Stabilire program vizitare minor

Cu cererea înregistrată sub nr. ../207/2012, reclamantul ....a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta …., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia să-i permită să aibe legături personale cu minora ........,  care i-a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei.

Solicită reclamantul ca legăturile persoanle cu minora să se desfăşoare astfel: un week-end pe lună şi în perioada vacanţelor de iarnă, iar în perioada vacanţei de vară 2 săptămâni.

În dovedire a depus sentinţa civile nr. ../2.05.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal, adeverinţa de venit pe anul 2012 emisă de AFP Caracal şi taxa de timbru.

Din oficiu, instanţa a dispus introducerea în cauză a Autorităţii Tutelare de pe lângă Primăria Ianca, pentru efectuarea anchetei sociale la domiciliul reclamantului.

La termenul din data de 12.06.2012, pârâta prezentă fiind în instanţă a învederat că este de acord ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora, însă nu la domiciliul lui, intrucat la acest domiciliu pârâtul locuieşte împreună cu concubina şi cu fiul acesteia în varsta de 18 ani, ci la domiciliul ei, într-o zi de duminica si nu de sâmbătă, întrucât lucrează si doreste să fie prezenta la întalnirile dintre copil si tata.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minora minora .........,  născută la data de ....... care prin sentinţa civilă nr...../..05.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal, a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei sale pârâta .......

Dar, părinţii divorţaţi păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, însă exerciţiul acestora de către părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.

Acest părinte continuă a avea dreptul şi este ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, iar dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil reprezintă expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi a protecţiei speciale a drepturilor copiilor.

În prezent, dispoziţiile art. 262 al. 2 şi cele ale art. 401 al 2 C.civ., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle sale faţă de copilul minor.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 16 al. 4 din Legea nr. 272/2004, conform cărora copilul care a fost separat de unul dintre părinţi, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţiile personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţii în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Pe de altă parte, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004 nu numai părintele este îndreptăţit  a avea legături personale cu copilul său, ci şi copilului îi este recunoscut dreptul de a menţine legături cu ambii părinţi, cu rudele şi cu persoanele faţă de care a dezvoltat relaţii apropiate, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său.

Dar, pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturilor afective specifice relaţiei părinte – copil, părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil, pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acest să nu devină pur formal.

În convenţia de la Strassbourg din 15.05.2003, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, art. 4 al. 2 consacră ”copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii personale constante”.

Faţă de această situaţie, instanţa constată că legăturile personale cu minora au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele în îngrijirea căruia nu se află copilul şi aceasta din urmă.

Ambii părinţi au drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor, iar apropierea tatălui de minoră, nu periclitează buna sa educaţie şi siguranţă, aşa cum rezultă din ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantului.

De preincipiu, atât copilul, cât şi tatăl acestuia, au dreptul de a menţine legturile personale, pentru a da conţinut dreptului la viaţa de familie, aşa cum prevăd dispoziţiile din convenţia privind apărare drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau jurisprudenţa consacrată de CEDO.

Astfel, în cauza Monory c. României şi Ungariei  Curtea a arătat că "posibilitatea părintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa de familie protejat de art. 8, statele având obligaţia de a asigura reunirea copilului cu părintele său."

Apreciază instanţa că, stabilirea faptului ca legăturile personale ale reclamantului cu minora să aibă loc doar la domiciliul mamei nu poate fi luată în considerare de către instanţă, deoarece în această modalitate nu se poate asigura intimitatea necesară unei relaţii personale, mai ales că este necesar ca, prin reluarea comunicării, relaţia minorei cu tatăl să fie una firească. De asemenea, în aceste condiţii legăturile personale ale reclamantului cu copilul nu se pot derula şi mai ales dezvolta în condiţiile impuse de pârâtă, deoarece ar afecta atât programul de viaţă al membrilor familiei pârâtei, cât şi pe cel al minorei şi lipseşte de conţinut dreptul subiectiv al cărui exerciţiu devine formal.

Apărările pârâtei în sensul că, minora nu doreşte să meargă în domiciliul reclamantului, nu poat fi reţinute de instanţă, deoarece minora este sănătoasă, se află la o vârstă la care trebuie să ştie că nu este abandonată de către tată şi încă de la această vârstă, aceasta trebuie să simtă prezenţa tatălui său în viaţa sa şi să se obişnuiască cu el, deşi nu mai locuieşte împreună cu acesta.

În plus, pârâta nu a făcut dovezi din care să rezulte faptul că în cazul în care minora ar fi găzduită de tată în domiciliul lui, acest lucru ar avea o influenţă negativă asupra dezvoltării viitoare a minorei.

Sentimentul că şi tatăl doreşte să o vadă, că este iubită de ambii părinţi poate da minorei o mai mare siguranţă în plan afectiv, ajutându-o în evoluţia sa viitoare.

În acest sens, este relevantă interpretarea dată art. 31 de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului  prin manualul Rolul si responsabilităţile personalului didactic în protecţia şi promovarea drepturilor copilului (Editura Trei, Bucure?ti, 2006). În acest manual se recunoaşte rolul important pe care trebuie să îl joace tatăl în creşterea şi educarea copiilor care provin din familii divorţate. Această responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieţii copilului. Tatăl trebuie să joace un rol activ în viaţa copilului – să comunice, să se joace, să se implice în activităţi comune, să stabilească şi să explice reguli –, implicarea ambilor părinţi având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului. Este cunoscut faptul că familiile monoparentale se numără printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Un copil crescut şi educat cu dragoste şi responsabilitate de ambii părinţi, chiar şi atunci când aceştia nu locuiesc împreună, are şanse mult mai mari de integrare şi reuşită socială"

Curtea a denunţat comportamentul ilicit al părintelui la care copilul locuieşte, care se opune la legătura dintre celălalt părinte şi minor şi a apreciat că statul are obligaţia de a lua măsurile adecvate şi suficiente pentru a fi respectate dispoziţiile art. 8 (cauza Maire contra Portugaliei).

Pornind de la aceste reguli transformate în norme de drept, prin efectul art. 20 din Constituţie, instanţa apreciază că este în interesul minorei să ia legătura cu tatăl său în afara domiciliului familiei mamei.

Astfel, chiar dacă minora se aflat în grija mamei, nu s-a stins dreptul tatălui şi, în aceeaşi măsură al minorei, de a avea o relaţie firească, afectivă cu tatăl său în afara domiciliului familiei pârâtei.

În acest sens, mamei pârâte îi revine obligaţia de a o convinge pe minoră că tatăl ei nu reprezintă un pericol pentru ea, ci acesta doar vrea să păstreze o legătură firească cu ea, legătură care ar fi existat în cazul în care părinţii nu ar fi divorţat.

Având în vedere dispoziţiilor enunţate, instanţa urmează să admită în parte cererea reclamantului şi să încuviinţeze ca reclamantul să aibă legături personale cu minora în sensul de a o lua în domiciliul său astfel: în ultima săptămână din fiecare lună, de vinerea de la ora 18 – până duminica la ora 17; o săptămână din vacanţa de iarnă, (deoarece această vacanţă este mai scurtă decât cea de vară) respectiv în ultima săptămână din aceasstă vacanţă de lunea de la ora 9 şi până duminica la ora 17 şi două săptămâni în vacanţa de vară, respectiv de la 1 iulie, ora 9 şi până la 15 iulie, ora 17.

Prin stabilirea acestui program apreciază instanţa că se asigură respectarea dreptului copilului şi părintelui de a întreţine legături personale constante, precum şi interesul superior al minorului.

Postat 31.07.2012

Domenii speta

Spete similare