Constatare nulitate act juridic

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR..

SENTINŢA CIVILĂ NR.2169/2012

Şedinţa publică din 15 octombrie 2012

Preşedinte :

Grefier:

S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul SM împotriva pârâtei Asociaţia CFB, pentru constatare nulitate act juridic.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului, avocat BI  şi martorii reclamantului CA şi HN, lipsă fiind reclamantul şi pârâta.

Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul registratură al instanţei s-a depus la data de 15 octombrie 2012 împuternicire avocaţială din partea apărătorului reclamantului av. BI.

S-a procedat la audierea martorilor reclamantului CA şi HN, sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale, ataşate dosarului cauzei.

Faţă de depoziţiile martorilor audiaţi la acest termen de judecată, reprezentantul reclamantului solicită în suplimentarea probatoriului încuviinţarea probei testimoniale cu martorul SI.

Instanţa, faţă de cererea reclamantului, respectiv pentru suplimentarea probatoriului, în raport de prevederile art.138 c.pr.civilă, respinge cererea.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, av.BI arată că numai are alte probe de propus sau cereri de formulat.

Instanţa, constatând că nu mai sunt alte cereri, declară faza probatorie încheiată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.

Reprezentantul reclamantului avocat BI solicită admiterea acţiunii, a se constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Declaraţie” autentificată sub nr../26.08.2009 de către BNP BE, şi repunerea reclamantului în situaţia anterioară încheierii înscrisului, potrivit considerentelor expuse în scris prin acţiune, aspecte confirmate de probele administrate.

Cu cheltuieli de judecată, constatând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial, depunând în acest sens chitanţa de plată a onorariului de avocat.

Cererea  este legal timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru conform art.3 alin.1 din Legea nr.146/1997 republicată şi 0,50 lei timbru judiciar, conform art.3 din O.G.nr.32/1995. 

J U D E C A T A,

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de .. 2012, legal timbrată, reclamantul SM a solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociaţia CFB, să se constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat „Declaraţie” autentificată sub nr../26.08.2009 de către BNP BE, cu consecinţa repunerii reclamantului în situaţia anterioară încheierii înscrisului.

 Cu cheltuieli de judecată.

 În fapt, a motivat prin aceea că în anul 2001 s-a reînfiinţat Asociaţia CFB, reclamantul fiind membru composesor.

În cursul anului 2009 intervenind anumite discuţii cu conducerea composesoratului, a înţeles să cedeze dreptul său composesoral cu privire la păşune, în favoarea asociaţiei.

La data încheierii înscrisului intitulat „Declaraţie” , a explicat expres notarului public că nu înţelege să îşi înstrăineze dreptul composesoral cu privire la porţiunea de proprietate constând în pădure şi stufăriş.

Cu toate acestea şi peste voinţa sa, actul s-a încheiat cu menţiunea că ar ceda „întregul drept pe care îl deţine în composesorat” ceea ce nu a corespuns voinţei reclamantului. Având în vedere că reclamantul are vârsta de 72 de ani , nu are cunoştinţe juridice, nu a cunoscut termenii folosiţi de notar în cuprinsul actului drept pentru care a semnat actul fără alte obiecţiuni.

Ulterior, consultându-se juridic, a înţeles că în cuprinsul actului nu s-a explicat ce anume cedează, ba mai mult că cesiunea drepturilor trebuie să se facă în baza unui contract consensual încheiat între reclamant  şi reprezentantul composesoratului, ori în cazul său acel înscris intitulat „Declaraţie” nu are valoare juridică, câtă vreme nu există acordul de voinţă privind acceptarea.

Forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei părţi pentru fiecare asociat, astfel că aceasta reprezintă forma de proprietate  comuna, caracterizată prin aceea că titularii nu au precizat cota parte ce ar reveni fiecăruia din drept, deci dreptul de proprietate nu este divizat, cu consecinţa aplicării regulii unanimităţii, drept urmare nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din lucru , iar pe cale de consecinţă pentru orice cedare a dreptului este necesară existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor.

Un alt aspect legal de validitatea înscrisului intitulat „Declaraţie” este reprezentat de nerespectarea prev.art.24 din Statutul pârâtei care reglementează : „Înstrăinarea bunurilor proprietatea composesoratului prin vânzare ce se va face cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi membri, prin fixarea  limitei minime şi maxime a preţului stabilit de Adunarea Generală, ceea ce în caz nu s-a făcut.

De asemenea,  la data încheierii înscrisului intitulat „Declaraţie din 26 august 2009 nu se putea pune problema cesiunii dreptului, respectiv a vreunei cote părţi indivize aparţinând reclamantului,. Câtă vreme situaţia juridică a pădurii aparţinând pârâtei nu a fost clarificată juridic.

Având în vedere că la data când s-a încheiat actul, reclamantul era în eroare cu privire la conţinutul actului şi a efectelor juridice ce decurg din încheierea acestuia, considerând că i-a fost viciat consimţământul, care vizează natura actului ce se încheie, eroarea obstacol fiind cea mai gravă formă a erorii, care duce la nulitatea absolută a actului.

În drept s-au arătat disp.art.948, 953, 954, 961, 1391-1398 vechiul cod civil, art. 2502 alin.2 pct.3 noul cod civil, art.274 c.pr.civilă.

Pârâta CFB, prin întâmpinarea depusă la fila 34 dosar a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât  se solicită constatarea nulităţii absolute a unui act autentic, ori constatările notarului rămân valabile până la înscrierea în fals. Mai mult, reclamantul cu rea-credinţă invocă, că nu a înţeles să transmită şi dreptul la păşune şi stufăriş, întrucât aşa cum de altfel arată în motivare dreptul codevălmaş nu are precizată o anumită întindere, deci se contrazice, fiind inadmisibilă divizibilitatea dreptului codevălmaş. Reclamantul a înţeles să înstrăineze doar ce putea să aibă, adică dreptul de proprietate în codevălmăşie.

Reclamantul s-a prevalat de unul din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, adică dreptul de dispoziţie, cedând doar dreptul lui codevălmaş, care ca şi natură juridică, nu are precizată întinderea, neavând nevoie pentru aceasta de acordul nimănui, această cedare fiind făcută în forma autentică, întruneşte de altfel condiţia de formă „ad validitatem”.

Tocmai nefiind stabilită întinderea dreptului codevălmaş, nu are nici o relevanţă juridică faptul că ulterior s-ar fi clarificat situaţia juridică a pădurii. Cedând dreptul urbarial, reclamantul a pierdut calitatea de membru composesor. Întinderea patrimoniului asociaţiei nu are nici o însemnătate pentru un terţ.

Viciile de consimţământ au ca efect doar nulitatea relativă. Lipsa consimţământului ca element esenţial al contractului este sancţionată cu nulitate absolută.

Pârâta, citată şi la interogator potrivit prevederilor art.222 c.pr.civilă, nu s-a înfăţişat.

Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar, în xerocopii: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru f.4, declaraţie autentificată nr../2009 BNP B f.5, copie CI reclamant f.6, copie sentinţă civilă f.7, act constitutiv f.8-9, copie tabel nominal cu locuitorii comunei Bocsig care solicită retrocedarea păşunii urbariale şi a construcţiilor înscrise în CF f.11-17, statutul asociaţiei f.18-26, cerere de amânare f.31, 33, 43-44, întâmpinare f.34, împuternicire avocaţială f.37,49, chitanţa de plată a onorariului avocaţial f.48, şi s-au audiat martorii reclamantului CA şi HN, sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale, ataşate dosarului cauzei la f.50-51 dosar.

Din probele de la dosar, pe baza temeiului de fapt şi al dispoziţiilor legale aplicabile, în raport de apărările pârâtei, instanţa reţine în fapt următoarele:

Pârâta CFB, a fost constituită ca persoană juridică fără scop lucrativ, în temeiul prevederilor OG nr.26/2000, respectiv prevederile Legii nr.1/2000, fiind autorizată ca persoană juridică prin sentinţa civilă nr.874/2001 a Judecătoriei Ineu, reclamantul regăsindu-se înscris în cadrul acestei asociaţii, fila 11-17 dosar.

La data de 26 august 2009, s-a încheiat înscrisul intitulat ,,Declaraţie”, fiind autentificat de BNP BE sub nr../26.08.2009 copie fila 5 dosar, prin care reclamantul arată că: ,,suma de bani care mi s-a virat de către CVB în contul meu personal în valoare de 8.000 lei RON (optmiilei) reprezintă contravaloarea  întregului drept pe care îl deţin în CBF înţelegând astfel ca această sumă să înlocuiască dreptul pe care îl deţin în cadrul composesoratului mai sus descris, declarând că sunt de acord să mă retrag din CFB, conform art.11 din Statut”.

Ulterior semnării şi autentificării acestui înscris, reclamantul a fost radiat din lista membrilor composesori, apreciindu-se că acesta a cedat întreg dreptul său în favoarea composesoratului.

În apărare, pârâta a arătat că înscrisul ce face obiectul acţiunii de faţă se circumscrie prevederilor art.1174 c.civil de la 1864, potrivit cărora ,,actul autentic are tot efectul între părţi despre drepturile şi obligaţiile ce constată, precum şi despre aceea ce este menţionat în act, peste obiectul principal al convenţiei, când menţionarea are raport oarecare cu acest obiect, în raport de conţinutul actului,, respectiv că reclamantul s-a prevalat de unul din cele trei atribute ale dreptului de proprietate, adică dreptul de dispoziţie, cedând doar dreptul lui codevălmaş, care ca şi natură juridică, nu are precizată întinderea, neavând nevoie pentru aceasta de acordul nimănui.Această cedare fiind făcută în forma autentică, întruneşte de altfel condiţia de formă „ad validitatem”.

Raportat la temeiul de fapt pe care se fondează cererea reclamantului, se reţine că potrivit prevederilor art. 26 pct.2 1 în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei părţi, pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote părţi egale.

Devălmăşia reprezintă forma de proprietate comună caracterizată prin aceea că titularii nu au precizată cota parte ce ar reveni fiecăruia din drept, şi deci dreptul de proprietate nu este divizat, cu consecinţa aplicării regulii unanimităţii, astfel că nici unul dintre titulari nu are un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din lucru şi în consecinţă pentru orice cedare a dreptului, este necesară existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor.

 Potrivit Statului pârâtei, mai precis potrivit prevederilor art.11 ,, Încetarea calităţii de membru,, se prevede că: încetarea calităţii de membru se realizază prin retragere... şi se dispune de către Adunarea Generală.,,

La momentul încheierii actului erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 247/2005 modificată, la art. 2 arătându-se că terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

Înscrisul ,, Declaraţie,, dată de către intimat în faţa notarului prin care arată că se retrage din cadrul Asociaţiei CFB, în schimbul sumei de bani de 8000 lei, respectiv că şi-a cedat dreptul deţinut către pârâtă are caracteristicile unui act juridic unilateral, nedefinit de Codul civil 1864, sub imperiul căruia a fost emisă manifestarea de voinţă a reclamantului.

Ori, după cum recunoaşte de altfel şi pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar, situaţia terenului pădurii care formează patrimoniul pârâtei Asociaţia CFB din care s-a retras reclamantul nu este clarificată juridic nici în prezent.

Pe de altă parte, ca o consecinţă a faptului că, în conformitate cu actul constitutiv al pârâtei, asociaţie constituită în temeiul prevederilor Legii nr.1/2000, dreptul de proprietate asupra terenurilor îmbracă forma coproprietăţii în devălmăşie de esenţa căreia este că titularii nu deţin nici o cotă-parte fracţionată în exclusivitate din dreptul de proprietate, astfel că obiectul actului juridic unilateral intitulat ,,declaraţie,,  nu este determinat sau determinabil.

Chiar dacă art.948 pct.3 c.civ. se referă la condiţiile esenţiale de validitate ale unui contract, printre care se numără şi obiectul determinat, aceste cerinţe sunt aplicabile şi actului juridic unilateral, care în lipsa unei reglementări juridice la momentul încheierii lui, nu constituia izvor de drept decât prin excepţie, atunci când legea prevedea expres acest lucru.

Declaraţia unilaterală se referă la o împrejurare care a avut loc înainte ca aceasta  să fie emisă, ori pretinsa cesiune anterioară de care se face menţiune în declaraţie trebuia să fie încheiată în forma autentică cerută de Legea nr.247/2005 sub sancţiunea nulităţii absolute,  ceea ce nu s-a realizat în speţă.

În concluzie, declaraţia unilaterală ce nu cuprinde un obiect determinat sau determinabil,  nu poate produce niciun efect juridic.

Prin urmare, având în vedere şi prevederile art.948, art.953, art.954 alin.1, art. 961, art.1391-1398 din c.civil 1864, urmează a se admite acţiunea reclamantului, a se constata nulitatea absolută a înscrisului intitulat ,, Declaraţie” încheiat la data de 13.10.2009 autentificat sub nr.1893/13.10.2009 de către BNP BE, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară perfectării înscrisului.

Văzând că s-au solicitat şi cheltuieli de judecată, în drept disp.art.274 c.pr.civ., va obliga pârâta căzută în pretenţii la plata sumei de 719,5 lei către reclamant, justificate prin plata taxei judiciare de timbru, timbru judiciar şi plata onorariului de avocat.

Pentru aceste motive, instanţa în numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E,

Admite acţiunea formulată de reclamantul SM împotriva pârâtei Asociaţia CFB, pentru constatare nulitate absolută şi în consecinţă:

-constată nulitatea absolută a înscrisului intitulat ,, Declaraţie” încheiat la data de 26.08.2009 autentificat sub nr../26.08.2009 de către BNP BE,

-dispune repunerea reclamantului în situaţia anterioară încheierii aceluiaşi înscris.

Obligă pârâta la 719,5 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 octombrie 2012.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare