Stabilire domiciliu minor

Sentinţă civilă 2913 din 04.11.2009


Dosar nr.1907/223/2009 stabilire domiciliu minor

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI – JUDEŢUL VÂLCEA

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

 Î N C H E I E R E

Şedinţa publică din 28 octombrie 2009

Instanţa constituită din :

Preşedinte : L.S.

Grefier : M.T.

Pe rol este soluţionarea acţiunii civile având ca obiect „stabilire domiciliu minori”, formulată de reclamantul N.G., în numele şi ca reprezentant legal al minorului N.I., născut la data de 09 iulie 2006, în contradictoriu cu pârâta T.E şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâta  T.E la fila 58 dosar, cu citarea autorităţilor tutelare din cadrul Primăriei municipiului D şi comunei M.

Acţiunea este timbrată cu 6 lei taxă timbru conform chitanţei nr.1899525 din 13.01.2009 şi cu 0,30 lei timbre judiciare (fila 2 dosar) şi cererea reconvenţională este timbrată cu 6 lei taxă timbru conform chitanţei nr.320-273-0072 din 30 septembrie 2009 şi cu 1 leu timbru judiciar (fila 85 dosar).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamantul asistat de avocat V.D  în baza împuternicirii avocaţiale nr.13 din 02.02.2009 emisă de Baroul Vâlcea (fila 16 dosar),  pârâta asistată de avocat M.D. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 0071440 din 12.05.2009 emisă de Baroul Timiş şi martora A.M., lipsind autoritatea tutelară din cadrul Primăriei municipiului Drăgăşani şi autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei M.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, după care :

Reclamantul depune la dosar un înscris în limba italiană, cu care înţelege să facă dovada că martora C.C. este plecată în străinătate şi din acest motiv nu se poate prezenta la instanţă pentru a fi reaudiată.

S-a reaudiat martora S.G., sub prestare de jurământ, conform dispoziţiilor art.193 alin.1 şi 2 Cod proc.civ., declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

S-au audiat martorii M.D. şi T.T., sub prestare de jurământ, conform dispoziţiilor art.193 alin.1 şi 2 Cod proc.civ., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Avocat M.D. pentru pârâtă precizează că nu mai stăruie în reaudierea martorei C.C., având în vedere înscrisul în limba italiană depus la dosar de reclamant la acest termen de judecată.

Avocat V.D. pentru reclamant depune la dosar un număr de 10 fotografii şi declară că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză.

Avocat M.D pentru pârâtă depune la dosar înscrisuri : copii după sentinţa civilă nr.2199 din 29.07.2009 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr.3081/223/2009, detalii de pe portalul MJLC privind dosarul nr.3081/223/2009, aflat în recurs pe rolul Tribunalului Vâlcea, proces – verbal de constatare nr.1 încheiat la data de 24 august 2009 de Biroul Executorului Judecătoresc  D.K. din Făget şi un articol din presa locală, preluat de pe internet, intitulat „Nestemate ale folclorului vâlcean : GN.. Declară că nu mai are alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză.

Instanţa constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de solicitat în cauză, declară dezbaterile închise şi acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat V.D. pentru reclamant, având cuvântul, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, urmând de a se stabili domiciliul copilului la tată, având de verificat dispoziţiile art.107 din Codul familiei şi dispoziţiile Legii 272/2004, care vizează interesul superior al copilului privind luarea unei măsuri de agest gen. Vorbind de interesul superior al copilului, urmează a se analiza condiţiile materiale şi cele morale, instanţa urmând a aprecia unde poate fi mai bine crescut şi educat minorul I. La pronunţarea hotărârii instanţa urmează a avea în vedere atât declaraţiile martorilor, dar cu precădere şi conţinutul anchetelor sociale existente la filele 18-19 dosar, în care au fost analizate de către Primăriile de la Timiş cât şi de la Drăgăşani, condiţiile de creştere şi educare ale copilului, de la domiciliile părţilor. În referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtei, la deliberare trebuie să se aibă în vedere probele pe ansamblul lor şi nu fracţionate într-un anumit context, să se aibă în vedere şi această anchetă socială care face referire la condiţiile precare în care a stat copilul o perioadă de timp, faptul că în acea locuinţă cu 3 camere locuiesc 8-9 persoane,  de ce venituri dispune această familie, pentru a cunoaşte  şi starea materială a părţilor, veniturile familiei se limitează la cca. 2.000/lună la cei 8-9 membrii ai familiei, privită în comparaţie cu ancheta socială întocmită la domiciliul reclamantului unde se arată că acesta deţine un apartament proprietate personală, venitul realizat de reclamant este de 3.000 lei lunar, aşa cum rezultă şi din interogatoriu, cu alte cuvinte, nici nu suportă termen de comparaţie unde sunt condiţiile materiale mai bune la pârâtă sau la reclamant.  Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, martori care arătau că atunci când s-au dus să-l ia pe I. l-au găsit murdar, desculţ, cu iritaţii pe mâini şi a fost dus la medic, această problemă fiind rezolvată.

Nu trebuie ca instanţa să se lase înşelată de micile sentimente ale copilului, aşa cum s-a încercat a se specula la acest termen de judecată, când la întâlnirea dintre mamă şi copil, la termenul trecut de judecată, când copilul a fost adus de reclamant să fie văzut de pârâtă, că acesta s-ar fi agăţat de gâtul mamei, este o reacţie firească a unui copil de 3 ani, este emoţia momentului. Să nu se uite şi să observe şi celelalte probe, atunci când reclamantul s-a dus cu executorul să-l ia pe copil, şi nu oricum, ci într-un cadru legal, copilul s-a bucurat foarte mult, s-a ataşat foarte mult de acesta, sărind în sus de bucurie strigând „Tati! Tati!”, aşa cum au declarat martorii.

Vor trebui analizate şi condiţiile în care copilul a crescut de mic, până în prezent, fotografiile depuse la dosar nu sunt întâmplătoare, copilul are numai 3 ani, se va putea observa foarte bine evoluţia copilului în timp, cum la o lună, două, se poate vedea mâna tatălui care îi face baie copilului, se poate surprinde tatăl cum se plimbă cu copilul la mare, sunt acolo anumite cadre surprinse în natură, martorii subliniază la unison faptul că şi atunci când părţile erau împreună, reclamantul era cel care se ocupa mai mult, mai intens de creşterea şi educarea copilului, că atunci când copilul a fost bolnav reclamantul l-a dus la spital, el îi cumpăra hăinuţe, alimente şi toate cele necesare. Sunt martori care s-au perindat şi sunt prieteni apropiaţi ai reclamantului care au observat şi au ajutat la această activitate de creştere şi educare a copilului.

În ceea ce priveşte declaraţiile date de martorii propuşi de pârâtă, în sensul că reclamantul s-ar fi încuiat  şi ar fi dormit separat în altă cameră pentru a nu fi deranjat de copil, nu este exclus, ca acesta este realizator TV de emisiuni muzicale şi înaintea unei astfel de emisiuni avea nevoie de odihnă.

Ceea ce contează însă este faptul că s-a dovedit ataşamentul puternic al copilului faţă de tată, copilul în prezent este la tată, este înscris la grădiniţă şi frecventează cursurile acestei grădiniţe şi interesul minorului este ca domiciliul său să fie stabilit la reclamant, unde se simte bine, în mediul lui unde a crescut până la vârsta de 2 ani.

Ce interes a manifestat pârâta, când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată în 13 ianuarie 2009, când s-a trezit şi pârâta abia în luna iulie 2009, după 7 luni să zică„aş vrea şi eu copilul să formulez cerere reconvenţională să solicit încredinţarea copilului”, motivat de împrejurarea că doreşte şi pensie de întreţinere lunară, dorind să adauge la venitul familiei de acolo de numai 2.000 lei şi pensia pe care ar fi obligat să o plătească reclamantul, ceea ce denotă că aceasta nu a manifestat un interes major, constant.

Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea acestui proces.

Avocat M.D. pentru pârât, având cuvântul, precizează că a formulat acea cerere reconvenţională atât de târziu, întrucât la primul termen de judecată pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie admisă,cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Făget. Nu-şi explică motivul pentru care Tribunalul Vâlcea a admis recursul petentului stabilind competenţa în favoarea Judecătoriei Drăgăşani în condiţiile în care cauza era evident de competenţa Judecătoriei Făget  neimaginâdu-şi vreodată că această excepţia va fi răsturnată. Va face plângere la CEDO pentru acest motiv, urmând a se auzi din nou de România.

 Solicită respingerea acţiunii principale ca nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale, şi pe cale de consecinţă : să se dispună încredinţarea către mamă a minorului N.I., născut la data 09 iulie 2006, să se stabilească domiciliului la mamă, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în funcţie de veniturile realizate de acesta în prezent, respectiv la suma de 3.000 lei, care va fi stabilită în proporţie de 1/4 din aceste venituri, rezultând suma de 750 lei lunar. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea procesului, constând în taxă de timbru şi onorariu avocat.

S-a solicitat şi încredinţarea minorului, întrucât potrivit unei practici aproape unanime, solicitarea doar a stabilirii domiciliului minorului fără încredinţare, este lipsită de eficienţă juridică. Reclamantul a solicitat doar stabilirea domiciliului minorului, fără să solicite şi încredinţarea acestuia. Precizează că reclamantul, apărătorul acestuia, martora  reaudiată la acest termen, martora care a fost audiată la termenul trecut, precum şi martora care a fost audiată în şedinţa din 24 iunie 2009 şi nu a mai fost posibil să fie reaudiată, vorbesc doar de condiţiile materiale, „reclamantul are un salariu uriaş, reclamantul are apartament proprietate personală”, în răspunsurile la interogatoriu şi în toate cererile adresate instanţei, reclamantul a accentuat că deţine un apartament proprietate personală, temerea de căpetenie a reclamantului, şi s-a sedimentat ideea că pârâta ar promova o acţiune oarecare pentru a-l deposeda de apartament şi dacă i se va încredinţa acest copil, nimeni nu mai poate să-i ia casa. Toată lumea se leagă de partea materială şi nimeni de partea afectivă, de cea emoţională. De exemplu : La întrebarea nr.10 din interogatoriu „ În perioada cât aţi locuit împreună cu pârâta şi minorul în ce s-a concretizat participarea dvs. la îngrijirea copilului ?” reclamantul a răspuns : „ În tot ce presupunea creşterea şi îngrijirea copilului din punct de vedere financiar”. Nimeni nu a spus că este important ataşamentul copilului faţă de un părinte sau reciproc şi nimeni  nu a precizat calităţile care îl fac pe reclamant să fie superior pârâtei, dar partea financiară a primat.

În declaraţiile martorilor propuşi de reclamant, respectiv, martora Cîrjan Camelia în declaraţia de la fila 37 dosar, declară că „reclamantul poate fi ajutat în îngrijirea copilului de familia acestuia, de naşi de botez şi chiar de către noi prietenii”, când în general unul dintre părinţi când are în îngrijire un copil este ajutat de bunicii paterni sau materni, după caz, dar nu a auzit niciodată ca un părinte să fie ajutat de vecini, naşi, prieteni. Mai declară  martora că „atunci când copilul a avut probleme de sănătate, de spitalizarea acestuia s-a ocupat reclamantul”, ceea ce nu este adevărat, întrucât atunci când pârâta a fost internată în spital cu minorul, reclamantul nici măcar nu i-a vizitat, dar să se mai ocupe de spitalizarea lui.

Mai mult decât atât, martora A.M,  l-a însoţit pe reclamant de două ori în comuna M din judeţul Timiş, când a fost să-şi viziteze copilul, precum şi la fiecare termen de judecată şi într-un final al declaraţiei a spus mai mult sau mai puţin timid că reclamantul îi dă lecţii de muzică fiului ei şi părerea obiectivă a pârâtei este că martora, dacă nu există şi alte considerente, s-a simţit datoare din punct de vedere moral să-l ajute pe reclamant. Că a fost şi nesinceră în ceea ce priveşte descrierea minorului, că copilul era desculţ, murdar pe mâini şi picioare, precizează că toţi am fost copii şi nu toţi eram cu mâinile şi picioarele curate, în special la ţară, dar şi la oraş copii sunt la fel.

Iar martora S care are o vârstă respectabilă, cum poate să spună că reclamantul îi face baie bunicii sale,  pârâta apreciază că este imoral acest fapt. Martora a fost nesinceră, într-adevăr pare o doamnă în putere, este foarte vioaie, dar în condiţiile în care are o fiică, un ginere, care au loc de muncă şi un nepot, la un apartament sunt foarte multe lucruri de făcut, cum mai avea timp să se ducă zilnic în locuinţa unor tineri, ce voia să vadă în acea casă, să le facă menajul. Nu contestă faptul că poate i-a vizitat vreodată, poate chiar i-a dat nişte sfaturi pârâtei, poate avea nevoie de sfaturi pentru îngrijirea copilului, poate a învăţat-o pe pârâtă să facă ceva prin casă, dar să declare că pârâta stătea degeaba şi martora le făcea menajul, sunt declaraţii absolut nesincere.

Mai arată că acest copil nu a fost dorit de reclamant, când pârâta era însărcinată în patru luni a fost alungată din domiciliu şi a revenit în domiciliul comun când copilul avea 9 luni. În perioada cât au locuit împreună, reclamantul a alungat-o pe pârâtă de mai multe ori din domiciliu şi cu alte ocazii, nu a avut nevoie de acest copil, a fost o povară pentru reclamant. Nici nu suporta  să doarmă cu copilul, se încuia în cameră pentru ca minorul să nu aibă acces la reclamant.

În legătură cu modul în care reclamantul a înţeles să pună în executare acea hotărâre, cu privire la posibilitatea de a avea legături personale cu minorul, în această lume, în foarte multe state de pe această planetă, o asemenea manieră şi o asemenea atitudine a unui părinte de a pune în executare o hotărâre judecătorească, ar fi implicat intervenţia autorităţilor şi acel părinte nu s-ar mai fi apropiat niciodată de copil, dar din nefericire noi nu facem parte dintre statele unde se întâmplă astfel de lucruri corecte, morale şi normale.

Apreciază că dacă s-ar face abstracţie de faptul că reclamantul a alungat-o pe pârâtă de mai multe ori din domiciliu, că nu a dorit acest copil, că a recunoscut acest copil când avea 6 luni, s-au eliberat două certificate de naştere, reclamantul l-a răpit pe minor şi nu i-a păsat de sentimentele minorului, căruia i-a cauzat o traumă. 

Mai mult, reclamantul a dat mostre de comportament, la termenul anterior de judecată a început să defileze prin sala de judecată, să bea apă, invocând faptul că i se usucă gura, că ia pastile. În ce măsură acestei persoane i se poate încredinţa un copil de numai trei ani, poate un copil cu o vârstă mult mai mare, dar la vârsta de 3 ani, în condiţiile în care mama nu are altă vină decât acea că nu are veniturile reclamantului, acesta nu este un criteriu, interesul superior al copilului vizează în primul rând necesităţile sale afective şi abia după aceea interesul material, ca să nu mai amintească de faptul că nu se poate spune despre pârâtă că nu are un acoperiş deasupra capului, nu are posibilităţi materiale, nu are ce să-i dea să mănânce.

S-a speculat faptul că pârâta ar lucra într-un bar, dar va trebui să se ţină seama că nu este un bar, ci o cafenea care funcţionează în incinta autogării din Făget, este o slujbă provizorie, iar în curând va termina cursurile Şcolii Postliceale de asistente medicale şi se va angaja ca asistentă medicală la Spitalul din Făget.

Apreciază că nu există nici un element care să încline balanţa în favoarea reclamantului şi solicită să se facă dreptate, întrucât, dacă nu exista acea hotărâre, reclamantul nu putea să ia copilul, dar în prezent acea hotărâre a fost desfiinţată.

Mai arată că în ultimul alineat al articolului din ziarul local, intitulat „Nestemate ale folclorului vâlcean” depus la dosar la acest termen de judecată, Nucă Georgel, care este deja o somitate pe plan local, are o anumită notorietate, afirmă că „ doreşte şi ca băieţelul lui în vârstă de trei luni să urmeze o carieră muzicală”, acel interviu a fost luat atunci când copilul avea vârsta de trei luni şi nici măcar nu –l recunoscuse ca fiindu-i tată. Depune la dosar chitanţe onorariu avocat în sumă de 1.400 lei şi respectiv 700 lei. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea procesului, constând în taxă de timbru şi onorariu avocat.

I N S T A N Ţ A

Având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor de la dosar, urmează a dispune amânarea pronunţării la 04 noiembrie 2009.

D I S P U N E

Amână pronunţarea la 04 noiembrie 2009.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 28 octombrie 2009.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Dosar nr. 1907/223/2009 stabilire domiciliu minor

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI – JUDEŢUL VÂLCEA

COMPLET SPECIALIZAT PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

 Sentinţa civilă nr. 2913

Şedinţa publică din 04 noiembrie 2009

Instanţa constituită din:

Preşedinte : L S

Grefier : M T

Pe rol este pronunţarea asupra acţiunii civile având ca obiect „stabilire domiciliu minori”, formulată de reclamantul N.G., în numele şi ca reprezentant legal al minorului N.I., născut la data de 09 iulie 2006, în contradictoriu cu pârâta T.E şi a cererii reconvenţionale formulată de pârâta  T.E la fila 58 dosar, cu citarea autorităţilor tutelare din cadrul Primăriei municipiului D şi comunei M.

Acţiunea principală este timbrată cu 6 lei taxă timbru conform chitanţei nr.1899525 din 13.01.2009 şi cu 0,30 lei timbre judiciare (fila 2 dosar) şi cererea reconvenţională este timbrată cu 6 lei taxă timbru conform chitanţei nr.320-273-0072 din 30 septembrie 2009 şi cu 1 leu timbru judiciar (fila 85 dosar).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, după care :

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 28 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a dispus amânarea pronunţării având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor de la dosar, la data de 04 noiembrie 2009.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,constată următoarele:

La data de 13 ianuarie 2009 s-a înregistrat sub nr.196/223/2009, cererea formulată de reclamantul N.G., în numele şi ca reprezentant legal al minorului N.I., născut la data de 09 iulie 2006, în contradictoriu cu pârâta T.E., prin care solicită să se stabilească la reclamant domiciliul minorului sus-numit.

De asemenea solicită citarea în cauză şi a Autorităţii tutelare de pe lângă Primăria municipiului D. şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul arată că a avut relaţii de prietenie şi mai apoi de concubinaj cu pârâta, intenţionând să se căsătorească, tocmai de aceea relaţiile dintre părţi au fost la vedere, publice şi s-au derulat pe parcursul timpului în apartamentul proprietatea reclamantului situat la adresa de mai sus, unde i-a stabilit şi pârâtei domiciliul.

Din această relaţie s-a născut minorul.

Înainte de sărbătorile de iarnă ale anului 2008, reclamantul a aflat că pârâta întreţine relaţii intime cu un alt bărbat, afectându-l pe reclamant profund din punct de vedere moral, iar în urma discuţiilor purtate cu pârâta pe această temă, aceasta a părăsit domiciliul conjugal şi s-a stabilit la adresa de mai sus, într-o gospodărie ce aparţine bunicii sale.

De comun acord părţile nu au reuşit să decidă la care dintre ei să locuiască copilul minor.

Până în prezent pârâta nu a manifestat un interes deosebit pentru menajul gospodăresc, ori pentru creşterea, educarea şi supravegherea minorului, existând frecvente discuţii între ei, de aceea copilul de care s-a ocupat aproape permanent, îi este foarte ataşat reclamantului.

Pârâta nu dispune de priceperea necesară şi nici de condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi educarea copilului, nu obţine venituri prin muncă.

Astfel, aceasta locuieşte într-o casă bătrânească cu trei camere, insalubră, neutilată cu cele necesare traiului zilnic în acelaşi spaţiu locativ locuind încă 6 persoane.

Reclamantul dispune de posibilităţi materiale şi financiare bune, are în proprietate apartamentul individualizat mai sus format din două camere şi dependinţe, utilat corespunzător, acesta este amplasat în aproprierea căminului de copii.

De asemenea obţine venituri prin muncă.

La creşterea, educarea şi supravegherea copilului, reclamantul este ajutat de către naşa acestuia, precum şi de mama sa, persoane care îl vizitează permanent şi  cu care fiul său a stabilit frumoase relaţii afective.

Reclamantul apreciază că interesul superior care trebuie să primeze într-o asemenea împrejurare, este acela de a rămâne pe viitor alături de tată, motiv pentru care solicită stabilirea domiciliului copilului la el.

În drept acţiunea este motivată pe dispoziţiile art. 100, art. 107 Codul familiei, dispoziţiile Legii Nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea dreptului copilului, art.112 Cod.pr.civ, şi orice alte dispoziţii legale incidente.

Spre dovadă, reclamantul a ataşat înscrisuri, respectiv acte de stare civilă( filele 3 – 5 dosar), sentinţa civilă nr. 116 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani( filele 6 – 7 dosar).

Prin întâmpinarea de la fila 14 dosar, pârâta solicită, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, declinarea competenţei soluţionării acestui dosar la Judecătoria Făget, judeţul Timiş. Motivează pârâta că, minorul se află în îngrijirea şi creşterea mamei în localitatea Z, la părinţii pârâtei.

Prin urmare, competenţa de a soluţiona acest dosar nu o are Judecătoria Drăgăşani, judeţul Vâlcea, ci Judecătoria Făget, judeţul Timiş în a cărei rază de competenţă aceasta locuieşte cu minorul.

Pârâta invocă dispoziţiile art.5 din codul de proc.civilă, potrivit căruia” cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului…”.

Mai susţine pârâta că regula consacrată prin art.5 din codul de proc.civilă, nu precizează categoriile de acţiuni la care se aplică acest text. În lipsa unei asemenea precizări, textul urmează să se aplice în toate acţiunile patrimoniale sau nepatrimoniale, cărora nu li s-a dat o reglementare specială, derogatorie de la această dispoziţie, întreaga doctrină şi jurisprudenţă opinând în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr.233 din 4 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. 196/223/2009 se admite excepţia necompetenţei teritoriale şi se declină competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Făget, judeţul Timiş în circumscripţia căreia se află comuna M.

Procedând astfel, s-au avut în vedere dispoziţiile art.5 din codul de procedură civilă precum şi poziţia instanţei supreme exprimată în legătură cu noţiunea de domiciliu, potrivit căreia, prin domiciliu în sensul art.5 cod.proc.civilă, urmează a se înţelege  şi acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt în localitatea în care trăieşte şi îşi desfăşoară o activitate profesională. Altfel  spus, trebuie avută în vedere adresa unde pârâtul locuieşte efectiv, în chip statornic la momentul sesizării instanţei, chiar dacă faţă de dispoziţiile legale – în cazul de faţă domiciliul înscris în cartea de identitate – el nu poate fi socotit că are aici domiciliul.

Prin decizia civilă nr. 469/R/MIF/27 martie 2009 Tribunalul Vâlcea admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei instanţei de fond, modifică această sentinţă în sensul că respinge excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drăgăşani şi stabileşte irevocabil competenţa Judecătoriei Drăgăşani în soluţionarea cauzei.

La data de 29 aprilie 2009 cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. 1907/223/2009.

Pârâta a depus la fila 39 dosar certificat că petenta a formulat cerere de strămutare a dosarului nr.1907/223/2009 de la Judecătoria Drăgăşani la o altă instanţă egală în grad. Drept urmare s-a format dosarul nr. 4331/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a fixat termen pentru soluţionare la data de 16 noiembrie 2009.( fila 39 dosar).

Prin întâmpinarea de la fila 58 dosar, pârâta solicită să se respingă ca nefondată acţiunea principală formulată de reclamantul pârât reconvenţional şi pe cale de consecinţă admiţând acţiunea reconvenţională, să-i fie încredinţat pârâtei minorul, născut la data de 9 iulie 2006 în municipiul Lugoj şi să se stabilească domiciliul acestuia la pârâtă, cu obligarea reclamantului-pârât reconvenţional, la plata unei contribuţii lunare de întreţinere, începând cu data introducerii cererii până la majoratul minorului, pentru următoarele considerente:

În fapt, minorul NI s-a născut la data de 9 iulie 2006 în urma relaţiilor de concubinaj pe care le-a întreţinut cu pârâtul reconvenţional, relaţii care au avut loc într-adevăr în localitatea D, convieţuirea fiind însă întreruptă de mai multe ori, din iniţiativa pârâtului reconvenţional

Astfel, încă din momentul în care i-a adus la cunoştinţă faptul că este însărcinată, pârâtul reconvenţional şi-a manifestat în mod vehement nemulţumirea vis-a-vis de perspectiva de a fi tată, stăruind să facă întrerupere de sarcină.

Opoziţia pârâtei reclamante la această cerere s-a soldat cu certuri interminabile, pârâtul reconvenţional solicitându-i în mod imperios să părăsească domiciliul spunând că nu o suporta şi nu avea nevoie de ea şi nici de copil, ceea ce a şi făcut în luna a patra de sarcină, când a plecat la părinţii săi în judeţul Timiş, neavând altă alternativă.

Pârâtul reconvenţional nici măcar nu a încercat să ia legătura cu reclamanta reconvenţional, ea fiind cea care i-a telefonat în luna a şaptea de sarcină, ocazie cu care i-a  cerut să îl lase în pace pentru că nu îl interesa nici ea şi nici copilul.

I-a telefonat din nou după ce a născut, naşterea având loc la Spitalul din Lugoj, Judeţul Timiş, dar nici acest eveniment nu l-a impresionat în mod deosebit, dovada fiind faptul că nu a venit să-şi vadă copilul decât cu ocazia botezului.

Mai mult, iniţial nici nu a recunoscut paternitatea minorului, această recunoaştere fiind făcută mult mai târziu, împrejurare care a necesitat eliberarea unui nou certificat de naştere pe numele minorului.

Reclamanta a convenit cu pârâtul reconvenţional să mai facă o încercare de a întemeia o familie astfel că a revenit în municipiul Drăgăşani împreună cu minorul. Pârâtul reconvenţional nu a manifestat însă nici un interes faţă de copil, în rarele momente când era acasă  dormea în altă cameră spunând că îl enervează şi îl deranjează, rolul său de tată rezumându-se la una sau două plimbări de câte o jumătate de oră.

Pârâtul - reconvenţional îşi petrecea tot timpul liber în afara casei, cu prietenii sau în compania unor tinere cărora susţinea că le dă lecţii de muzică.

La un moment dat, când minorul a răcit şi a făcut febră foarte mare, a plecat liniştit la o tânără care îl invitase să bea o cafea.

Întrucât avea nevoie de medicamente dar nu putea pleca la farmacie pentru că nu avea cu cine să lase copilul şi-a permis să-l deranjeze pe pârât şi să-i ceară ajutorul. Acesta i-a adus într-un târziu medicamente dar a plecat imediat motivând că i ”se răceşte cafeaua”.

Ulterior, pârâtul i-a cerut reclamantei în mod repetat  şi insistent să plece, astfel că la începutul lunii ianuarie 2009 a revenit împreună cu copilul în locuinţa părinţilor ei.

Cu toate că pârâtul reconvenţional nu a dorit acest copil, iar după ce s-a născut nu a manifestat nici ataşament şi nici interes faţă de acesta, fără a mai vorbi de faptul că a nu a achitat nici o sumă de bani pentru întreţinerea lui, la începutul lunii februarie 2009 reclamanta-pârâtă a avut surpriza să afle că a acţionat-o în judecată pentru stabilirea domiciliului minorului, afirmând că va avea câştig de cauză întrucât are relaţii în rândul magistraţilor, personal văzând dedicaţii muzicale din partea pârâtului reconvenţional pentru unii magistraţi din judeţul Vâlcea, pe diferite posturi de televiziune, ceea ce denotă faptul, în viziunea reclamantei reconvenţional, că relaţiile dintre pârât şi respectivii magistraţi sunt de asemenea natură încât îl îndreptăţesc la astfel de gesturi.

Mai susţine reclamanta că de la data ultimei despărţiri, pârâtul a telefonat de câteva ori ca să o insulte atât pe ea cât şi pe părinţii ei, să îi ameninţe iar recent a venit la Z. însoţit de mai multe persoane printre care şi numita A.M, martora încuviinţată pentru termenul de judecată din data de 29 iulie 2009 şi sub pretextul că vrea să vadă copilul, a dat un adevărat „spectacol” cu înjurături, lovituri în poartă şi a şi filmat”reprezentaţia”.

Faţă de aceste considerente reclamanta solicită să se aprecieze că acţiunea principală este nefondată şi să se respingă ca atare, urmând ca pe cale de consecinţă, să fie admisă acţiunea reconvenţională.

Spre dovada susţinerilor sale reclamanta reconvenţional înţelege să se folosească de interogatoriul pârâtului reconvenţional, probe testimoniale.

În drept cererea este motivată pe dispoziţiile art.100, 86 şi 94 codul familiei.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri ( filele 24, 73, 86 – 89 şi 105 dosar), au fost audiaţi martorii  S.G( filele 36 şi 98 dosar), C.C.( fila 37 dosar), A.M.( fila 80 dosar), M.D.( fila 99 dosar), T.T.( fila 100 dosar), s-au efectuat anchete-sociale la domiciliile părţilor din D. şi comuna  M( filele 18 şi 19 dosar), s-a luat interogatoriu reclamantului ( filele 76 – 79 dosar).

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că părţile au trăit în relaţii de concubinaj o perioadă de timp. Rămânând însărcinată pârâta a dorit să păstreze copilul în timp ce reclamantul a căutat să o convingă că nu sunt pregătiţi de a deveni părinţi, motivând că nu au o locuinţă a lor.

Pe acest fond s-au iscat între cei doi neînţelegeri care au culminat cu gonirea pârâtei din domiciliul comun, deşi se afla în luna a patra de sarcină. Aceasta s-a retras la părinţii săi în comuna M, şi la 9 iulie 2006 s-a născut copilul I în localitatea Lugoj, judeţul Timiş.

Reclamantul recunoaşte şi martorii pârâtei confirmă că, tatăl şi-a văzut copilul la botezul acestuia, ocazie cu care cei doi părinţi au hotărât, aşa cum precizează pârâta în întâmpinarea sa, „să mai facă o încercare de a întemeia o familie”, fapt pentru care pârâta a revenit în municipiul D. împreună cu copilul.

Reclamantul în octombrie 2007 a achiziţionat un apartament pe raza municipiului D( filele 6 – 7 dosar), unde cei doi părinţi au locuit împreună cu copilul până în luna ianuarie 2008, respectiv doi ani şi câteva luni potrivit susţinerilor reclamantului din interogatoriul ce i s-a luat.

Momentul despărţirii celor doi tineri este relatat de mama pârâtei care declară că reclamantul a chemat-o să o ia pe fiica ei de la Drăgăşani, cu bagajele şi copilul, la începutul anului 2009( fila 100 dosar), când personal i-a scos hainele pârâtei din şifonier şi i le-a dus la maşină în timpul nopţii pentru a nu fi văzut de vecini.

Martorii reclamantului sunt unanimi în susţinerile lor atunci când fac vorbire de perioada convieţuirii părţilor, cum că reclamantul era cel care se ocupa din punct de vedere material de întreţinerea familiei alcătuită din copil şi mama acestuia, tot el fiind şi cel care îl scotea pe minor la plimbare. S.G. vecină şi mama naşei copilului relatează că părţile s-au comportat ca o familie în adevăratul sens al cuvântului, în lipsa reclamantului pârâta fiind cea care îngrijea pe minor, care în acea perioadă era ataşat de ambii părinţi. Aceleaşi susţineri le face şi martora C în declaraţia sa.

Ancheta-socială întocmită în urma deplasării colectivului de sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei D. în domiciliul din strada P. în ziua de 19 mai 2009, ilustrează situaţia familială, materială şi locativă din acest municipiu, făcând propuneri şi emiţând concluzii în urma discuţiilor purtate cu reclamantul şi apropiaţii lui, respectiv familia C- naşi ai copilului, S.G.( fila 18 dosar), ca minorul să fie încredinţat tatălui spre întreţinere, creştere şi educare.

După despărţirea intervenită între cei doi părinţi, în condiţiile relatate mai sus, pârâta s-a stabilit împreună cu copilul în locuinţa părinţilor săi din comuna M, unde potrivit martorilor audiaţi, vecina şi mama pârâtei, are condiţii de creştere şi îngrijire a acestui copil. În această gospodărie trăiesc un număr de 8 persoane, dintre care 6 sunt adulţi şi 2 copii, care alcătuiesc familia pârâtei, părinţi, bunică, soră, cumnat, nepot, familie care are un nume bun în comunitatea de aici, fiind cunoscuţi ca oameni gospodari şi liniştiţi.

Pârâta munceşte la un bar din localitatea Făget situată la 7 km distanţă de domiciliul părinţilor săi şi urmează cursurile unei şcoli postliceale de asistenţi medicali. În perioada cât se află la serviciu şi la şcoală de minor îngrijeşte bunica maternă.

Ancheta-socială întocmită în urma deplasării colectivului de sprijin al Autorităţii Tutelare din cadrul Primăriei comunei M în domiciliul din satul Z în ziua de 18 mai 2009, ilustrează situaţia familială, economică şi locativă, făcând propuneri şi emiţând concluzii de rămânere spre creştere şi educare a minorului în cadrul familiei T.

În cursul primelor şase luni ale anului 2009 reclamantul a încercat în repetate rânduri să-l viziteze pe minor, interesându-se îndeaproape de situaţia acestuia, dar a fost primit cu răceală de familia pârâtei, persoanele care l-au însoţit în aceste ocazii relatând comportamentul violent al familiei, şi reacţiile copilului la vederea tatălui său ( fila 80 dosar) pe care l-a recunoscut imediat, a devenit vesel şi emoţionat.

În această situaţie prin hotărâre judecătorească în regim de urgenţă pârâta a fost obligată să permită reclamantului legături personale cu minorul, programul stabilit permiţându-i acestuia să-l ia pe minor în perioada 24 – 30 august 2009 la domiciliul său.

Sentinţa a fost pusă în executare la data de 24 august 2009 aşa cum reiese din procesul-verbal de constatare nr.1 aflat la fila 111 dosar şi relatările martorilor pârâtei de la filele99 şi 100 dosar.

Din această zi minorul locuieşte cu tatăl său în municipiul D. fiind înscris la grădiniţa cu program prelungit nr.1 începând cu anul şcolar 2009 – 2010 la grupa mică. În acelaşi timp, potrivit susţinerilor martorei M, copilul este înscris şi la grădiniţa din comuna M, aflată la o distanţă de 10 minute de domiciliul pârâtei.

În ziua de 30 septembrie 2009 minorul şi-a revăzut mama, ocazie cu care minorul „şi-a exprimat dorinţa de a merge cu mama” potrivit relatărilor martorei S, care a asistat la întâlnirea dintre copil şi mamă.

Atitudinea copilului care are vârsta de trei ani este explicabilă ca la vederea mamei să reacţioneze în acest fel având în vedere legăturile afective care s-au stabilit între aceştia inclusiv înaintea intervenirii despărţirii celor doi părinţi.

Din probele aflate la dosar rezultă că minorul a fost crescut în condiţii bune de ambii părinţi, de mamă şi părinţii acesteia în perioada ianuarie 2009 – august 2009 dar şi de tată în intervalul de timp scurs de la 24 august 2009 până în prezent, reieşind fără dubii că aceştia i-au asigurat o îngrijire şi educare corespunzătoare.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului dispune în art.2 că orice reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului; acest principiu va prevala în toate demersurile ce privesc copiii, întreprinse chiar şi de instanţele judecătoreşti.

Potrivit legii, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi; ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea şi educarea copilului lor. În măsura în care există însă neînţelegeri între părinţi, care afectează în mod direct şi pe copil, instanţa este chemată să se pronunţe cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, având însă în vedere în primul rând interesul superior al copilului, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, prin menţinerea copilului într-un mediu cât mai aproape de cel în care a fost crescut.

Chiar dacă condiţiile materiale oferite de tată sunt superioare celor deţinute de mamă, legătura afectivă pe care copilul o are cu mama sa nu poate fi neglijată avându-se în vedere şi vârsta fragedă a acestuia. Se apreciază că în contextul existent mama prezintă şi garanţii morale optime în acest sens.

Atitudinea copilului la revederea mamei sale, învederează că între minor şi mamă există legături afective mai puternice şi că tatăl, pentru a reechilibra raportul afectiv cu minorul, poate printr-o acţiune în justiţie, să ceară măsuri de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.

Ca atare, se va respinge acţiunea reclamantului în ceea ce priveşte stabilirea domiciliului minorului şi se va admite cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Potrivit art.107 din codul familiei, copilul minor este întreţinut de părinţii săi, care au obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare.

Potrivit anchetei sociale întocmite în cauză la fila 18 dosar, reclamantul este realizator emisiuni la TV RM Cultural, cu un venit net în luna aprilie 2009 de 3000 lei, confirmat de reclamant prin răspunsul de la interogatoriu.

Având în vedere cele consemnate în ancheta-socială, susţinerile reclamantului şi prev.art.94 din codul familiei, reclamantul va fi obligat să achite lunar în favoarea copilului câte 750 lei pensie de întreţinere, ce reprezintă maximul sumei pe care acesta o poate susţine pentru îngrijirea minorului.

Văzând şi dispoziţiile art.274 cod proc.civilă reclamantul va fi obligat la cheltuieli de judecată faţă de pârâtă, cheltuieli ce reprezintă taxa de timbru, onorariu avocat precum şi cheltuieli aferente deplasării la instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acţiunea principală de la fila 1 dosar, formulată de reclamantul N.G., în numele şi ca reprezentant legal al minorului N.I., născut la data de 09 iulie 2006, în contradictoriu cu pârâta T.E..

Admite cererea reconvenţională de la fila 58 dosar, formulată de pârâta T.E..

Stabileşte domiciliul minorului N.I., născut la 9 iulie 2006 în, la mama sa T.E. şi încredinţează acesteia minorul.

Obligă reclamantul  N.G. să plătească lunar pensie de întreţinere în favoarea minorului, câte 750 lei începând cu data executării prezentei hotărâri şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.

Obligă reclamantul să achite pârâtei cheltuieli de judecată, în cuantum de  2106 lei.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 4 noiembrie 2009 la sediul Judecătoriei Drăgăşani, judeţul Vâlcea.

PREŞEDINTE,GREFIER,

L.S. M.T.

30.11.2009

Red.S.L

Tehnored.M.L.

Ex.5

2

Domenii speta