Sentinta civila

Dosar nr. 1436/239/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HÂRLĂU

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr. 1128

Şedinţa publică de la 24 Octombrie 2011

Instanţa  constituită  din:

Preşedinte O. M.

Grefier M. D.

Pe rol judecarea cauzei civile  privind pe reclamantul P. G., reclamant N. E. şi pe pârâta C. J. P. S. D. DE P. P. A. T. I., pârâta C. L. DE F. F. C., având ca obiect - fond funciar anulare hot. com. jud.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  lipsesc  părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează următoarele:

- cauza  are  ca  obiect - fond funciar anulare hot. com. jud.

- s-a solicitat de către pârâta C. J.I. judecata în lipsă.

Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi în temeiul art. 150 C.pr.civ. o reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.07.2011 sub nr. 1436/239/2011, reclamanţii P G şi N. E. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de fond funciar C. şi C. J. Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând desfiinţarea Hotărârii nr. 1410/17.05.2011 emisă de către C. J. Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu obligarea Comisiei Judeţene la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,43 ha. teren situat în intravilanul satului C., com. C., jud. Iaşi şi înscrierea reclamanţilor cu această suprafaţă în Anexa nr. 3, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt moştenitorii defuncţilor lor părinţi (P. V. şi P. M.), calitate în care au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,43 ha. teren compusă din 1,23 ha. teren intravilan C., com C., jud. Iaşi şi 0,20 ha. situată în extravilan, tarlaua "Juleşti". Prin referatul nr. 801/19.09.2010 al Comisiei locale Cotnari s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,43 ha. dar, prin Hotărârea nr. 1410/17.05.2011 emisă de Comisia Judeţeană Iaşi a fost invalidată propunerea Comisiei Locale Cotnari, motivat de faptul că solicitarea reclamanţilor nu este întemeiată şi îndreptăţită, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate, declaraţiile martorilor nefiind concludente, pertinente şi verosimile.

Mai arată reclamanţii că autorii lor au deţinut în proprietate o suprafaţă de 1,88 ha. în intravilanul satului C. (dobândită prin actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 31.10.1928, actul de veşnică vânzare autentificat în data de 15.01.1943, contractul de vânzare-cumpărare din 10.06.1947 şi alte înscrisuri ce nu au putut fi obţinute). De asemenea, se mai arată că prin actul de partaj din data de 16.03.1995, M. V. P. dobândeşte în calitate de moştenitoare a lui V. S., suprafaţa de 1 ha. în tarlaua "Juleşti". De asemenea, pentru suprafaţa de 0,65 ha. teren intravilan a fost eliberat titlul de proprietate nr. 33177/23.07.1994, iar pentru suprafaţa de 0,80 ha teren extravilan a fost eliberat titlul de proprietate nr. 35574/31.10.2003, rămânând o diferenţă de 1,43 ha (1,23 ha. intravilan şi 0,20 ha. extravilan).

În drept au fost indicate prev. art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Prin întâmpinarea depusă la data de 09.08.2011 prin serviciul registratură (f. 48) intimata C. J. I. de fond funciar a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare a arătat, în principal, că cererea reclamanţilor formulată în temeiul legii nr. 18/1991 a fost validată potrivit evidenţelor agricole.

În drept au fost indicate prev. Legii nr. 247/2005 şi HG nr. 890/2005.

La termenul din 24.08.2011 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi porba testimonială cu martorii B. Z., Z. M. şi M. M. iar, în şedinţa publică din 07.10.2011 a respins proba cu expertiză topografică solicitată de către reclamanţi, ca nefiind utilă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Primăria Com. Cotnari sub nr. 801/22.11.2005 (f. 26 verso) reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,60 ha. intravilan C. (în jurul casei şi pe care a stăpânit-o şi după 1993) şi pentru suprafaţa de 0,26 ha. (parcelă care, în fapt, s-a mărit cu 225 mp.) extravilan care a fost luată de stat şi dată numitului M. M. pentru a-şi face casă şi care o foloseşte şi în prezent.

În dovedirea cererii reclamanţii au depus act de partaj (f. 28), titlu de proprietate emis pe numele lui P. V. (f. 28 verso) cu fişă de punere în posesie (f. 29), extras registru agricol după P. V. (f. 30), acte de stare civilă (f. 30 verso, 35 verso, 36-38), contract de vânzare-cumpărare din anul 1947 (f. 31), act de veşnică vânzare (f. 31 verso) şi declaraţii martori (f. 33 verso, 34 verso, 35, 38 verso - 45).

C. L. de fond funciar C., analizând cererea menţionată mai sus, a făcut prin adresa nr. 801/19.09.2010 (f. 24) propunere de validare a cererii de reconstituire pentru suprafaţa de 1,43 ha. şi înscrierea acestei suprafeţe în anexa nr. 3 sat C., com. C., jud. Iaşi.

Prin Hotărârea nr. 1410/17.05.2011 (f. 21) C. J. I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat propunerea C. L. C. şi a respins cererea reclamanţilor ca neîntemeiată întrucât solicitantul nu face dovada dreptului de proprietate iar declaraţiile martorilor nu sunt concludente, pertinente şi verosimile.

Examinând materialul probator administrat în cauză în raport de susţinerile părţilor, instanţa reţine că părinţii reclamanţilor (M. şi V. P., astfel cum reiese din copia certificatului de deces f. 30 verso, copia cărţii de identitate a reclamantului P. G., f. 30 verso, copia cărţii de identitate a reclamantei N. E., f. 37, copia certificatului de deces de la f. 36 verso şi copiile certificatelor de naştere, f. 37-38) au cumpărat de la vânzătoarea M. D., prin act autentificat la data de 15.01.1943 (f. 32), suprafaţa de 0,80 ha. şi casa de locuit aflată pe respectivul teren din vatra satului C..

De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 10.06.1947, P. Com. C. a vândut numitului V. P. suprafaţa de 225 mp. teren situată lângă trenul dobândit de la M. D. (f. 31).

Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 1 şi 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, "titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta liberă a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate" iar "consemnările efectuate între anii 1945 si 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate".

Cu toate acestea, se impune deopotrivă a fi avut în vedere faptul că titlurile de proprietate - respectiv contractele de vânzare-cumpărare menţionate mai sus şi care provin din anul 1943 şi, respectiv, 1947 - sunt mult anterioare menţiunilor din Registrul Agricol şi în care numitul P. I. V. figurează în anul 1959 cu suprafaţa de 0,84 ha, iar în anul 1960 şi 1961 cu suprafaţa de 0,65 ha. (f. 30), fiind evident că au intervenit schimbări în cea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate al acestuia.

Or, în acest context, se impune a se acorda preferinţă înscrierii în registrul agricol, având în vedere că acesta s-a întocmit chiar în baza declaraţiilor foştilor proprietari şi dă naştere unei prezumţii simple că cele menţionate corespundeau situaţiei în fapt la acel moment.

Mai mult decât atât, reclamanţii nici nu au răsturnat prezumţia simplă menţionată mai sus dovedind eventual continuitatea deţinerii întregii suprafeţe de teren prin alte înscrisuri ulterioare - dintre cele prev. de art. 6 alin. 1 ind. 1 şi, respectiv, alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000 - şi care ar avea, pe cale de consecinţă, forţă probantă, motiv pentru care în mod corect li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,65 ha. teren intravilan, fiind eliberat titlul de proprietate nr. 33177/23.07.1994 (f. 28 verso).

Situaţia este asemănătoare şi în cazul terenului din extravilan, tarlaua Juleşti. Astfel, prin Actul de partaj din data de 16.03.1951, M. V. P. dobândeşte de la tatăl său (S. V.), suprafaţa de 56 prăjini (1 ha.) în tarlaua Juleşti. Ulterior, autorii reclamanţilor au predat la stat, în baza HCM nr. 308/1953, suprafaţa de 0,80 ha. situată în tarlaua menţionată mai sus.

Or, având în vedere că suprafaţa predată la stat în baza HCM a fost mai mică decât cea obţinută prin actul de partaj anterior, ia naştere aceeaşi prezumţie simplă că cea din urmă era suprafaţa totală din extravilan pe care autorii reclamanţilor o mai aveau în proprietate la acel moment (1953), nefiind făcută dovada continuităţii dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de 0,20 ha prin alte înscrisuri ulterioare - dintre cele prev. de art. 6 alin. 1 ind. 1 şi, respectiv, alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000 - şi care ar avea, pe cale de consecinţă, forţă probantă, context în care în mod corect s-a eliberat titlul de proprietate nr. 35574/31.01.1993 pentru suprafaţa de 0,80 ha.

Prin urmare, pentru diferenţa de teren extravilan şi intravilan solicitată de către reclamanţi prin cererea nr. 801/22.11.2005 (f. 26 verso), aceştia nu au înscrisuri doveditoare conform art. 6 alin. 1 ind. 1 şi ind. 2 din Legea nr. 1/2000 (astfel cum învederează şi C. L. de fond funciar C., f. 111), chiar aceştia recunoscând în cuprinsul acţiunii (f. 5 şi precizările de la f. 59) că autorii lor au dobândit şi diferenţa de teren de 0,80 ha. pe care numita M. C. D. o avea în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din data de 31.10.1928 însă nu au înscrisuri care să dovedească acest aspect, la fel ca şi pentru suprafaţa de 0,26 ha. adiacentă terenului cumpărat preluată de stat şi, ulterior, atribuită numitului M. M..

Or, potrivit art. 6 alin. 1 ind. 3 din acelaşi act normativ, "în situaţia in care nu mai exista înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea".

Astfel, martora Z. M. (declaraţie f. 104 şi copie titlu de proprietate la f. 121) şi care se învecinează cu petenţii atât la terenul intravilan cât şi la cel extravilan - face vorbire despre faptul că reclamanţii au avut în intravilan suprafaţa de aproximativ 2 ha. din care 0,5 ha a fost înstrăinată unui vecin, rămânând în posesia a 1,5 ha. Pe de altă parte, martora pare că se află în eroare cu privire la terenul din extravilan şi despre care afirmă că ar fi în suprafaţă de 2 ha., deşi reclamanţii nu au susţinut în niciun moment că ar fi deţinut mai mult de 1 ha., context în care instanţa reţine ca îndoielnică aptitudinea martorei de a aproxima în mod corespunzător suprafeţele de teren deţinute de reclamanţi. Mai mult decât atât, pe fişa de punere în posesie a acesteia (f. 121 verso) figurează că martora se învecinează cu numitul M. M., iar nu cu reclamanţii sau autorii lor.

Cât priveşte declaraţia martorei B. Z. (f. 126 şi copie titlu de proprietate al soţului la f. 118) - care precizează că se învecinează cu terenul din intravilan, aspect confirmat de fişa de punere în posesie de la f. 118 verso -, aceasta arată că reclamanţii ar deţine de la autorii lor P. V. şi M. suprafaţa de 1,5 ha intravilan pe care şi-a construit casă numitul M. M., probabil în baza unei înţelegeri cu proprietarii.

De asemenea, având în vedere declaraţia martorului M. M. (f. 103 şi copie titlu de proprietate f. 119) instanţa reţine că acesta confundă suprafaţa din intravilan cu cea din extravilan, învederând că terenul din intravilan de aproximativ 1 ha. ar fi fost preluat de stat prin HCM nr. 308/1950 or, din probele administrate la dosar reiese că suprafaţa preluată în baza respectivei Hotărâri se afla în extravilan.

Nu în ultimul rând, din planul parcelar depus la dosar (f. 122), reiese că suprafaţa de teren din intravilan, deţinută de autorul reclamanţilor, se mai învecinează şi cu alte persoane (B. C. E., G. M. M.) nepropuse spre audiere în prezenta cauză, dintre care G. M. M. nu a dat declaraţie nici în faţa comisiei locale de fond funciar C. La fel, din concluziile scrise depuse de reclamanţi, instanţa reţine că şi terenul din extravilan se mai învecinează cu alte persoane în afară de martora a cărei audiere s-a solicitat în cauză (respectiv cu S. C. şi S. D.).

În acest context, instanţa reţine că nu sunt întrunite cerinţele prev. de art. 6 alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, terenul solicitat de către reclamanţi nefiind recunoscut de proprietarii vecini sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, iar unele dintre declaraţii, astfel cum s-a arătat şi mai sus, sunt confuze privind întinderea suprafeţelor de teren avute în vedere.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că reclamanţii nu fac dovada dreptului de proprietate nici cu înscrisuri şi nici cu martori, conform disp. art. 6 alin. 1 ind. 1 - alin. 1 ind. 3 din Legea nr. 1/2000, instanţa reţine că în mod corect C. J. de fond funciar a invalidat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate iar prezenta plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 1410/17.05.2011 apare ca nefondată şi urmează a fi respinsă în consecinţă.

De asemenea, având în vedere disp. art. 274 C. pr. civ. şi împrejurarea că nu a fost stabilită nicio culpă procesuală în sarcina pârâtelor, instanţa va respinge ca nefondată şi cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii P. G., domiciliat în Iaşi, str. S., jud. Iaşi, şi N.E., domiciliată în Iaşi, str. D., jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtele C. L. de fond funciar C., cu sediul în C., jud. Iaşi, şi C. J. Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Iaşi, str. A. P., jud. Iaşi, ca nefondată.

Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 24.10.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare