nu este prevăzută de legea care a fost încălcată de acesta.

De altfel, soluţia respingerii cererii de înlocuire a amenzii contravenţionale este rezultată din interpretarea sistemică a art.9 alin.3 din OG 3/2001, care reprezintă sediul materiei în prezenta cauză. Astfel, privind articolul 9 în ansamblul său, se observă că legiuitorul a instituit mai întâi principiul legalităţii sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii (alin.l), apoi a edictat regula că aceasta sancţiune trebuie prevăzută în mod alternativ cu amenda, prin actul de incriminare (alin.2). Doar după instituirea acestor principii, legiuitorul a edictat şi posibilitatea înlocuirii amenzii contravenţionale cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (alin.3), ceea ce denotă că această măsură poate fi luată doar după verificarea respectării cerinţelor prevăzute de alin. 1 şi 2.

Un alt argument este acela că munca forţată este interzisă expres prin art.4 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în continuare Conv. EDO). Potrivit Conv. EDO, situaţiile de excepţie în care statal poate impune unei persoane obligaţia de a presta munca forţată sun. strict limitate la următoarele cazuri: când persoana este supusă detenţiei, când persoana prestează un serviciu cu caracter militar, un serviciu impus în situaţii de criză şi calamităţi, precum şi munca sau serviciul care fac parte din obligaţiile civice normale.

Se observă că săvârşirea unei fapte cu caracter contravenţional sau penal nu figurează printre excepţiile prevăzute de Conv. EDO.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că legea română conţine dispoziţii mai puţin favorabile în ceea ce priveşte dreptul fundamental la libertatea muncii, faţă de legea europeană, întrucât prevede ca sancţiune contravenţională principală şi obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii [art.5 alin.2 lit.c) din OG 2/2001].

Faţă de acest aspect, instanţa reţine că dispoziţiile legii române trebuie interpretate şi aplicate numai în sensul garantării cu stricteţe a celorlalte drepturi fundamentale.

Unul dintre acestea este prevăzut expres de art.7 din Conv. CEDO, intitulat Nicio pedeapsă fără lege. Potrivit art.7 alin.l din Conv. EDO, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii faptei. In speţă, pentru fapta săvârşită de contravenient este aplicabilă doar sancţiunea amenzii contravenţionale, potrivit 3 alin.l lit.a) din Legea 16/1991.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare